3.5. Grăirea Domnului către popoare (neamurile pământului)

Vin Păstor din cer, precum este scris să lucrez venind, și trebuie să găsesc numai o turmă, o, numai una, nu două, nu trei, nu mai multe, ci numai una. Auziți voi ce spune Păstorul Cel din cer? Spun aceasta fiindcă acum o mie de ani a avut loc pe pământ o judecată, pe care nimeni n-a priceput-o atunci cu lucrarea ei, căci a fost despărțirea caprelor dintre oi și s-a tras la stânga mulțime mare și tot mai mare și Mi-a rămas mică turma ortodoxiei și s-a pornit asupra ei apoi de peste tot lucrarea lui antichrist și erezii fel de fel în toate timpurile, și popoare dușmănoase ca s-o lovească și ca să muște din trupul acestei țări, dar România Mea a rămas țară ortodoxă cu prețul multor jertfe sângeroase ale voievozilor ei și ale fiilor dreptei credințe, și iată-Mă, am ales-o să-Mi fie gazdă de venire a Mea acum, la sfârșit de timp, căci vine la ea Cuvântul lui Dumnezeu, vine Hristos la mireasă ca s-o păstorească și s-o curățească și s-o înnoiască prin har și prin credință, și iată, este ea țara Mea și vin s-o ocrotesc de peste tot și s-o țin sub mantia Mea pe cea care nu și-a vândut credința și numele prin veacuri de suferință fel de fel, iar acum o am pildă între popoare și chem neamurile pământului la masa Mea plină de cuvântul gurii Mele, de glasul Păstorului Care vine la oi și le cercetează și le leagă ranele și le vindecă mersul cu crucea, o, și trebuie să cadă cortina despărțiturii și să am numai o turmă.

Eu sunt Cel ce sunt, și cuprind în ființa și lucrarea Mea cerul și pământul, văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu. Eu sunt Făcătorul a toate, și Tatăl este în Mine și sunt Cuvântul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu sunt.

Eu sunt Alfa și Omega și am grăit la început cuvântul facerii cerului și a pământului, și toate s-au făcut la cuvântul Meu rostit pentru facerea lor, și iată-Mă grăind spre sfârșitul timpului și împlinind prin cuvânt rostit nașterea din nou a lumii, înnoirea a toate, cer nou și pământ nou, veac nou și înviere și cuprinzând în veșnicie toate cele ce au fost făcute de Dumnezeu și stricate apoi prin semeția omului zidit de Dumnezeu, și care L-a părăsit pe Domnul pentru voia sa însăși, dar Eu sunt Cel ce vine cu viața căci sunt Stăpânul vieții, sunt Răscumpărătorul și vin să nimicesc moartea de pe pământ, cel din urmă vrăjmaș, precum este scris, și vin să dau viață făpturii care a fost și care este și care vine.

