... Copilașii Mei, fiți desăvârșiți, că peste lume vine ciumă, vine moarte, vine multă, multă suferință. Va pieri multă lume, începând cu copiii; apoi cu argații, și mulți vor trece de la întuneric la lumină, dar să vă feriți, că nu vine ca să se sfințească și să rămână sfânt, că scris e: «Cine s-a sfințit, să se sfințească și mai departe», căci când era vreme de sfințit, nu se sfințea. Între Mine și lume se va pune un hotar înalt.
... Ai căzut în noroi și ai întinat hăinuța. Este apă care spală orice pată. Dar ai căzut de la botez, și această pată nu se ia.
... O, iubite frate, cum vei râvni să te odihnești într-un loc ceresc! O, creștine, ai ajuns unde se desparte lumina de întuneric, ai ajuns la răul răului. Dar strig: opriți-vă de la păcat! Strig și Mă uit cum se uita Noe din corabie, și Mă uit pe pământ să văd, mai e mult ca să aduc la sfârșit toate câte sunt scrise în carte?
... Aici, pe pământ, se va muta toată ființa omenească, și aici se va face judecata la lumea toată. Nu te uita la mincinosul acela care zice că nu este Dumnezeu și că omul nu e făcut de Mine. Și când îl vei vedea legat în lanțuri strâns, te vei uita la el și te vei cutremura de frică să nu fii și tu tot legat ca el. Și îl vei blestema și îi vei spune: „Ne-ai înșelat, că spuneai că tu ești Dumnezeu!“.
... Iată, Solomon, care rămăsese singur în iad, ce făcea? Că măsura și punea țăruși și bătea, că se îngrozeau diavolii de ce face el și ziceau: „Prin înțelepciunea sa, vrea să ne nimicească pe toți“. Așa și tu, creștine, nu te suferă diavolii să faci pe locul lui lucrarea Domnului, ci te aruncă. Roagă-te lui Dumnezeu să te arunce în sânul lui Avraam, să ai înțelepciune; nu înțelepciune să-ți faci palate, ci înțelepciune să-ți faci mult popor. Atunci nu va mai zice nimeni de ce crezi în Dumnezeu, cu toate că bunătățile vor sta în față. Atunci nu vei mai fi cu porcii, nu vei mai fi cu vitele, nu vei mai fi cu nebunii, că vei fi numai cu îngerii și cu sfinții. Nu atunci, dar peste o clipă ai să fii. Tată, e scris în carte, și cine are pricepere, să priceapă.
... Fiule, știi ce a zis Dumnezeu când a văzut atâta lume venită la El dintr-o dată (cutremurul din 4 martie 1977, n.r.)? „Cine v-a trimis la Mine mai înainte de vreme?“ Și a zis la îngeri: „Luați-i de aici și duceți-i la locurile lor până la judecată, că atunci se va vedea cine a făcut atâta distrugere pe pământ, că și război dacă se făcea, tot nu mureau atâția“. De frică, nu vă spune, tată, numărul morților.
Țineți minte, că vor pieri capii. Cine este în orașul București, țineți minte, că veți vedea moartea capilor care conduc suflarea aceasta numai la rău. Copilașii Mei, luați aminte la aceste cuvinte. Numai la rău conduce toată lumea, și mai ales pe capii cei mici. Aceștia sunt vipere mari. Sunteți rugați de zece ori: țineți minte! Vor pieri capii. Mai sunt câteva zile, căci ce e la voi zece ani, la Mine e o zi; ce e la voi o zi, la Mine e un minut. Vor pieri capii. Vor umbla bâjbâind oile. Mulți vor părăsi locuințele și vor căuta altele. Vor pieri izvoarele de apă și nu vor mai avea cu ce se adăpa. Va pieri pâinea, și acestea toate de sus de la Dumnezeu vor fi, ca să vadă toți că nu acestea înseamnă Dumnezeu.
... Cineva a spus de sub dărâmături: „În veac nu voi uita pe cel ce m-a scos!“, și nu a zis „Domnul a fost!“.
... Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât din cerul sfânt să vă spun: fiți conștienți, nu fiți amețiți. E greu, tată, de viața voastră. Ce sabie dureroasă a tăiat inimile voastre! Cum adică? Fiți pricepuți și să umblați treji.
Aseară, la orele 23:30, a încetat din viață părintele vostru ortodox, Justinian patriarhul. Boala nu a fost nimic pentru el, căci pentru fiecare creștin, moartea nu i se pare și nu vine cu durere, dar durerea i-a fost prin necaz. I-a luat locul un altul, pe care el nu l-a voit. Și acest înlocuit nu este cu Duh Sfânt, ci este cu duhul în multe feluri. Nu ține în dreptate cu Mine sau cu tine, și ține în dreptate cu minciuna, ține în dreptate cu iubitorul de argint și cu iubitorul de aramă. El stă pentru mândrie, nu pentru Mine. Veți vedea întunericul de care ați fost anunțați.
Poporul Meu, ține bine la viața creștină, n-o lăsa să prindă rugină pe ea, și curățește-o mereu pentru Dumnezeu. Mănâncă hrana ta din mână curată și blagoslovită. Chiar dacă cineva îți zice: „Ia!“, tu nu băga în tine apă cu pâine nesfințită, încercându-vă să vadă dacă voi îi cunoașteți pe ei. Copilașii Mei, odraslele Mele, veniți-vă în fire și purtați-vă bine viața cu Mine. Poate acum te culci și nu se știe cum te scoli.
Poporul Meu cel îndoit, poporul Meu cel întristat, care ai durere mare pentru această brățară care se desființează. Nu se ține seama că a dispărut acest patriarh. Îl plânge familia sa, îl plânge toată biserica ce se numește biserică duhovnicește. Ați auzit? Nu aveți voie să glumiți. Purtați-vă cum se cuvine. Să purtați doliu. Fiule tată, se bucură țara toată de plecarea lui, că dacă ținea cu sine, nu-l întrista ca să-și piardă viața. Nu a avut voie nimeni să stea lângă el în timpul acela, decât numai dușmani au avut loc la căpătâiul lui. Nu a dat voie nici în biserică să se vestească. De ce când pleacă altcineva vestește la toate aparatele de știri? Pe cine-l doare inima de sine? că acesta a ținut bisericile și mănăstirile în mână, dar de acum nu va mai fi, și toate, toate se dărâmă, și duhovnicește, și pământește. Toți călăii se bucură. Când l-a adus pe acest înlocuitor și a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit, și a plâns cu suspine și i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare. Justinian se scrie în condica fericiților.
... Aveți toată grija ca tocmai acum la sfârșit să nu vă înghită antichrist. Și acum când vorbesc, e antichrist de față. Și lângă patul lui Justinian a stat antichrist lângă el, că doar, doar o scăpa ceva ca să-l poată lua. Patriarhul cel mare al cerului i-a dat binecuvântare și hrană multă, multă când a plecat. Amin.
... Copilașii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un bucium, așa și cu trupul acesta. Cui îi place, bine. Cui nu-i place, fuge departe, că au ieșit mulți prooroci mincinoși. Ascultă, tată, că sunt prooroci care proorocesc prin frunză, cântă prin frunză. Sunt prooroci care proorocesc prin vioară, proorocesc prin chitară. Sunt prooroci care proorocesc prin dans. Sunt prooroci care proorocesc prin sărutare. Mii și milioane. Nu e frunză și iarbă câți prooroci sunt ca să amăgească făptura omenească. Dar Dumnezeu numai o singură coardă și o singură unealtă are. Sunt multe, dar s-au sfârșit; și pentru sfârșit a mai rămas una. Și în ziua aceea vor veni patru frați din patru părți și vor avea patru instrumente și cu ele vor cânta cântarea lor, nu împotriva voastră, și va cânta fiecare cântarea sa: unul, pentru învierea morților; altul, ca să cheme din toate colțurile pământului la judecată; altul, pentru alta; altul, pentru alta.