... Tată, copilașii Mei, de ce am petrecut cu voi pe pământ dacă n-ați învățat ce v-am dat? Am trecut din casă în casă, am mâncat cu voi la masă. Ce ziceți, tată, când se va scutura praful de pe picioarele Domnului Iisus și vei simți o lipsă mare? Nu lipsă de haine, ori de apă, ori de pâine, ori de casă; nu de cele pământești, ci de Mine.
... Când voi pleca din casa ta, va rămâne semnul, și acest semn îl vei purta ca Isaac Lachedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota, și va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia. E scris în cartea sfântă acest lucru: «Și când va intra pustietatea în locul sfânt și va înghiți pe mulți dintre ucenici, atunci a venit sfârșitul». Cunoașteți acest semn prin morții care mor și prin bolnavii din spitale.
... O, iubitul Meu popor întru care am voit să am un viitor pentru cer, să fac din tine ucenici și mucenici sfinți, și ce a făcut Dumnezeu prin Ioan și prin poporul Său cel de la început! Scrie în carte că atunci când pustietatea va intra în locul sfânt, să știți că împărăția lui Dumnezeu a sosit. Și împărăția lui Dumnezeu nu vine prin bețivi, nu vine prin curvari, nu vine prin hulitori sau vânzători, ci vine prin creștini, vine prin faptele bune. O vei vedea cu ochii tăi în fața ta, iar dacă vei fi vrednic, vei intra, căci ușa se va deschide, se va da în lături și vei auzi glas părintesc: „Vino, slugă, să te servesc!“.
... Mulți stau lângă Mine cu trupul de pământ gol, iar duhul a sosit de mult în cer. L-a părăsit, tată, și a spus duhul: „Nu mă mai întorc în trupul pe care l-am părăsit, că prea mult m-am scârbit, că mult m-am chinuit, ca într-o celulă de draci“.
Vine împărăția lui Dumnezeu. Nu te sminti, copilul Meu, că-ți va părea rău când Îl vei vedea pe Dumnezeu și îți va spune Dumnezeu: „Du-te de la Mine, slugă vicleană, căci ai amăgit duhul tău și a plâns în pieptul tău“. Frumos viitor ți-a dat Dumnezeu. Frumoasă împărăție are să fie, dar să știi că și jalea grozavă va fi. Să știi, creștine, să nu-ți ridici fața de la pământ, ci să te uiți la lucrurile cerești, nu la cele pământești.
Tată, tot ce ați cerut de la Mine, v-am dat. N-am voit să te resping, dar pentru ce Dumnezeu ți-a dăruit toate câte ai cerut? Ca să-L alungi pe Dumnezeu? Ca să nu te oprești din drumul tău?
... Copilașii Mei, din răsărit până în apus, din miazăzi în miazănoapte este averea lui antichrist. A dat-o la comuniști, să facă cu ea ce vor, și au făcut. Au pus stăpânire și pe prunci, și pe tine. Au pus stăpânire și pe cimitire, și pe locașurile sfinte. Au pus stăpânire și pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba. Îl vezi pe un slujitor cum se îmbată, îl vezi cum chefuiește, îl vezi cum curvește, îl vezi cum înnebunește. Mulți au văzut și au hulit lucrul sfânt. Mulți au părăsit locașul sfânt când au văzut, și nu mai vor să stea la masa Mea. Nu asemănați lucrurile care s-au stricat cu lucrurile care sunt de față astăzi, că nu toate sunt stricate.
Copilașii Mei, pe vremea moșilor și strămoșilor voștri chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceți? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care l-a făcut pe cel ce l-a scuipat să-i fie gura la ceafă. Nu l-a blestemat, și a strigat la Dumnezeu să-l vadă pe dușmanul său. Copilașii Mei, acela care l-a scuipat pe Haralambie, s-a făcut ucenic.
... Unde vă este harul? Uite, nu știi ziua și ceasul când vei intra în împărăția Mea. Eu ți-aș spune, dar n-am unde să întorc, că nu ții cu Mine, și când te-ai supărat, ai vomat, ai vândut, ai trădat.
... Când Domnul Iisus Și-a ales acest caval, a vorbit mult, dar acum s-a rărit, pentru neascultarea poporului. Prin lucrarea Mea se vindeca trâmbița Mea, dar prin lucrarea ta s-a îmbolnăvit.