Eu sunt Cel ce este și Cel ce a fost și Cel ce vine și Cel ce grăiește ca la început și la sfârșit, căci odată cu sfârșitul vine și un început, și nimic nu se pierde, și toate făpturile lumii sunt izbăvitoare precum este scris, căci Dumnezeu nu a făcut moartea, ci numai viața, duhul vieții, și iată-i pe conducătorii și mai-marii de peste popoare, care trec ca și Lucifer peste Dumnezeu și fac moarte peste făpturi și le trimit la cântarul vieții, la Dumnezeu! Și se scrie de către îngeri pe cei ce ucid viața pe pământ, și care nu pot face viață, dar pot face moarte și se luptă de la ei dorire împotriva vieții și a duhului vieții, și iată-i pe aceștia mărturisiți de cei uciși ca nimicitori ai lor, ai celor uciși pe pământ, și care vin la Mine la cântar, la duhul mângâierii și al vieții veșnice, căci Eu sunt Calea, Adevărul și Viața și îi scriu prin îngeri pe cei ce dau cu piatra și ucid vieți și seceră în masă făpturi, și iată, cei mari se dovedesc și cei tari, când ei sunt o suflare bieții de ei, și iată lupta oarbă a omului care stă așezat pe scaun de stăpânire peste semenii lui, și aceasta se vede peste tot pe pământ, unde cei mari peste oameni zidesc fără oprire valea plângerii, blesteme și nimicire în masă a făpturilor fără de apărare în fața nimicitorului, iar Eu, Domnul, sunt Mângâietorul și cuprind în mila Mea dumnezeiască pe cei ajunși în fața tronului ceresc și le dau din cer viață și locaș mângâietor, o, și Mă frământ cu Tatăl și cu sfinții pentru cei ce nimicesc vieți puse de Dumnezeu în oamenii care se nasc pe pământ, și tot caut prin locașurile Tatălui, care sunt multe, precum este scris, și caut cu duhul dreptății ce fel de locuri veșnice să desfac pentru cei ce vor veni ca nimicitori ai vieții cu lucrarea lor mai mare ca a lui Dumnezeu între pământ și cer, căci de pe pământ și până sus spre cer și-au întins aceștia împărăția dacă pământul nu le-a ajuns pentru poftele lor omenești și diavolești și vrăjmașe Mie, o, că n-au voit aceștia să semene cu Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului și a toată facerea, și și-au luat ei piele de vrăjmaș și de antichrist și stau nepăsători sub un așa înveliș pe dedesubt și pe deasupra, și iată de ce vine Dumnezeu pe pământ cuvânt, o, oameni care auziți de glasul Său care cutreieră de la margini la margini cerul și pământul și-Și pregătește cu cuvântul slava zilei arătării Sale ca Împărat al făpturii, căci a dat peste margini cupa fărădelegii de pe pământ, și toți mai-marii așezați peste oameni se cred și se visează biruitori, în timp ce ziua groazei pentru ei se apropie să dea fiecăruia după faptă, precum este scris, și de aceea în mila Mea dumnezeiască Îmi deschid graiul și le spun celor care așa de mari se simt și se vor, și care stăpânesc popoare și întinderi de pământ, și de cerul cel de deasupra, și le spun întrebându-i: O, până când voi?

Amin, amin zic vouă, până când veți da deoparte cerul și pe Dumnezeu, pe Cel ce a făcut cerul și pământul și omul?

De șapte mii de ani și mai bine strică cei ce stau mari peste pământ și peste semenii lor, de atâta vreme strică ei prin duhul trufiei lor și tot strică truda și viața oamenilor stârpiți de ei, de parcă ei înseamnă totul sub cer și le trebuie supuși fără de drepturi sub ei.

O, vine ziua judecății faptelor, vine Stăpânul vieții, al cerului și al pământului și al omului, vine Domnul cuvânt de facere nouă, vine Cuvântul lui Dumnezeu, căci a sosit vremea acestei Scripturi și de aceea Mă apropii cuvântând și întrebând peste cei ce se dau și se vor așa de mari între pământ și cer și îi întreb: Până când voi? Timpul s-a sfârșit și se tot sfârșește și vine cerul pe pământ, iar voi până când? O, unde vă este strânsura, unde v-ați strâns-o și ce înseamnă ea? Întrebați-vă și voi pentru când veți ajunge la cântar, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Stăpânul Care Se întoarce, Eu vă întreb, și stau și vă aștept la cântar și pun și tot pun îngerii să vă facă socoteala vieții voastre de pe pământ, și unde v-ați strâns și ce v-ați strâns cu faptele vieții. De aceea vă îndemn cât mai este o fărâmă de vreme, să deschideți Scripturile și să căutați în această carte și să credeți în ea acum și să faceți pocăință de tot ce ați făptuit împotriva lui Dumnezeu și a semenilor voștri, lucrând voi după mintea voastră lipsită de înțelepciunea cea de sus a lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului.

O, ridicați-vă ochii spre cer, voi, conducători peste popoare și meleaguri! Așezați-vă față în față cu Mine, Cel ce am venit din cer pe pământ cu trup omenesc și M-am lăsat biruit prin cruce și am așteptat de la Tatăl biruința Mea și am înviat dintre cei morți și am dat nădejde și mângâiere și până atunci, și după ce am biruit dușmanul vieții prin învierea Mea.

Iată lucrarea Mea și iată lucrarea voastră! Sunt plin de milă pentru voi. Răscumpărați-vă viața cea de la Dumnezeu dată și faceți aceasta cât mai stați în trup și uitați-vă spre cer și ridicați-vă spre duhul căinței și al lacrimilor părerilor de rău și urmați-Mi Mie. Auziți ce vă spune Stăpânul vieții, Iisus Hristos Cel înviat? Auziți voi pe Domnul grăindu-vă vouă?

