Deschideți Domnului, voi, străjeri ai cetății cuvântului Meu! Eu sunt, fiilor. Cunoașteți-Mă după cuvânt, după graiul limbii dintre Mine și voi, că mulți au fost și sunt dintre cei care se arată între oameni grăind ca trimiși ai cerului, dar limba și portul, grăirea și smerenia inimii și a graiului nu le au pe acestea în mersul lor printre oameni, iar cei ce se aseamănă trag unii la alții, trag unii spre alții și se adună să creadă ceea ce se ivește pe ici pe colo ca de la Dumnezeu pentru oameni, și-și strâng aceștia slavă și cinste și bani. O, dar Dumnezeu este plin de smerenie și fuge de slava de la oameni și nu este urmat de mulți, căci omul iubește pe cele de pe pământ și se iubește pe sine și nu poate ca Dumnezeu, nu poate cu voia lui Dumnezeu peste pașii vieții lui, și iată, alunecă mulțime de oameni mari și mici spre gura profeților mincinoși și vestiți prin Scripturi că vor fi mulți și peste tot și mereu, o, și de aceea vă învăț pe voi și pe cei ce Mă iau de la voi cuvânt de povață și de păstorire a vieții lor și vă spun cu umilință de duh și de cuvânt: Cunoașteți-Mă după graiul limbii, fiilor!

Nu în zadar a ales Dumnezeu această limbă curată după grai și după cuvânt, fiilor, dar iată-l și pe român stâlcindu-și limba lui frumoasă și luând în ea cu împrumutatul de la cei străini de Dumnezeu, de limba lui Dumnezeu, căci duhul trufiei nu iartă nici pe bogați nici pe săraci, nici pe cei mari nici pe cei mici între oameni, iar Eu, Domnul, nu mai găsesc loc prielnic ca să-Mi așez între oameni cuvântul Meu grăit smerit, limba Mea cea dulce și neamestecată, de vreme ce omul n-a rămas întru smerenia Mea și stă prea departe de viețuirea cerută lui de Dumnezeu, și cu care să-Mi stea înainte și să Mă bucure și să ia de la Mine și să Mă asculte arătându-Mi aceasta, iar Eu sunt necăjit de tot, măi fiilor, și dau cu voi și de la voi să Mă mai alin și să Mă mângâi de multa Mea durere de la toți oamenii de pe pământ, pe care-i prinde sub ea moartea cea fără de veste și-i aduce goi de tot și de toate înaintea Mea spre bucuria diavolului, acest păcălici, care înșeală mase de oameni, limbi și popoare până ce le curmă pașii vieții ca să nu mai găsească ei cărarea înapoi spre Dumnezeu și să-Mi bată la ușă ca să-i aud și să le deschid și ca să-i iert și să-i trag spre Tatăl, precum este scris în Scripturi să lucrez și să-l biruiesc pe diavolul, pe făcătorul minciunii de peste oameni, pe cel ce abate de la cărarea Mea pe om.

Fiilor, fiilor, scrieți-vă tot mai mult în cartea vieții, scrieți-vă ca să fiți găsiți în ea când toate se vor cântări. N-ar fi să aveți o mai mare grijă ca și grija aceasta, căci cine lucrează așa, nu mai lucrează pentru câștigul diavolului, și prin ascultarea de povața Mea își scrie cu Mine pașii lui.

Iată ce mare pagubă are cel care nu ascultă de povața Mea, căci cel neascultător zi după zi este scris cu neascultarea lui de Dumnezeu și are diavolul putere peste el, are după dreptate, căci câștigul este măsurat după cel ce câștigă mai mult. De aceea vai celui care dă să meargă cu Mine pe cale, și nu ascultă întru totul de povața Mea și se scrie și la diavolul cu multe ale lui! Unul ca acela cade pic cu pic până ce diavolul își ia partea, și așa își pierde omul partea lui cu Mine.

