... O, poporul Meu iubit, Eu am grăit că M-aș fi lipsit de toate, dar e un „ce“ care nu Mă lasă să plec și să scutur praful de pe picioare pe această cale. Nu Mă lasă, că mai e un clipit de ochi și mai e ceva de lucrat, mai e, și așteaptă. Voi nu știți ce așteaptă Dumnezeu. Așteaptă, că așa e scris în sfânta carte, un cuvânt să se împlinească. Poporul Meu, încă o dată aplec capul peste tine. Nu te mai amăgi, nu te mai încânta cu nimic. Vedeți bine vremurile cum au înșelat mii și mii de bărbați, mii și mii de femei, afară de copii, că zice Domnul: mai bine nu s-ar mai naște copii, că nici unul nu se mai naște pentru Mine, ci se naște pentru iad. Veniți din toate colțurile acestui pământ și ieșiți din plapumă și rugați-vă! Nu mai dormiți, că ați umplut toate vasele de natură. De aceea zic unii că omul e făcut de natură. Adevărat grăiesc, că fiecare mărturisește ceea ce face și ceea ce este el.
... A venit ziua cea mare când sună clopotele de la hotare. Sună trâmbițele, dar tu nu auzi, că e diavolul la mijloc, care te înșeală mișelește. Știi totul, creștine, dar pentru că știi, cu atât mai mult vei fi judecat. Scoală-te, nu mai sta nepăsător! Ascultă acest glas care a mai rămas, că odată treceau zile și nopți întregi și nu mai sfârșeam, dar astăzi Duhul lui Dumnezeu este amenințat, este alungat, este trădat, este blestemat. De cine? De tine, creștine. De ce n-ai venit la Mine să iei ce-ți dau Eu, viață fără de moarte? De ce nu vrei să fii cu îngerii și ești cu diavolii? Sunt amenințat de moarte de cuvintele pe care le găsesc în fața voastră. Deșteaptă-te, creștine, nu mai dormi! că nu mai vine nimeni la tine ca să te mai deștepte.
Iată, a sosit ceasul de judecată, și dacă nu vei fi pregătit, nu știi la cine să apuci să te ocrotească, să te scape, că am lăsat cerul și slava și M-am smerit pentru tine. O, iubite creștine, cât bine am făcut Eu pentru tine, și tu nu vrei să iei acest bine pentru Mine! că nu va mai fi cu tine acest Duh dumnezeiesc ca să sune la urechea ta cuvântul acesta: „Ascultă!“.
... Copilul Meu, care ești binecuvântat și te-am ales! Că te-am căsătorit, e că am voit să împlinesc mai curând veacul, și să te rogi și să plângi de ceea ce am făcut Eu cu tine. Dar tu, creștine, nu vrei să asculți, nu vrei să iei aminte la lucrarea sfântă pe care am făcut-o cu tine. Nu am venit ca să te căsătoresc, că dacă nu veneam Eu ca să te căsătoresc, și așa te căsătoreai tu cu fiicele Sodomei. Dar Domnul Iisus a venit și te-a făcut ucenic și ți-a dat femeie din fiicele lui Israel. Că nu știe femeia ta să te servească, nu-i nimic. Că nu știe să te îngrijească, nu-i nimic. Dar nu așa ca lumea, ci ca ai Mei creștini din vremurile de demult.
... Nu dormi, că nu e vreme de dormit. Pune mâna pe sabie, dar nu pe sabia care taie carne, ci pe cea care taie duhurile necurate.
... Tu de ce nu vrei să înveți cum învață lumea școală? Învață această școală duhovnicească, să dai viață la o lăstărică ce este pe pat de moarte.
... Fiți cuminți! Nu vă mai stricați, nu-L mai păgubiți pe Dumnezeu. Mă uit la tine cum ai să vii la Mine și ai să te rogi să te iert de păcatele tale, și să știi că nu se vor ierta păcatele în vremea aceea. Astăzi se iartă.