O, ridicați-vă de pe scaunele voastre de conducători și dați-le lui Hristos Cel bun, Păstor din cer venit pe pământ și cuvântându-Și venirea și lucrul ei cel mult, și are El cetate de venire pe plaiul pământului român, țara în care Hristos Se întoarce de la Tatăl la oameni, aducând cu graiul Său duhul de Păstor ceresc, duhul mângâierii, duhul veșniciei și mângâierea lui. Amin, amin, amin.

O, pace și celor ce lucrează numai război peste pământ! Ce pot să le doresc acestora mai mult decât pace din cer peste lucrarea celor care ucid pacea?

Pace din cer pentru voi, stăpânitori de popoare și de meleaguri! Plecați-vă fruntea înaintea Celui ce vă grăiește din ceruri și vă amintește cuvântul Său cel de acum două mii de ani prin care a spus: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!»

O, iată ce vă povățuiesc: Părăsiți lăcomia și trufia și faceți-vă fii ai lui Dumnezeu! Oare veți vrea voi aceasta? O, pace vouă! Să se împlinească acest cuvânt grăit și scris, că vine pe pământ împărăția lui Dumnezeu și nu va mai fi o altă împărăție, ci numai Domnul, numai Eu voi fi și voi împărăți și peste voi dacă Mă primiți, numai Eu voi fi, Eu și numele Meu cel nou peste pământ: Cuvântul lui Dumnezeu, Eu și lucrarea Mea de Păstor între cer și pământ, după două mii de ani de când aștept ca să vin. Amin, amin, amin.

O, pace vouă, popoarelor și căpeteniilor de peste popoare! Nu pot fi mari oamenii. Veniți-vă în fire ca să vă înțelegeți măsura și să nu mai visați măriri, căci trebuie jertfire, doar jertfire frați pentru frați. Nimeni nu poate fi mare între oameni decât cel a cărui mărire vine de la Dumnezeu, iar voi v-ați luat și v-ați dat unii altora măririle și ați lucrat cu ajutorul și puterea lui mamona și de aceea sunteți fiii săi, slujitorii și stăpânii banului și gândiți că banul este puterea peste toate și de aceea v-ați învățat cu multul prin această putere. O, nu! Vai vouă! Nu vă înșelați, și deșteptați-vă cât ar fi să vă mai lase vremea.

Nu se apleacă cei mari, nu se apleacă sub slava cuvântului Meu, nu se pot smeri ca să nu ajungă și aceștia ca aceia de acum două mii de ani, cărora le-au sărit mințile când au văzut pe Cel Care nu L-au primit din partea cerului și L-au tăgăduit ca să fie ei la putere, dar soarta i-a umilit prea greu pe toți, o, și n-aș mai vrea să fie așa și azi, și mereu i-am rugat pe cei de azi să nu se îndoiască în cuvântul Meu, să nu dea cu pietre în mersul Meu, o, și voi tot striga la ei din acest prag și îi voi tot aștepta să-și vină în fire, că tot ca acum două mii de ani sunt și azi, și tot la fel de necrezut și nebăgat în seamă sunt și azi, căci dorul de putere și de întâietate îi stăpânește pe toți cei care au gustat și tot gustă din aluatul trufiei și al lăcomiei și nimeni nu se îndură să-Mi facă loc să le grăiesc și să lucrez cu ei vremi mărețe ca în cer pe pământ, iar Eu rămân cu strigarea la ei ca în toată vremea de sub cer, după ce omul nu L-a mai iubit pe Dumnezeu cu viața lui, o, și de aceea numai suferințe vin și-și fac loc și cuprind sub ele fără de veste pe mulți, și Mă uit peste tot și aș vrea să împart pace și mângâiere multă și aș vrea să fie iubire, nu răutate, nu răzbunare, nu minciună, nu război și lacrimi pârâu, o, că e prea multă durere în inimi și multă disperare, și ce bine ar fi să fie aplecare în vreme de război, căci Eu am spus că dacă cineva îți cere haina dă-i și cămașa dacă așa vine câte o vreme, că oricum stai undeva pe pământ și ai peste tine pe cei ce stau mari peste oameni, și iată de unde vine lipsa de pace, căci din neaplecare vine, și este scris că dacă îți pleci capul rămâi cu el și rămâi.

