... Să se sperie lumea, tată, nu voi. Vine moarte peste ea, că e scris să vină. Nu te speria, și roagă-te pentru viitorul tău. Nu fugiți, ci ascundeți-vă în mila lui Dumnezeu. Dumnezeu vă scapă, vă ajută, că sunteți oițele Lui. Chiar pe apă de vei fi, nu te vei îneca, și veți pluti ca o corabie pe apă. Chiar și focul de va arde, tu nu vei arde. Nu-l plânge nici pe cel din casa ta care fumează, care bea și râde de tine când faci rugăciune, că de aceea vine necazul, că ți-a aruncat tot gunoiul în față. Vine și mai greu, că nu va mai fi soarele pe cer, și tu vei lumina, că Domnul Își va lua toate lucrurile Sale și va fi întuneric mare și tu vei lumina. Spune în sfânta carte: «Chiar de vei muri, viu vei fi». Dar aceștia care mor de apă și de foc, nu mai înviază, că așa au voit ei, să fie gunoi.
... Oițelor, când au venit apele și aceste dureri peste lume, era cârciuma plină. Bea, mânca și hulea. Afară ploua, și unda creștea, iar ei nu încetau, și tot beau. Atunci Domnul plângea, tot cerul plângea. Cum îi țineau diavolii pe loc, să nu iasă din acel loc! Să știți că atât s-au împietrit inimile lor, și vor pieri toți, cum s-a întâmplat acum cinci ani. Copilașii Mei, de aceea vă spune Domnul: nu țipați voi. Ei să țipe.
... Nimic fără Dumnezeu. Numai păcatul nu e de la Dumnezeu.
... Îmi pare rău de cei care pier mereu, căci s-au întors tot la faptele rele. Din lume i-am luat, și în lume s-au dus. Fumător era în lume, și iarăși s-a întors la fumat. Bețiv era în lume, și iarăși s-a întors la beție. Puțin a stat cu Mine, și acum diavolul a ieșit din el nu ca să-l părăsească, ci s-a întors cu bătălie asupra lui. Domnul Iisus vă învață: nu vă speriați de ce vine.
... Domnul nu a semănat cuvântul Său între voi ca să muriți, ci ca să scăpați. Știți că s-a făcut numărătoarea voastră și nu veți pieri, că e scris în carte că mulți dintre voi vor sta în viață și Îl vor întâmpina pe Domnul. Nu vă descurajați, și munciți mereu cu dragoste pentru Dumnezeu.
... Cine se supără pe vasul Meu, pe Mine se supără. Dacă nu eram Eu să lucrez cu poporul Meu, nu mai era vasul Meu, și era de mult putred. De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din anul 1955. Dar de când o pregătesc Eu? Din anul 1940. Dacă suflă cineva spre ea, cade, pentru că nu mai e trup cu viață, ci e numai Duhul Meu în ea. Feriți această trâmbiță, că este instrumentul Meu, ca harfa lui David, și pe vreme bună, și pe vreme rea.