O, iată, fiilor, de ce vin mereu și dau mereu de știre voia Mea cu voi, fii ai poporului cuvântului Meu, că unii sunteți mai aproape, iar alții mai departe cu pașii de izvorul Meu de cuvânt, iar diavolul vă merge pe urmă și vă atrage spre neascultare, spre neîmplinirea povețelor Mele și-Mi faceți pagubă, și-Mi faceți rană, fiilor, și dau acum povață scumpă celor ce au avut prilejul să Mă întâlnească și să Mă cunoască în acest cuvânt de facere nouă a omului și le spun lor:

Fiilor, fiilor, ați fost hărăziți să căpătați acest mare dar ceresc și ați avut și aveți cuvântul Meu cu care păstoresc în vremea aceasta a Mea un popor care Mă ascultă ca să lucrez cu el planul pe care Tatăl Mi l-a dat să-l așez pe vatra neamului român. Rugați-vă, așadar, cu rugă de mulțumire spre Tatăl, Care M-a trimis la voi să-Mi descopăr venirea Mea cuvânt peste pământ și țineți-Mi urma, fiilor, că nimeni nu va fi să aibă parte ca fii ai lui Dumnezeu ca și cei care Mă primesc acum cu venirea Mea, și iarăși, nimeni nu va fi să aibă mai mult de pierdut ca și cei care M-au aflat prin acest cuvânt și n-au ascultat de glasul Meu pentru voia Tatălui Meu peste viața lor, pentru mersul lor curat și sfânt pe urma Mea.

E zi de duminică și lucrez lucrarea păstoririi peste cei care Mă primesc de Păstor al lor. Cunoașteți-Mă după cuvânt, fiilor, după graiul cel curat al limbii dintre Mine și voi, cuvânt neamestecat cu cele care stâlcesc această limbă dulce, limba românului, pe care Eu, Domnul, am grăit-o la facerea lumii și iarăși o grăiesc acum și stau deasupra acoperit sub nor și așa grăiesc.

O, s-a trufit românul și a luat împrumut pe limbă de la limbile de pe pământ și și-a stâlcit darul limbii, și așa grăiesc cei mulți care se dau trimiși ai lui Dumnezeu printre oameni și-și fac ucenici dintre cei ce nu Mă împlinesc în ei pentru viața lor cu Dumnezeu. Acești prooroci mincinoși sunt semnele sfârșitului lor și al celor ce îi urmează pe ei, și care umblă după duhul cărnii și se dau drept credincioși lui Dumnezeu, dar nu, nu este cu Mine cel ce seamănă la grai și la port și la purtare cu fiii lumii, sau cel ce nu umblă după povețele din Scripturi pentru cei ce urmează pe Domnul cu fapta credinței, iar de cei ce cred e plin pământul în lung și în lat, dar de cei ce împlinesc pe Dumnezeu în ei e gol peste tot și tot timpul, și vai de cei ce-și zidesc mângâieri și puteri crezând în Dumnezeu fără să împlinească ei poruncile vieții, voia Mea peste viața lor!

O, e plin pământul de oameni amețiți, și care se mângâie cu gândul la Dumnezeu ca să le facă lor după plăcerile lor, dar mai ales e plin pământul de înșelători care-și fac ucenici și-și fac apoi avuții din propovăduire peste oameni ca trimiși ai cerului pe pământ. De aceea, fiilor, voi, cei din cetatea cuvântului Meu, rămâneți mereu sub harul Meu și lucrați descoperirea Mea între voi, că vine harul și vă descoperă, o, fiilor. Cunoașteți-Mă prin har, căci harul vă învață să-L cunoașteți pe Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Unul Dumnezeu, Dumnezeul vostru, al celor smeriți și blânzi ca și Mine, Fiul Tatălui, Unul născut din Tatăl, singurul Său Fiu, Care vine la voi cuvânt de slavă a lui Dumnezeu, și este cu voi spre slava Sa, o, fiilor.

Iată, trebuie naștere nouă, naștere din Dumnezeu ca să fiți ca Dumnezeu, ca să fie al lui Dumnezeu cel ce se naște. Tatăl în Mine, iar Eu în Tatăl. Eu în voi, și voi în Mine, așa trebuie să-L înțelegeți pe Dumnezeu și așa să-L purtați, și totul după chipul și asemănarea Sa să fie cu voi, și de la voi spre El, așa, fiilor, până ce toate se vor descoperi desăvârșit. Dar până atunci rămâneți întru cuvântul Meu de peste voi. El este iubirea Mea venită cu Mine la voi, căci Eu vă sunt Păstor venit din cer, și cerul este cu voi dacă Eu sunt cu voi și în voi, și voi în Mine, și ca să creadă lumea că Tatăl M-a trimis la voi, iar numele Meu de peste voi e nume mare, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.