O, nu toate ținuturile au merite sau alegere aparte din partea lui Dumnezeu, și oriunde ai fi și oricine ți-ar cere apleacă-te și trăiește-ți zilele, dar nu da loc la război, că iată, te prinde tăvălugul. Poporul cel de demult al alegerii lui Dumnezeu cădea adesea în robie din pricina neiubirii de Dumnezeu și a păcătuirii și se apleca fără de murmur, până ce striga el iarăși la cer și-i dăruiam eliberarea, dar acum numai arme se construiesc, iar diavolul urii se joacă cu ele pe deasupra capetelor oamenilor de pe pământ, o, și de ce, oare, de ce arde pământul și tot ce e pe el de la focul făcut de mâna omului? De ce se curmă fără milă vieți sub fierul fierbinte al răzbunării și al lăcomiei? De ce oamenii grăiesc între ei cu amenințare, cu răzbunare, cu arme de război? O, unde ești tu, pace rostită de gura Mea ca să fii între oameni?

Iată, strig plângând cu milă și spun: Pace vouă, celor ce aruncați cu moarte peste pământ! Veniți-vă în fire până nu împrăștiați prea multă jale, prea multe lacrimi care dor și ajung la cer! Căutați pacea, voi, care vă credeți în stare să secerați vieți și să nu vă doară ca pentru voi înșivă durerea pe care o împărțiți.

Iar voi, cei oropsiți, strigați la cer după ocrotire și învățați să vă rugați pentru îmblânzirea celor care vă aduc dureri, căci viața cea trăită pentru Dumnezeu nu se mai vede între oameni și de aceea nu vine ocrotirea cea din cer la voi. Încă o dată strig: Pace vouă! Pace între voi, cei ce vă războiți atât de nemilos, și mai degrabă aplecați-vă și aveți răbdare sub mâna cea care dă să vă supună, iar aplecarea aduce pacea! Amin.

În zi de duminică, întâia duminică a Postului Mare, așez binecuvântare înnoită peste țara cuvântului Meu, țara română, țara Soarelui, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi așez cuvântul în carte și ies cu el peste pământ în lung și în lat și le grăiesc împăraților de peste popoare și le tot împart îndemnul păcii, o, că nu lucrează pacea între ei acești împărați, așa de mari cum se vor și cum se arată, dar Eu, Domnul, deschid acum Scripturile și le citesc din ele și le spun că Dumnezeu mare este Domnul peste tot pământul și că în mâna Lui sunt marginile pământului și înălțimile munților și că a Lui este marea și El a făcut-o pe ea, iar uscatul mânile Lui l-a zidit, dar lor nu le mai ajung acestea și se războiesc între ei și nimicesc cu sânge rece truda și viețile oamenilor, și tot strigă Dumnezeu la ei și le spune: Pace vouă! Vin însă din urmă părerile de rău și nu vor mai avea vremea în față ca să-și plângă greșelile și durerile pe care le fac celor neajutorați în fața cruzimii lor de a-și strânge pământ mult, că iată, a venit vremea judecății faptelor și fiecare va primi după faptele sale, precum este scris, o, că nu vor să audă strigătul lui Dumnezeu, cuvântul Meu cel plin de milă, iubirea Mea cea pentru păcătoși, cântarea Mea de jale, venirea Mea cuvânt pe pământ.

Se deschid cerurile și se lasă peste pământ glasul Meu, glasul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt. Mă trimite Tatăl Savaot. Nu vin și nu grăiesc de la Mine Însumi. Sunt Cuvântul Tatălui. Tatăl este în Mine, iar Eu întru El sunt.

Strigă pământul la Dumnezeu și spune: „Nu mai pot, Doamne!” Strigă multe glasuri îndurerate și înspăimântate și-Mi spun: „Vino, Doamne, vino!”

O, iată, de aceea vin. Mă cheamă jalea și îngrijorarea celor strâmtorați de pe pământ, iar strigătul lor deschide cerurile, o, că nu mai au unde să se ascundă din fața groazei. O, de ce, oare, așa? O, nu mai este pace pe pământ, și se întâlnește oftatul de jos cu oftatul de sus, și peste tot crește teama și strigătul de pe pământ spre cer, iar Eu, Domnul, cum să nu-Mi las glasul și să nu grăiesc peste pământ și să nu răspund?

