... Fiule, repară vocea vasului Meu, repară credința, că nu vrea să creadă poporul. Zice că e voce femeiască, nu e voce bărbătească, nu e vocea lui Dumnezeu. Eu am strigat: «Cum Mi-e trâmbița, așa Mi-e și vocea». Vocea Mea se va arăta la vremea sa, și cine va auzi, va încremeni, că și pietrele se vor sfărâma, și munții se vor dărâma la vocea Mea. Fii mulțumit așa cum Își arată Dumnezeu acum vocea prin trâmbița Mea, căci vine vremea să-ți arate Dumnezeu vocea Sa, și e rău, că nu te-ai pregătit. Dacă vei fi cu Mine, vei sta în picioare cu răbdare și Mă vei asculta; nu te vei clătina, nu te vei dărâma dacă vei fi pregătit.
Pregătește-te cum ți-am spus. Pregătește-te, că de aceea M-am plecat până unde Mă aflu astăzi, la un trup neprețuit, ca să înfrâng pe cele de sus, mândre.
Am părăsit cerul și pe Tatăl Meu. Am părăsit grădina împodobită de frumuseți. Am părăsit îngerii, surorile și frații. Am părăsit locul iubit și M-am coborât jos, pe pământ, dar sunt în Duh, nu sunt în trup. În trup când Mă voi arăta în toată slava Mea, se vor cutremura toate. Sunt într-un trup în care Tatăl Meu a binevoit să fiu.
Veniți-vă în fire, că mulți plecați de la Mine; nu vă mai convine viața cu Mine. Eu vă spun: nu vă înșelați. Înhămați bine trupurile, ca să nu ucidă duhurile, că trupul neînhămat e ca un armăsar neînvățat la ham când l-ai pus la car, și dacă nu are frâul bun, strică și hamul, strică și carul, strică și pe cel ce-l ține de frâu.
... Femeilor, nu mai purtați rochița scurtă, că vai și amar va fi de voi. Și mereu am spus: împuținați-vă numărul rochițelor, nu le mai înmulțiți.
... Copilașii Mei, ați dorit să fiți la serviciu. La serviciu dacă a intrat o creștină, este de râs la lume. Pentru că e îmbrobodită, e batjocorită. Dacă femeia creștină e cu rochia lungă, e batjocorită. Dar tu să taci. Dacă vrei, să faci pe surdul, să faci pe mutul, să faci pe orbul, să nu bagi în seamă. Te invită în mijlocul lor, nu te duce, ca să nu-L superi pe Dumnezeu. Iar dacă nu poți, părăsește lucrul tău și vino la casa ta. Nu face așa cum cere lumea. O, dacă ai putea tu să aduci pe cineva din locul acela, un suflet osândit de duhul rău! Era bine să ai serviciu în casă la tine, că în casă la tine ești comandant.
... Dumnezeu S-a hotărât să pună foc la toate. Ține minte, că numai două minute au trecut de când a plecat șeful cel mare de la fabrica de la Pitești. Diavolul l-a scos, dar să știți că nu scapă, și veți auzi că-l prinde o cursă grea, fiindcă a dus țara Mea de ruină, că n-a fost așa de când e veacul. A amestecat oile cu caprele, a amestecat maimuțele. O, tată, ce a făcut! Nu se mai cunoaște chip de chip. Dacă ar fi un om plăcut lui Dumnezeu, n-ar îngădui făpturilor să se poarte necuviincios. A adus toată suflarea în foc, așa cum a început să ardă din loc în loc. Să vezi, tată, cum va arde pământul tot.
Unde sunt părinții acelor fiice pe care le lasă să umble goale, le lasă ca pe niște vite, ca pe niște dobitoace? Unde sunt acei părinți? Că Eu, ca Dumnezeu, împreună cu tot cerul Meu, plâng și Mă jelesc când le privesc. Să vedeți teatrele, să vedeți meciurile. Nu vă uitați când vedeți acestea. Plângeți în hohote, că e pieirea lor. Ei sunt fiii pierzării, ei sunt fiii focului și ai potopului. Ați auzit? Se vor osândi fiii pentru părinți, și părinții pentru fii. Plângeți împreună cu Mine și cu Fecioara Maria, Maica Mea, care nu mai poate suporta.
... Am spus așa: grăbiți-vă, creștinilor care mai aveți fii și fiice, grăbiți-vă cu mănăstirile, înainte de a veni la ușa voastră să vi-i ia „natura“. Vine „natura“ și vi-i ia. Care natură? Natură este omul fără Dumnezeu, fără duh. De ce-i zice natură? Pentru că nu mai are chipul dumnezeiesc, și are chip dobitocesc.
... Mai e puțin și se umple totul de blocuri și vine cernerea. Nu va rămâne piatră pe piatră nedărâmată. Nu va rămâne munte nerostogolit. Nu va rămâne vale nenivelată.
... Feriți-vă, tată, că astăzi sunt numai păcate, numai păcate în toate casele, numai păcate în tot locul, numai păcate pe toate potecile și pe toate vâlcelele. De aceea vă spun: păstrați-vă bine viața creștină și aduceți-vă aminte de mâna pe care a pus-o Dumnezeu peste voi.
... Nu vedeți cum piere lumea? Nu piere cu unul, cu doi, ci pier cu miile, și vor pieri cu milioanele, până va rămâne pământul gol.