... Învățați bine, că veți fi examinați. Să rămână vrăjmașul de rușine. Să-i arăți, iubitul Meu, că ești deștept. Știința ta să fie sfântă, să nu te asemeni cu cei care astăzi învață carte să dea viață la cei morți. Unde este un mucenic Gheorghe, care împungea cu sulița scorpia? Spune, unde este un Spiridon, care a despărțit pământul de foc și de apă? Unde este un Ilie? Sunt vii, nu au murit, deși au fost pe pământ chinuiți. Dacă ați vedea cum li se supun lor și apa și focul, și ce ordine dau ei! Aceștia sunt preoți. De ce în vremurile de astăzi nu au mai ieșit moaște de sfinți? Să știți că vor mai fi, dar la timpul lor. Da, copiii Mei, este vremea când nu mai rodește pământul, dar va veni vremea să rodească și stânca de piatră, și va da rod cum nu a fost nici în vremea moșilor și strămoșilor.
Păstrați-vă, nu vă încântați, nu vă uitați la chip că sunteți frumoși. Nu te făli cu frumusețea, că se va veșteji, iar smerenia smeritului va înflori. Nu te supăra când n-ai ce mânca; nu te supăra când n-ai ce îmbrăca, ci mulțumește lui Dumnezeu și la bine, și la rău, că nu vine mereu acest rău, și se va schimba timpul acesta, și ce te vei face cu păcatele pe care le-ai făcut când ai supărat pe Dumnezeu din pricina trupului tău de azi? Învață-te, tată, să fii smerit, să fii bun creștin, să fii blând, și nu uita că averea pământească e a lui Dumnezeu. Tu nu știi, tată, zici că ai o casă frumoasă, dar nu ai, pentru că nimic nu e al vostru, căci când va veni ceasul, le lași pe toate. Te va pune cineva să păzești via, și când îți va sosi ceasul, vei pleca și vei lăsa soția, vei lăsa copiii, vei lăsa rude nenumărate și vei pleca. Cu ce? Cu ce ai făcut duhovnicește. Frate, n-ai văzut niciodată cât de greu îi este unui suflet când se desparte de soție și copii, de frate, de soră. Atunci ar da tot ce ar avea ca să mai stea o clipă. Treziți-vă, copii, și bătrâni, și tineri! că greu este ceasul morții, și grea este și ziua de judecată. De ce să fie așa când ai avut prilejul să fii cel mai fericit suflet? De ce să fii pedepsit în iad când ai avut prilejul să te ia îngerii lui Dumnezeu? De ce? De ce te încântă poftele și de ce te încântă lumea și trupul?
... Trezește-te, creștine! Trezește-te și tu, păgâne, că mai vine un cutremur și mai vine și un potop ca potopul lui Noe, și mai vine o undă mare și o alunecare de pământ, și vei merge kilometri întregi cu case cu tot. Acesta vine pentru fapta ta, că multă foamete și multă secetă va fi și multe vite vor pieri și multe vieți omenești vor pieri. Chiar și împăratul va pieri, pentru nelegiuirea sa, că a înmulțit pe pământ numai munca pământească.
... Creștine, de vei strica lucrul Meu, îți va sta capul unde-ți vor sta picioarele. Duceți aceste cuvinte în poporul Meu și aveți grijă să nu țineți la suprafață această lucrare. Păziți-vă de câini, că mulți dintre creștini s-au făcut trădători, că mulți au mâncat cu necredință la masa Mea, crezând că i se va îmbogăți casa și trupul și crezând că vor avea și ei o casă ca această casă și că vor avea ce are acest cămin.
... Veniți-vă în fire! Nimeni să nu judece lucrul acesta că Dumnezeu mai face o casă la altcineva ca această casă. Copilașii Mei, am avut o casă, și din pricina vânzării și a căderii lui Israel, s-a prăbușit, și din pricina urii, a rămas și satul pustiu. Și chiar dacă mai este câte o casă rămasă, tot pustiu este și va rămâne, că a zis Dumnezeu: „O, sat, cum te vei pustii din pricina celor ce Mă condamnă pe Mine!“. Domnul Iisus Hristos, pe unde a trecut, a pus semne, și dacă în această comună nu vor mai fi creștini, Domnul va scutura praful de pe picioare.