Amin, amin zic vouă, mai-marilor de peste oameni, o, nu numai voi sunteți. Mai este și Dumnezeu. Eu, Domnul, vă spun aceasta lăsându-Mi graiul peste voi de deasupra, căci stau pe nor și vă grăiesc și vă spun: Nu numai voi sunteți. Nu uitați de Dumnezeu! Nu voi ați făcut cerul și pământul. Eu sunt Făcătorul lor, și de aceea temeți-vă de Dumnezeu, nu numai unii de alții.

Strig la voi de sus: Pace vouă! Iar și iar strig, și iar și iar voi nu ascultați de Dumnezeu și de aceea crește teama. Glasul bisericii vă spune și vă amintește începutul vremii de post pentru venirea zilei de praznic a învierii Mele de acum două mii de ani, după ce mai-marii vremii Mi-au luat zilele prin moarte pe cruce. O, dar cum începe pe pământ vremea de post și de binecuvântare peste această vreme, căci pe pământ se varsă sânge și se înmulțesc groaza și moartea peste cei neajutorați sub gloanțe, sub mașini de război pe pământ și în văzduh? Duhul urii și al temerii și al răzbunării acoperă peste tot pe pământ în fel și chip, iar Eu, Domnul, sunt purtat de cetele îngerești și de puterile cerești și trec printre clipele groazei de pe pământ și din văzduh și-i cuprind cu îngerii pe cei ce se sting striviți de coasa morții.

Strig la voi, la cei tari și mari de peste oameni: Nu mai treceți peste Dumnezeu!

O, ce mari sunteți voi! Sunteți spaima celor ce mor uciși fără de veste. Vin spre voi și strig cu glasul Meu dumnezeiesc în lung și în lat și vă spun cu aplecare ca un Dumnezeu plin de milă: Opriți-vă! Lăsați pacea cea de la Dumnezeu să vină și să vă cuprindă în ea, dar nu mai fiți lacomi și cruzi. Împăcați-vă între voi ca frații și împăcați-vă apoi cu Dumnezeu. Glasul Meu se așează peste pământ și se face carte pe plaiul neamului român ca să pregătesc împărăția cerurilor și slava ei cu oamenii și înnoirea lumii, că a sosit această Scriptură și această vreme, iar voi ce faceți, și până când? O, întrebați-vă și voi, dar să vă și răspundeți.

O, de ce, oare, atâta război și tot război? Să știți că vă voi opri Eu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu vă voi cuminți cu milă sau cu durere peste voi dacă nu vă veți așeza în iubire, dacă nu veți ierta, dacă nu veți băga sabia în teacă.

Încă vă rog și vă aștept și vă îndemn spre duhul liniștirii și al păcii, și de aceea așa grăiește Dumnezeu: Pace vouă!

Iar și iar pace vouă, că ați stârnit durere mare peste pământul de sub voi și nu găsiți prilej bun să vă opriți, să puneți capăt duhului nimicitor!

Las peste voi duhul înțelepciunii de sus ca să vă socotiți cu el gândurile și viața și planurile voastre omenești, că iată, aveți un număr de ani, și nu știți câți veți mai avea, dar lucrați ca și cum n-ați mai avea capăt zilelor de pe pământ și că veți moșteni veșnic ceea ce dați să aveți și să tot aveți. O, de ce, oare, nu vă uitați și sus la Dumnezeu, ca să nu tot stați mai mari ca El pe pământ?

O, umiliți-vă voi, căpetenii de peste popoare, umiliți-vă, oricât v-ați simți de mari și de tari, căci Eu, Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, am fost Dumnezeu adevărat și M-am umilit mult, mult, că de mila omului am coborât din cer ca să Mă nasc om pe pământ și ca să Mă umilesc până la moarte pe cruce și ca să înțeleagă apoi tot omul cât este de mic, și cât de mare se crede de-L poate pierde și pe Dumnezeu dinaintea lui.

A făcut Dumnezeu cerul și pământul și a luat apoi pământ cu mâna și a zidit omul și a suflat duh de viață peste el și l-a făcut ființă vie, și am luat din trupul lui și i-am făcut pereche și au născut ei copii. Duhul îngâmfării însă a nimicit iubirea dintre acești copii și și-au făcut rău unul altuia, o, că nu avea Dumnezeu nevoie de jertfa lor, ci de umilința lor. Ei însă au lucrat de capul lor și au înființat moartea peste oameni, de atunci și până azi, și vă spun acestea vouă, mai-marilor de peste oameni, că duhul îngâmfării vă lucrează și pe voi și vă îndeamnă să vă ridicați deasupra lui Dumnezeu și unii deasupra altora și a oamenilor.