... Iată, i-am dat boală crâncenă lui Iustin patriarhul, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor și desființarea multor preoți. Pe preoții buni îi va desființa, și pe cei răi îi va lăsa.
Mulți credincioși sunt pe pământ, dar nu cred în lucrurile sfinte, și cred în lucrurile moarte. Toată suflarea crede, dar adevăr grăiesc, credința acestei lumi nu e curată cum cere legea lui Dumnezeu. Crede în acela care a dus toată suflarea la o înmormântare. Ai să vezi și ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc. Chiar dacă a sosit ceasul să pleci, prin credința ta și puterea Domnului, nu vei pleca, și vei sta până la venirea Sa.
... Toți zic că nu mai e nici o venire; că e omul și nu e Domnul. Nu vă amăgiți, că lumea a murit de când a venit antichrist. I-a luat duhul și a rămas trupul, și cu trupul face antichrist palate și lucruri minunate și dorite, pe care nu le mai poate uita trupul niciodată. Da, a luat antichrist chip minunat, că se închină omul la el. A venit frumosul, tată, la treaptă înaltă, dar să știi că frumosul, urât va fi. Și e urât, e pocit, e sulemenit și are un chip nemaipomenit, de care îngerii fug cum fuge pasărea de vulpe. Zic îngerii: „O, Iisuse, acel frumos a amăgit pe cel de pe pământ“. Antichristul s-a făcut pe sine dumnezeu și s-a pus în fața publicului, la înălțime. Nu se poate pomeni câtă înălțime are. O, lume, lume, cum te-ai amăgit! Frumosul acesta care este în tine, când se va da pe față, vei fugi și nu vei ști unde să te ascunzi, că și piatra se va sfărâma ca să nu poți intra în ea; și pământul se va crăpa ca să nu te poți ascunde în el. Lume, lume, dezbracă frumosul și rupe legătura cu antichrist și cu natura aceasta pe care a făcut-o antichrist. Tată, vine o zi când te vei mânji pe față ca să nu mai fii frumos, și hăinuța frumoasă o vei părăsi, dar să știi, tată, că vei fi scris în carte de toate ce le-ai petrecut cu drag pe pământ.
Domnul Iisus Hristos când era răstignit, plângeau toți care erau cu El de chinurile Lui.
... O, tată, odată, când te duceai și dădeai slujbă de sănătate sau de pace, dădeai puțini bani și îți făcea slujba curată și adevărată și se împlinea, și cu drag te îmbogățeai în cele duhovnicești. Dar acum nu se mai împlinește cererea la rugăciunea ta, și dai mii de lei și nu se mai împlinește. De ce? Pentru că și pe ei i-a amăgit antichrist cu toate ale lui. Odată preoteasa nu se sulemenea, și era smerită și îmbrăcată smerit, dar acum preotul caută frumosul, soție frumoasă și sulemenită pe față. O, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să-l cunoști pe duhul rău și să rupi legătura cu el și să te desparți de el. Duhul rău se bagă în toate: și în învățător, și în învățătoare, și în școală, și în primării, și în apă. Și când bei apă, să zici: „Binecuvintează, Doamne, apa aceasta“, că și prin apă intră în tine.
... Diavolul a luat acum putere să-i amăgească pe cei aleși ai Mei. Oița Mea, cere la Dumnezeu binecuvântare în orice pas și în orice lucrare, în orice vrere și în orice purtare. Copilul Meu, l-am văzut pe duhul rău măsurând pe femei la picioare, cât sunt de goale, și îi șoptea: „Lungă este rochia ta“, și ea se rușina și o ridica mai sus, mai sus, până a ajuns rochița la fund. Anevoie este a se mai repara aceasta, și femeia cu rochia scurtă nu se va ierta niciodată. Vai de femeia și bărbatul care încetează din viață nereparat la viață! Copilașii Mei, bărbatul răspunde de soția sa, și răspunde și soția de soțul său.
Domnul Iisus a venit, este sosit și așteaptă să te trezești, dar să știi că nu mult mai așteaptă. Copilașii Mei, nu vă îndurați să părăsiți casa sau ce ați agonisit, dar Eu am părăsit cerul și pe Tatăl și toate cele din cer și am coborât după tine în cel mai adânc loc. Nu știi, tată, că trebuie să te ridici sus? De ce te-ai dus așa de jos? Copilul Meu, te-ai amăgit. După cine alergi? Ridică-te sus, creștine, că din câte ți s-au dăruit, prin câte te-ai sfințit, puteai să zbori ca o păsărică. Nu e păcat să te duci așa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Puteați să aveți aripi și auroră. De ce lipsesc de la voi? Ți-au împletit sfinții și Maica Domnului cunună de trandafiri, ca să ți-o dea când vei veni la Mine și te voi ridica din locul acesta.
