... Iată, Domnul a venit, și ca lui Petru îți spune: Mă iubești tu pe Mine? Nu Mă iubești, căci cine Mă iubește pe Mine, nu are ură pe cel trimis de Mine la el. Israele, până nu te vei dezbrăca de toată viața ta pământească, nu te vei mântui. De ce ești supărat pe Mine? că am strigat la tine și nu M-ai auzit, și să știi că pustiu vei fi. Ai să strigi la Mine și nici Eu nu am să aud. De ce ești supărat pe Mine? Ți-am dat pâine, ți-am dat viață, ți-am dat duh din Duhul Meu, ca să fii una cu lumina.
... Israele, uită-te bine, căci ce auzi acum, nu vei mai auzi. Israele, nu te-a pârât nimeni la Mine. Eu te văd în drumul tău și pe tine, și pe copilul tău.
... Fiilor, fiilor, numărați bine cine a fost în anul când M-am făcut cunoscut. Și iată că nu mai e. Cui am dat bun venit? Și iată că nu mai e. Vrei să fii și tu trecător? Să știi că-i va fi mai ușor celui care nu M-a cunoscut. Israele, nu am nici o bucurie din partea ta. Israele, vino, nu mai sta, nu mai aștepta! Vino, nu mai zăbovi, nu mai pierde vremea, vino! De ce nu citiți istoriile cu moșii și strămoșii voștri? că mulți au fost, și puțini au intrat în Canaan.
Dacă nu vreți să mai credeți, pentru ce să mai stau între voi? Scutura-voi praful, și în loc de bucurie, va fi sabie.
... Am făcut o casă în satul Maluri ca să fie spre bucurie, gazdă de pelerini, și iată ce a lucrat duhul necurat, că astăzi e casă de tâlhărie, e casă de curvie, e casă de hoție, e casă de măcelărie. Am căsătorit o fiică. A mâncat la masa sfântă și a petrecut ani de zile cu Mine, și astăzi e păgână, nu mai vrea să fie de partea Mea. Am răbdat, au trecut ani de supărare. După aceea, altă dărâmare: s-a dărâmat templul. Altă întristare, altă durere mare, dar voi nu ați văzut și în chip nevăzut, ci ați văzut numai cărămida și lemnele. Și iată că Dumnezeu merge și scrie pe hartă și mereu Se întristează. Fiilor, stați împotriva dărâmărilor, împotriva întristărilor, împotriva supărărilor. Nu vă mai supuneți deșertăciunilor. Cel ce dărâmă, dărâmă, dar răspunde de dărâmare, și nici un păcat nu este mai mare ca acesta, și nu are seamăn pe pământ. Ce muncă să vă plătească Dumnezeu? Trădarea? Vânzarea? Dărâmarea și necredința? Fiilor, pleacă Dumnezeu de la voi și ia cu Sine lucrurile Sale, și vă veți duce la munte și veți zice că e lucrare sfântă, dar dorul te va osândi, căci când aveai, nu prețuiai.
... Te-ai învățat cu trupul acesta. Dar ce ai văzut? Ai văzut un trup, n-ai văzut un duh. Dacă ai avea credință numai cât un bob de muștar, L-ai vedea pe Duhul, dar pentru că ești popor fără credință, să știi că te vei rătăci.
Ai zidit viață și casă pe minciună. Crezi? Ai zidit prunci pe pofte, și ei sunt ca voi.
... Nu mai pot răbda. Plânge cerul din pricina Mea și plânge împreună cu Maica Mea, că vede că vremea de acum e lipsită de creștini. Pe cine să trimit Eu? O, Davide, Davide, împarte din blândețea ta poporului acesta! O, Solomoane, împarte din înțelepciunea ta poporului acesta! O, Petru și Pavel, dați poporului acesta credința dreaptă! Pe sfert dacă ar fi ca voi, aș câștiga prin ei toată suflarea. O, Samsoane, împarte tu din puterea ta poporului acesta! O, tată, de ce zic așa? Nu judecați. Copilașii Mei, stați de vorbă cu Mine, că necredința voastră Mă oprește de la toate. Spuneți, măi tată, de ce nu vreți să fiți credincioși și nu vreți să recunoașteți păcatul pe care-l faceți? Numai mândria nu vrea să primească, numai mândria.
... Iată vasul Meu pe locomotivă. Duhovnicește. E pe picior de plecare. Voi nu știți și nici ea nu știe. Spune, după suferință, spune că „Am să plec, că eu văd că mi se pregătește drumul de plecare“. Dar cine aude, nu crede și zice: „Domnul cui ne lasă?“.
Nu mai este vreme. Te vei trezi în miezul nopții, cu Domnul, că va veni și te va găsi dormind sau curvind sau bând sau mâncând sau chefuind.
... Toate lucrurile sfinte pe care Eu, Dumnezeu le-am făcut vreodată, le-am făcut prin ascultarea poporului.
... Domnul Iisus Hristos a fost scris să Se nască pentru popor și să moară pentru popor, dar să știți că nu s-a împlinit așa cum a fost scris, că nu a murit pentru popor. Fraților, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit. Ați auzit? Cercetați bine și dați răspunsul.
