E mare bucurie și e mult alin pentru cei din cer când Eu, Domnul, cuvintez peste pământ aici, deasupra cetății cuvântului Meu. Se strâng cu Mine oștirile cerești aici, deasupra, pe meleagul neamului român, când Eu vin și pun masă de cuvânt în cetate.
E zi de duminică, ziua când am biruit moartea prin învierea Mea dintre cei morți, și-Mi fac lucrarea de Păstor și vin din cer cuvânt peste pământ și găsesc pământul plin de păstori mincinoși, și mișună peste tot acești vrăjmași ai Mei, și sunt mulți și au limbă de miel acești balauri ai minciunii, dar Eu străbat văzduhul, nu pământul, căci Eu Mă port cu norii, și acesta este semnul cel proorocit de îngeri în ziua când M-am purtat spre Tatăl pe nori de slavă ca iarăși să vin tot cu norii, și iată vremea și împlinirea venirii Mele, și vine Domnul și poartă nume nou la sfârșit de timp, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu precum este scris, și așa se face deosebirea ca să se poată cunoaște Păstorul Cel din cer împotriva ivirii mulțimii de profeți ai minciunii cu nume de Dumnezeu, iar Eu lucrez în mare taină Scripturile de cer nou și pământ nou și om nou după chipul și asemănarea Mea, în timp ce profeții minciunii umblă de colo-colo și au cete de tot felul de oameni slujitori ai păcatului, și nici vorbă de sfințenie la aceștia și nici vorbă de viață creștinească după datină, și nu se cunosc aceștia dintre fiii lumii și nu sunt sfinți și n-au smerenie și nu se cunosc după port și după hrană și după cuvânt și după rod, și sunt proorociți de Scripturi că se vor ivi și se vor năpusti să-i tragă de pe cale chiar și pe cei ce merg cu credință și cu fapte de credință și de sfințenie pe urma Mea, plini de veghe să nu Mă piardă, să nu se piardă de pe cale în vremea aceasta de mare rătăcire de la credință și de mare lepădare de Dumnezeu, și iată vremea sfârșitului celor răi, și care au parte de alunecare prin profeții minciunii, prin dușmanii lui Hristos!
Dar și Eu lucrez cu oștirile cerești ca să-Mi ocrotesc turma și ca s-o hrănesc curat și neamestecat, și am ca lucrare cuvântul și harul, și sunt adevărul care răstoarnă minciuna cea cu limbă de miel, și lucrez în taină și am grai blând și smerit și Mă cunosc după cuvânt.
O, ce vreme rea și ce ascunsă pentru cei care nu citesc Scripturile care spun despre această vreme vopsită de omul fărădelegii, și cu lucrare de antichrist peste cei de pe pământ! Toți oamenii caută spre pământ și spre cei de pe pământ, o, și e greu să iubești pe cei din cer când ești pe pământ și înconjurat de duhul și lucrarea minciunii de peste tot a celor de pe pământ.
Caut omul, iar el se ascunde, și nu se lasă văzut, căci omul nu este cel din afară și nu Mă crede când îi spun lui aceasta și Îmi este necredincios și nu Mă ia în seamă când dau să-l învăț lucrarea învierii lui.
Am spus încă de la început că nu este bine să fie omul singur, să stea singur, iar el umblă singur, și nu se teme de Dumnezeu. Umblatul singur te ascunde de ceilalți, omule, și ești ascuns, și mai ales când faci aceasta cu dinadinsul, și mai ai și prin buzunar jucării care te trag în lume. Această lucrare a ta nu este ca a Mea, și de aceea nu ai cuvinte de vorbit și nu poți petrece cu Mine dacă nu ai lucrare ca a Mea. Caută așadar să scapi de duhul minciunii și ieși deasupra și stai în lumină, ca să pot petrece cu tine față în față ca și cu cei din cer și să zidim stare de cer între Mine și tine, căci aceasta înseamnă viață cu Dumnezeu pe pământ ca și în cer, și hai să iubim adevărul cel despre Mine și cel despre tine, omule, și hai să înveți să poți aceasta, hai, că de aceea vin la tine pe pământ cuvânt de facere a ta, și nu voiesc să-Mi pierd vremea cu tine în zadar, și nici tu să nu voiești aceasta, dar caută să ai înțelepciune de sus, că iată ce pitic ești dacă tot iei de pe pământ și numai de pe pământ!