Vă privesc din cer clipă de clipă și sunt milos. Mi-e milă de voi și de cei care mor sub joaca voastră, căci lăcomia și îngâmfarea sunt duhuri rele, care scot iadul din adânc și îl arată pe pământ lucrând, iar Dumnezeu plânge biruit de voi, dar până când?

Aș vrea să vă aplecați și să primiți cuvântul Meu cel pentru voi, și aș vrea să vă lucreze el și să vă așeze înaintea Mea cu umilința de care aveți atâta nevoie pentru voi și pentru cei peste care stăpâniți pe pământ. De aceea împăcați-vă cu Dumnezeu mai întâi, că vine apoi și pacea dintre voi.

O, nu Mă uitați, nu Mă uitați, amintiți-vă de Mine, primiți-Mă! Eu sunt Cel ce sunt. Simțiți-vă o clipă în locul Meu ca să-Mi înțelegeți durerea și mila, duioșia și răbdarea, și apoi simțiți-vă oameni mici, neputincioși. Doar așa veți înțelege de ce Îmi cobor glasul până la voi.

L-am pierdut din rai pe om din pricina neascultării și a îngâmfării cu care s-a simțit și s-a crezut și s-a dorit mai mare ca Dumnezeu. Este viață și după viața cea de pe pământ a trupului. Priviți spre aceste cămări ale vieții veșnice și adunați-vă în ele odihnă pentru vecii, nu viermele neadormit al împotrivirii între voi și Dumnezeu din vremea voastră de pe pământ.

Sunt numai iubire. Vă dau din Mine ca să fiți și voi iubire. Vă strig duios: faceți pace pe pământ și așezați-o între voi! Cereți la Dumnezeu ceea ce nu aveți în afară de cele de pe pământ, pe care le tot adunați pe lângă voi. Cereți pentru voi cele ce nu pier, cereți, ca să vă dea Dumnezeu, căci voi aveți numai ceea ce piere. O, și nu uitați, nu uitați lucrarea bisericii, glasul bisericii, postul cel de șapte săptămâni pentru pregătirea vieții voastre cu Dumnezeu, și apoi bucuria praznicului învierii și pacea dintre voi.

Iar și iar vă cuprind și vă povățuiesc cu duhul păcii, și pentru care aveți nevoie de Duhul Cel din cer. Aplecați-vă așa cum Eu, Domnul, M-am aplecat și v-am grăit vouă în ziua cea de îndurerată amintire când Dumnezeu l-a pierdut din rai pe om, căci lipsa lui de ascultare și de umilință l-a izgonit din slava cea dulce a grădinii raiului.

Binecuvântare așez din cer peste toți fiii lui Dumnezeu de pe pământ pentru putere sfântă prin vremea celor șapte săptămâni de smerenie și de sfințire pentru întâmpinarea praznicului învierii Mele, și las această binecuvântare și peste fiii oamenilor, o, că mulți dintre ei vor avea darul să-L cunoască pe Domnul și să primească putere să se facă fii ai lui Dumnezeu pe pământ.

Binecuvintez cu dulce acest an, anul în care Eu, Domnul, Mă împlinesc pe pământ cu șaptezeci de ani de cuvânt pe meleagul neamului român, și se va așeza sărbătoare mare și vestită de la margini până la margini, ca apoi să-Mi las descoperită slava care a stat sub taină vreme de șaptezeci de ani ca să-Mi poată fi pregătită ziua cea mare a sărbătorii cuvântului Meu, marea sărbătoare românească, sărbătoarea înnoirii, și pe care de atâta vreme o aștept ca să Mă așez cu ea și s-o dau de veste și să afle popoarele și limbile pământului iubirea Mea de la sfârșit de timp, cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu care iarăși face lumea, căci nașterea din nou a lumii Mi-a fost dorul pe care l-am arătat în tot cuvântul Meu, în toată această vreme a venirii Mele cuvânt peste pământ, și cu care de la Tatăl am venit și vin. Amin, amin, amin.

Pace vouă, popoarelor și căpeteniilor de peste popoare! O, fiți cuminți, fiți cuminți, fiți cuminți! Fiți smeriți, fiți blânzi, fiți făcători de pace! Eu, Domnul Dumnezeu, Eu vă trimit acest cuvânt din țara soarelui, unde își are sălaș cuvântul Meu.