Încă o dată repet: dacă ai intrat într-o apă, să știi să înoți. Dacă nu știi, nu te băga.
... Vor veni de la răsărit și de la apus și de la miazănoapte și vor sta la lucrarea Mea și vă vor mustra pe voi pentru necredința voastră. Fiilor, postiți și rugați-vă neîncetat, că precum se mărește salariul unui salariat, așa se vor mări și darurile voastre, prin puterea credinței.
... Fiilor, faceți rugăciune înainte de a da cuiva ceva, ca rugăciunea să dea rodul pământului unde semănați. Fiilor, vremea în care sunteți, e o vreme săracă și seacă, lipsită de duh. Dar precum Domnul Iisus a făcut din pământ trup și a suflat duh, așa și tu vei lucra cu nădejde în Dumnezeu. Precum S-a pogorât Duhul Sfânt în limbi, așa și Dumnezeu va coborî duh din Duhul Său și vei lua putere să vindeci și să propovăduiești prin credință. Nimic nu lucra fără credință. Scrie această profeție. Nimic nu zidi și nu semăna fără credință sfântă. Dacă faci rugăciune, fă-o cu credință. Nu te văita de ce nu rodește rugăciunea ta, ci vaită-te de necredința ta. Nu te văita de ce nu se vindecă bolnavul din casa ta, ci vaită-te de necredința ta și a lui.
... De ce nu se vindecă vasul Meu? Pentru necredința poporului Meu, care a închis toată calea, că din Mine ai această lumină, nu din acest trup. Acest trup e un trimis, un lut cu duh. Vai de tine, creștine care ai îmbolnăvit acest trup și acest duh! Tot cerul l-ai mâhnit, și nu se va vindeca până nu te vei îndrepta.
... În curând crucea se va așeza pe cer. Tot ochiul care va vedea, va vărsa lacrimi amare. Crucea, ca și Mine, e disprețuită de lume.
... Treziți-vă, că ați intrat într-un păcat. Treziți-vă, că ați intrat în apă și aveți să muriți. Ieșiți din apă, că vă îneacă. Ați intrat în apă. Nu mai vine nici un prooroc la tine. Te vor părăsi toți proorocii, te vor părăsi toate cuvintele sfinte, și toate scrisorile se vor opri din calea ta. Israele, ai intrat la apă. Te vei duce și nu te vei mai întoarce. O, tată, nu M-am așteptat la acest păcat. O, cum te-am răsfățat și cum te-am mângâiat! Poporul Meu, ai intrat în apă. Fiți desăvârșiți, fiți credincioși, că nimeni nu vă scapă, că e o ură înverșunată între voi și nimeni nu vă scapă, că și cei ce v-au scăpat i-ați amenințat. Tot iadul se bucură; ați intrat în apă.
Israele, vreau să aud de la tine: „Scapă-mă, Stăpâne!“. Nu se aude decât un lătrat de câine și un țipăt de om mușcat.
... Israele, uită-te bine la Mine, că nu ne mai întâlnim, că Mă vei visa și nici în vis nu voi sta în fața ta; scrieți numărul celor ce aud cuvântul Meu, că e o ură înverșunată în poporul Meu, și cine vă mai scapă? Scrie, Mihaile; scrie, Gavriile; scrie, Daniele, că am stat de vorbă cu creștinii.
... Israele, omul în viața sa cade de multe ori, dar se ridică și se curăță de nămol. Mulți oameni se nasc de mai multe ori dacă se întâmplă să moară, dar în vremurile voastre am văzut mereu numai căzând și numai murind. Am suflat în fața unui creștin să învieze, și el întorcea fața. Dar un sfânt de al Meu, ce era cu Mine, vine ca să Mă îmbuneze. Mi-a spus că a întors fața că îi e rușine de Mine, dar ca să arăt că nu e așa, am suflat din nou în fața sa, și iarăși a întors-o, și Mă dușmănește.
Să știi că nimic spurcat nu va intra în împărăția Mea și nici fir cu nod nu va intra pe urechea acului, dar să știi că cel care va lărgi urechea acului, se va osândi și nu va fi primit. Țineți minte: chiar dacă se va acoperi dreptatea, se va descoperi, că Dumnezeu nu a scris în carte lucruri neadevărate.
... Copilașii Mei, nu M-am purtat rău cu voi, că n-am luat cu Mine nici o nuia, ci am venit cu multă pace și blândețe, dar după acestea urmează asprimea, și Mă veți vedea și nu Mă veți mai cunoaște. Mă voi înarma cu arme de război, Mă voi pune la orice armă conducător și Mă voi arăta în toată slava Mea, și pe unde v-am mângâiat, am să vă rănesc.
... Fiilor, se va lua soarele de pe cer, se vor lua luna și stelele, și tu vei lumina pământul acesta, și tu vei săra pământul acesta. Creștine, creștine, n-am venit de plăcere, și am venit că se apropie acel sfârșit care trebuie să vină, căci tot ce e scris să lucrez cu tine, voi lucra.
... Dacă nu vă veți face buni, nu voi mai apărea între voi și voi pleca, și nu peste mult timp urmează să zică creștinul așa: „Ieșiți voi, morților, să intrăm noi, de ceea ce ne apasă acum!“.