O, ai grijă, omule, ai grijă de timp, de timpul tău de pe pământ. Aceasta te învăț, și îți dau din cer și de pe pământ, dar să-ți dau Eu, căci Eu cunosc ce este bun și ce nu este bun pentru tine, și nu uita că nu este bine pe pământ când nu ai cerul cu tine pe cale, când umbli singur și fără pază pentru pașii tăi, când lipsește harul cel de sus de peste tine.
O, fiilor care Mă primiți și-Mi așezați pe pământ cuvântul, o, nu mai este loc și timp prielnic pentru Mine pe pământ, căci vremea este cu rătăcire mare peste oameni, iar lumea este închisoarea care se face plăcută ca să-i țină în ea pe toți, și de aceea voi să stați deoparte și să vă păstrați Mie și numai Mie, ca să putem merge cu slava cuvântului Meu și să-l trimitem pe el să lucreze, numai să fie el găsit, iar cuvântul va odrăsli și va fi căutată această sămânță ca iarba de leac, și nu va lipsi Dumnezeu din calea celor care Îl vor căuta și Îl vor găsi în acest cuvânt strigând și căutând pe tot omul înstrăinat de Tatăl Dumnezeu.
Toți cei care acum se hrănesc cu slava cuvântului Meu, să ia aminte și să învețe de la Mine iubirea Mea, că numai iubirea îl ține pe om ca să nu cadă, dar și smerenia în aceeași măsură, numai să nu fie primit și privit și luat cu ușurință acest cuvânt și tot adevărul lui pentru cei care pot și vor putea prin iubirea dintre ei și Mine, că nu e de ajunsă numai iubirea Mea cea pentru ei, căci numai cei ce au iubit nu au căzut, o, fiilor.
Și acum dau de veste vouă să nu uitați cu stăruință spre cer, să nu uitați, să nu dați deoparte rugăciunea cea pentru propășirea celui care până acum a ținut în mâini frâiele țării și i-a păsat de ea, și trebuie ținută la tronul ceresc rugă pentru el ca să propășească și ca să sprijinească iarăși țara și neamul și ca să-și întărească veghea și lucrarea și puterea cea bună ca să vină vremea să sprijine iarăși țara și neamul român, o, că e pe mâini vrăjmașe neamul, și trebuie veghe mare din cer acum, că iată, fiilor, nu mai sunt, o, nu mai sunt bărbați mari, nu mai sunt în acest neam, și voiesc cu tot cerul să-l ocrotesc pe acesta pe mai departe și să-l pregătesc să-și facă iarăși lucrarea de veghe peste soarta neamului român pe cale cu dreptate și cu pace, după ce vor cădea rușinos cei care l-au dat jos pe el ca să stea ei și ca să strice ei iar și iar și să sugă iarăși pentru ei. Așadar, rămâneți, fiilor, lângă Mine cu rugă spre Tatăl pentru acest bărbat mare cu inima și cu iubirea și cu purtarea și cu înțelepciunea, o, că Mi-e dor, Mi-e tare dor de tine, de frumusețea ta, țara Mea de venire acum la sfârșit de timp, și Mi-e dor să te văd dezlegată ca să mergi și să înveți să mergi curat și frumos, o, și n-am de unde să mai găsesc pentru tine bărbați cu duh bun ca să-ți poarte pașii cu dreptate și să aibă el însoțitori cu credincioșie, iar cei ce-ți sunt dușmani de orice fel, aceștia să-și piardă puterea și cuvântul și limba mincinoasă, iar acesta să fie păzit de către cei din cer și să vegheze apoi mersul acestui neam, așa cum a lucrat o vreme până ce dușmanii i-au clătinat statul la veghe, dar vine iarăși vremea sa și iarăși va veghea și va putea pentru țară, și de aceea să rămână înaintea Tatălui ruga noastră, fiilor.
Am grăit și am păstorit în zi de duminică pe poporul cuvântului Meu, și mai trece o zi și încă una și va veni zi de serbare de sfinți și iarăși vom pune masă de cuvânt în cetate, și trebuie iubire între voi și Mine, fiilor, și să audă aceasta tot poporul cuvântului Meu, căci vreau să ne fie de folos Mie și vouă lucrarea împreună, măi fiilor, iar voi aveți grijă de timp, și iarăși aveți grijă ca Eu să nu vă lipsesc, să nu lipsesc de la voi și din voi, că la voi petrec împreună cerul și pământul, cei din cer cu voi aici, la lucrul Meu cu voi pe pământ, și-Mi așez acum numele Meu peste lucrul Meu cu voi ca să se vadă ai cui sunteți voi și cui lucrați, și să se știe sub ce nume stați și sunteți, fiilor, căci Eu vin la voi pe pământ cu numele Meu cel nou, iar numele Meu de peste voi se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.