... Tot pământul s-a unit într-o lucrare mare. Tot pământul s-a unit, dar nu pentru lucru duhovnicesc, ci pentru lucru drăcesc, pentru nimicirea poporului Meu și nimicirea lucrurilor sfinte. Tot cerul să se coboare! Începând cu cel dintâi și până la cel din urmă, ocrotiți-i și sprijiniți-i pe cei care Mă iubesc. Sprijiniți biserica, sprijiniți altarul și jertfa lui. O, părinților care ați zidit biserica de la început! O, sfinților care ați zidit bisericile de la sfârșit! Puneți mâna pe armă, că uite, se pregătește desființarea și înjosirea celor aleși ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veșminte sfinte. Uite, s-a pregătit dărâmarea altarelor sfinte. Taci, Maică, și nu mai plânge, căci ce e scris, nu va trece până nu se împlinește, așa cum s-a împlinit și cu Mine ceea ce a fost scris. Fericit cine știe ce s-a scris în profeție. Fericit cine știe legea pe dinafară.
Ecaterina, mucenița de azi, sprijinește partea femeiască cea care L-a iubit pe Domnul.
A înviat antichrist și nu mai e în trup, și e în inimile tuturor. Zice că e nenea Marin, zice că e nenea Ion, că e nenea Gheorghe, zice că e țața Marița sau că e coana Eleonora, dar uite că e antichrist în inima lor ascuns. Cine a deschis ușa? Uite omul cum hulește! Numai antichrist prigonea și hulea.
... Nu te speria! Nu te speria! Nu te da de partea rea, că această vreme de astăzi e ca un fulger ce s-a întins de la răsărit la apus; e ca un ger, e ca o brumă, e ca o furtună, e ca un trăsnet, e ca un îngheț. Dar ziua cea bună vine așa, domol, domol. O, tată, ai grijă de copii. Ai grijă de copii, că-i fură vulturii. Ai grijă, mamă, mamă, că-i fură vulpile viclene care nu mai vor nimic, decât să înghită ce mai au de înghițit, să pună punct la ce au dorit ei.
... Copilașii Mei, în această călătorie am făcut o frumoasă plimbare. Copilașii Mei, puțin, puțin și ne vom vedea. Să te culci cu gândul la fericirea ta, care te așteaptă. Să te culci cu gând la împărăția cerească, la rudele care te așteaptă, că această zi nimeni n-o așteaptă; e ca trenul, tată. Credeți? Și trenul, mai are și el un pic și va sta. Și mașina, mai are un pic și va sta. Și avionul, mai are un pic și va sta. Și va sta și toată suflarea. Vedeți lumea? Vedeți via aceasta? Cum e acum, nu o să mai fie, dar va fi despuiată și uscată. Vedeți această făptură omenească, cum mănâncă și bea și chefuiește, și la moarte nu se gândește? Mai e un pic și o veți vedea galbenă ca dovleacul la față, de groază. Cine are minte, să priceapă. Nu va zăcea un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală, că nu vor mai fi doctori, nu vor mai fi nici preoți, și nici pomană nu va mai fi, și va zăcea până se va topi ca ceara. Va curge seul din ea ca ceara și va împuți câmpiile, va împuți pământurile, dar voi nu veți fi, că mâna Domnului vă va răpi și vă va înălța mai sus de pământ, ca să nu mirosiți putoarea lor. Veniți-vă în fire, că iată, din zi în zi se schimbă toate. Vei avea frate, vei avea mamă, vei avea soră, care vor pleca de lângă tine, și să te rogi ca plecarea lor să nu fie spre pieire.