Copilașul Meu, înviază din moarte, că acest cuvânt va suna când vor învia morții. O, de când sun acest cuvânt, și tu nu mai ieși din groapa ta! Ilie s-a ridicat la cer prin trăsură și cai de foc. El și-a făcut această trăsură prin viața lui, prin faptele lui. Fapta sa și viața sa L-au adus pe Dumnezeu. Tu de ce nu vrei așa? De ce te-ai amăgit? De ce nu ții la viața ta? De ce nu ții la viață? De ce ucizi viața? De ce n-o iubești?
Mulți plâng în iad și se chinuiesc.
Copilașii Mei, nu fiți ca jidovii, răi. Nu fiți ca păgânii, răi.
Copilul Meu, floarea din grădină a răsădit-o Dumnezeu tot ca și pe tine, ca să dai mirosul tău Grădinarului tău, căci fiecare floare are mirosul său deosebit.
Nu mai alergați după nebuni și după cei amăgiți. Te vei îngrozi când îi vei vedea pe aceia.
... Unde sunt, tată, lucrurile de altădată când femeia țesea rochița și cămășuța sa? O, tată, acum dă pe rochiță sute de lei, cu care ar putea să trăiască mult. O, tată, unde e smerenia moșilor și strămoșilor voștri? Unde e?
... Tineretul de astăzi îi prostește pe părinți, că nu au știut să trăiască. Cum are să judece Lazăr pe bogatul! Că Dumnezeu va da judecata Sa săracilor, ca să judece faptele bogaților. Are să te judece cerșetorul și are să te osândească la ziua de judecată.
... Oițele Mele, turmă mică, mititică întru toate, fii înțeleaptă la ce spune Domnul Iisus Hristos. Cu tine, tată, voi face lucruri minunate dacă te vei repara la viață. Dumnezeu e Tatăl tău și Păstorul tău. Domnul Iisus Hristos S-a făcut prooroc, nu a mai trimis prooroc. S-a făcut El prooroc, în Duhul, că dacă aș fi în trup, Mi-ar face crucea mai mare și M-ar osândi și mai grozav. Că zice cineva: „Ce, ai văzut tu pe Hristos? Când Îl voi vedea, atunci mă voi pocăi“.
Când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriți, și să fiți veșnic vii și să lucrați, că în locul Meu va veni Mângâietorul, Care nu va mai pleca. N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii și ucenicii, și am spus: «Lucrați până la venirea Mea». Și iată, tată, a venit Domnul în Duh și vă vorbește la cei din urmă născuți.
... Chiar dacă vei fi împărat, nu te despărți de Mine, și cu atât mai mult lucrează lui Dumnezeu. Nu te mândri și nu te numi domn, că Unul este Domn, Domnul Iisus Hristos, că domnii vor cădea. Nu primi laudă, nu primi în fața ta lucrul acesta, că iată, împăratul de astăzi s-a urcat la înălțimea cea mai înaltă și în curând va cădea, zob se va face, că și-a făcut și chip de icoană și se închină lumea la ea. O să vedeți unde va fi moartea acestui împărat și cum îl vor plânge aceia care strigă să trăiască și să înflorească.
... Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe, și Dumnezeu Își va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă. Nu vă temeți de moarte și de cei ce vor să vă ucidă pe voi, că Domnul nu voiește să piardă pe nici unul dintre voi, că mulți sunteți scriși ca moarte să nu aveți.
Rugați-vă, tată, că aveți răposați care se chinuie în iad. Faceți milostenie și sărindare, ca să-i scăpați pe cei răposați.
... Pace ție, poporul Meu cel de pe urmă! Ia pacea pe care ți-o dăruiesc Eu și împarte-o la cei ce nu sunt de față. Fiule, când intri într-o casă, dăruiește pacea, și dacă nu este nici un făcător de pace în casa aceea, se întoarce pacea iarăși la voi și rămâne în voi.
... Cel ce știe că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Este vorba de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare și multă durere trâmbiței Mele.
... În urma lui Iustin și în urma lui, se va sui un patriarh pe tronul dumnezeiesc, un om de mare valoare, care-și va iubi oile și monahii și monahiile.