... Fiți pricepuți, că nu va mai fi acest cuvânt mult timp. Uitați-vă că Domnul Iisus Hristos Se ferește de cel ce nu împlinește, și îi spune o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de nouă ori, de zece ori, și a unsprezecea oară fuge de tine.
... Copilașii Mei, nu mai vine nimeni să mai spună: „Vine sfârșitul!“, și aceasta e trâmbița prin care te anunț, trâmbița Domnului Iisus Hristos. Fiilor, copilașilor, bătrânilor care aveți copii, veți suferi pentru copii, că în ziua de judecată Domnul Iisus Hristos te ceartă de ce ai dat drumul copilului tău în lume. Și pe tine, creștine care ai dat frâu liber femeii tale, te va judeca și te va pedepsi, că iată, vine Cel ce pedepsește.
... Adevăr grăiesc, văd că mulți credincioși se simt obligați să nu mai bea, dar ar bea. Mulți credincioși se simt obligați să postească, dar ar mânca. Să știți că ceea ce doriți, aceea săvârșiți.
... Turmă mică, cu ce să te înmulțesc? Ce să aduc în loc când tu pleci? Ce să aduc în loc când tu cazi? căci la cei patruzeci de mucenici s-a înlocuit, dar acum cu ce să mai înlocuiesc când nu o mai fi nimeni? Cu ce să mai înlocuiesc?
... Nici văzduhul nu va mai rămâne. Și văzduhul se va preface și cerul se va topi. Nu mai rămâi decât numai tu, cel ce ești cu Dumnezeu, și nu vei ști unde vei merge, că e taină. Atât vei auzi: „Mergi aici, sus!“.
... Crezi că va fi război între cer și pământ? Dar nu așa, păcătos cu credincios. Se face război, dar nu se spune scula. Dumnezeu cu turma Sa, și diavolul cu turma sa. Va fi război care nu a fost de când e veacul, și va rămâne Dumnezeu cu poporul Său, că și cerul va fi pe pământ aici. Scrie în sfânta carte.
... Poporul Meu iubit, te iubesc întotdeauna. Nu te mai lăsa să fii aramă stricată. Fii vas lui Dumnezeu; fii casă și izvor lui Dumnezeu; fii masă și servul lui Dumnezeu, că în ceruri va fi bine când te vei duce la odihnă.
O, fiica Mea, o, fecioară, nu te încânta de un mire pământesc, nu te încânta de portul pământesc, nu te încânta de vremea de acum. Prin curăție îți faci rochiță de mireasă. Spune-Mi și Mie, poporul Meu, când se termină viața ta cea rea?
... Eu vă iubesc întotdeauna. Voi sunteți cheia veacului, care mai faceți binele. Dumnezeu va încheia veacul Său cu voi. Mai sunt copii ca voi, mai sunt pe alocurea. Eu Mă duc la toți, pe toți îi hrănesc, și vine ziua să-i unesc pentru ziua cea mare. Credeți că sunt fii și fiice necăsătorite și care postesc cu zilele, și sunt fii și fiice care sunt ca niște mlădițe? Nu vă spun ca să vă întristez, ci ca să vă îndemnați la drumul lui Dumnezeu.
... Această goliciune nu e de pe pământ și nici în carte nu scrie de ea, că n-ar fi avut loc, și aceasta nu e de pe pământul țării românești, ci din țară foarte murdară, de la armatele care au fost pe aici.
O, mireasă frumoasă, cum ți-ai întinat rochița de mătase! Dar nu e vina ta, e vina altuia. Numai în profeția spusă indianului am scris această urgie. Acum indianul e mucenic în cer, ucis în țara lui. Am vorbit prin vasul Meu în închisoare unui doctor indian, și acela a scris cuvântul Meu și a crezut în Mine prin trâmbița Mea. A fost ucis când s-a dus cu vestea aceasta în țara lui (doctorul indian Singvrey, n.r.).