... Dacă ești creștin, să nu te îngrijești cu ce te hrănești. Dacă ești creștin, să nu te îngrijești cu ce te îmbraci și unde călătorești și ce vorbești, că toate vin de la Mine. Nici un fir de iarbă nu crește fără porunca Celui Sfânt. Nici un fir din capul tău nu crește fără Dumnezeu.
Poporul Meu, s-a mărit judecata. Judecata de un ceas s-a făcut an, și judecata de o lună s-a făcut, iarăși, ani. S-a mărit judecata. Judecă Dumnezeu făpturile. A început, a început. Fericit cel ce a fost judecat pe pământ și cu o suferință, și cu o întristare, și cu o lipsă de avere. Dar vai de cel ce va intra în judecata cea mare când va fi judecat pentru păcat, când vei fi judecat pentru părul din cap de ce l-ai tăiat, sau pentru ce ai avortat, sau pentru ce ai trădat, sau pentru ce ai înjurat, sau când vei fi judecat că ai venit la Mine și ai plecat și M-ai lăsat. Ești ca un zidar când ai lăsat casa neterminată, nezidită, că nu se mai aseamănă zidăria unuia cu a altuia, și lucrul pe care l-am început cu unul, trebuie să-l stric, că nu pot să-l termin cu altul.
... Israele, în tot felul M-am trudit cu tine, dar iată, a sosit sfârșitul și n-am reușit ce am scris în carte să se împlinească. Israele tată, ți-am spus că tu ești și vei fi sarea pământului și am căutat sare în inima ta, dar n-am găsit sare. Israele, nu se stinge numele lui Israel, că e scris în carte că unul dacă va rămâne, Israel i se spune.
... O, poporul Meu, poporul Meu, ce ți-am făcut Eu ție de M-ai lăsat? Ce ți-am făcut Eu ție de M-ai părăsit? Ce ți-am făcut Eu ție de nu vrei să Mă asculți? Ce ți-am făcut Eu ție rău de Mă dușmănești? Poporul Meu, cu ce te-am mâhnit Eu de Mă mâhnești așa de rău? În loc să fii bucuros că ți-am arătat un gunoi în ochi ca să-l scoți, tu vii posomorât, vii supărat și invidios că ești pârât. Dar, oare, pe Domnul Iisus tu Îl socotești orb, că El nu are ochi să vadă? Dacă tu Mă faci pe Mine orb, și Eu te fac pe tine orb. Dacă tu Mă faci pe Mine mincinos, și Eu te fac pe tine mincinos.
... Ești departe de familia sfântă. Te gătești să-ți placă, să fii frumoasă, și de când spun Eu să nu mai purtați lux, să nu mai purtați port lumesc, că vă veți veșteji ca iarba, vă veți păli ca frunza codrului de arșița focului. Tu n-auzi, creștine, ce ți se spune? Am venit din cer pe pământ să-ți privesc păcatele? Nu, ci am venit să te opresc de la păcatele duhovnicești. Israele, tu Mă auzi? Pe cine să pun să te păstorească? Pe cine să pun? Pe cine să pun să te dezbrace de haina care arde pe tine? Pe cine să pun să te oprească din calea lumească? Pe cine să pun? Pe cine? Ai să zici ca bogatul, ai să strigi ca bogatul.
Lepădați ura când vi se aduce la cunoștință despre păcat. Lepădați dușmănia. Luați-l în brațe pe cel ce vă arată păcatul, că acela a făcut o faptă bună, iar tu dacă l-ai urât ai făcut o crimă pentru Mine. Să știți că pentru neascultarea voastră veți ajunge rău. Voi aduna pe cei aleși dintre voi și voi lăsa pe cei răi și veți pieri cu necredincioșii.
... Fugiți din lume, că moare lumea! Dezlegați-vă de firul lumii, că moare lumea! Și în cap cercetați-vă să nu fie un pic fir din lume, că moare lumea, împreună cu preoții și cu protopopii ei! Moare lumea! Moare lumea! Moare lumea! Tată, fugiți din lume! Nu se va mai cunoaște unde a fost lumea.