Pace vouă în zi de duminică! Fiți fiii duminicii, fiți fiii învierii! Pace vouă! Prețuiți-vă ca frații! Lăsați iubirea să vă lucreze ea, lăsați cerul să vă cuprindă în frumusețea sa! Faceți pace pe pământ! Aduceți Domnului inimile voastre!

Să se scrie pe pământ anul plăcut Domnului, anul păcii! Vine Domnul cuvânt pe pământ și Se împarte vouă. Eu sunt Alfa și Omega. Se unește începutul cu sfârșitul pentru un nou început, cer nou și pământ nou. De pe pământ lucrează minciuna, iar din cer, înnoirea lumii. Fiți credincioși acestui cuvânt!

Sunt Domnul Iisus Hristos și M-am scris pe pământ cu șaptezeci de ani de cuvânt pe plaiul neamului român. Vrăjmașul Meu se numește antichrist și se topește înaintea slavei cuvântului Meu. Vine vremea fiilor lui Dumnezeu pe pământ, căci antichrist cade sub suflarea gurii Mele.

Împăcați-vă cu Dumnezeu, voi, neamuri și popoare și căpetenii ale popoarelor! Aplecați-vă iubirii Lui, fiți plini de dragoste! Tatăl ceresc Mă trimite la voi, iar în ziua aceasta v-am grăit vouă cuvântul Meu în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și v-am cuprins în dragostea Mea.

Mereu și tot mereu vă voi grăi, căci lucrarea cu care vin din cer pe pământ este cuvântul, și-Mi las acum numele Meu pe scrisoarea Mea spre voi:

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin, amin.

Și acum Mă împart peste popoarele din jur, de aproape și de departe, și rostesc cuvânt ceresc: Pace vouă, popoarelor și mai-marilor de peste popoare! Pace vouă, nu război, nu cuceriri, nu lăcomie, iar în locul acestor rele mari, pace vouă! Vă vestesc că nu vă vor ieși planurile care vă tot încurcă mintea și pacea dintre voi, căci planurile Mele nu sunt ca planurile voastre. Nu mai căutați să faceți voi în locul lui Dumnezeu. Mulțumiți-vă cu ce sunteți și aveți, și apoi lucrați pacea și împărțiți doar pace, așa cum Eu, Domnul, lucrez și împart.

O, e mult de la zis până la făcut. Dumnezeu stă împotriva planurilor căpeteniilor de peste popoare și de aceea să se așeze spre lucrare pacea, și bucuria care vine de la această mare lucrare, căci Eu așa am spus cât am stat cu trupul văzut pe pământ și am spus: „Pace vouă!” și așa i-am învățat și pe ucenici să lucreze ori pe unde vor merge și vor împărți pe Dumnezeu peste pământ.

Iar și iar trimit cuvânt și spun: Pace vouă, popoarelor! Nu uitați de urarea Mea împărțită vouă din cetatea cuvântului Meu de pe plaiul neamului român! Fiți cuminți, fiți cuminți, fiți cuminți! Cu duh de pace să învățați să lucrați, ca să semănați cu Dumnezeu, căci satana, vrăjmașul Meu și al vostru, acest duh trufaș încă de la facerea lumii vă ațâță spre război, spre nedragoste, dar voi miluiți-vă unii pe alții cu inimi curate și fiți ca Dumnezeu, că iată, vin spre voi, vin din cer pe pământ cuvânt și vă învăț cerește și vă cuprind în pacea Mea ca să pot lucra cu voi pace peste pământ, că vine slava Domnului, și a venit această vreme și va fi ea cu oamenii pe pământ, și nicio frumusețe nu va fi s-o întreacă, o, nu, căci împărăția lui Dumnezeu este ceea ce va lua locul vremelniciei, și de aceea voi, mai-marilor de peste popoare, ridicați-vă și lucrați cu Dumnezeu la această zidire veșnică, împărăția lui Dumnezeu cu oamenii, că a venit această vreme și este scris în Scripturi că Eu sunt Alfa și sunt Omega.

Iar și iar voi trimite cuvânt peste pământ, că sunt multe de lucrat și de așezat, iar în cetatea cuvântului Meu să fie veghe și să fiu întâmpinat, și împărțit să fiu.