Sunt și rămân deschise cerurile deasupra cetății cuvântului Meu pe meleagul neamului român, căci sunt cu veghea peste cetate, și din ea peste tot pământul și neamul cu mersul Meu prin cuvânt peste pământ, și de aceea împrospătez mereu, mereu cuvântul Meu peste cetate și umplu de pace cetatea și spun: Pace vouă, fiilor!
Spun așa tot timpul peste voi, măi fiilor, ca să pot să Mă ajut cu voi în lucrarea Mea cu voi și ca să nu fie despărțire între Mine și voi și ca să nu fie rece sau nelucrare între Mine și voi, căci Tatăl Meu lucrează, și nu se poate să nu fac și Eu ce face Tatăl, iar Eu am lucru peste voi, și trebuie mereu să lucrez, mereu să fiu cu voi dacă sunteți ai Mei pe pământ, dacă voi lucrați cu Mine, pentru Mine, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, fiilor.
În ziua aceasta e zi de duminică, duminica de după înălțarea sfintei cruci, și ne odihnim de truda cea pentru pregătirea serbării din duminica trecută, dar lucrul cel pentru suflet, pentru Duhul Meu în voi nu are zi de odihnă și stat din lucrul său, și, din contra, odihna Mea și a Lui este lucrarea Lui, este timpul cel pentru lucrul duhului, și de aceea orice duminică este pentru odihna cea lucrătoare a duhului, a omului lui Dumnezeu, este sărbătoarea odihnei de cele pentru trup, și a multului lucru cu duhul, care tânjește tainic după odihna cea lucrătoare pentru suflet, pentru omul cel veșnic, pentru veșnicie, fiilor.
O, omule, o, omule, cele de pe pământ făcute de tine nu-ți lucrează veșnicia ta, și ce-ai să faci, oare, fără strânsură în veșnicie? N-ai să ai nimic și ai să fii sărac și gol, bicisnic și apăsat de dor să ai rod strâns acolo, dar numai pe pământ cât stai e vremea să-ți zidești o veșnicie plină de odihnă și de pace și de bucurie și de mângâiere veșnică, iar tu n-ai habar ce trebuie să faci în viața ta cea din trup.
Fiilor, fiilor, am fost cu voi în serbare cerească acum o săptămână în Grădina de Rai de la Maluri și s-au strâns creștini de peste tot și le-am scris la toți o zi în veșnicie, o zi petrecută cu Dumnezeu pe pământ, și mulți erau cu dorul în ei după Mine și după voi și au venit mânați de dor de veșnicie și s-au umplut de mângâiere și ar fi vrut să nu se mai schimbe clipa aceea și să nu se mai stingă, și de aceea trebuie, fiilor, trebuie să avem mare grijă de povățuire sfântă pentru cei ce vin și vor tot veni spre izvorul cuvântului Meu cu dorul în ei, iar dorul este din veșnicie coborât peste cei de pe pământ, și iată-ne datori mereu pentru zidirea veșniciei în oameni, și care ca fiecare casă trebuie zidită, nu primită în dar, dar oamenii nu știu ce lucrare ar fi să aibă întâietate pentru ei pe pământ cât stau, iar voi aveți această harismă împărțită din cer, și iată, se naște veșnicia și facem grădini de rai și ieșim cu serbări cerești în întâmpinarea celor mânați de Tatăl spre izvorul venirii Mele cuvânt pe pământ acum, o, și avem de lucrat la viața cea veșnică a celor ce vor lucra pentru ea ca s-o aibă apoi, și de aceea multă povățuire trebuie spre această lucrare în oameni și mult Duh Sfânt lucrător de veșnicie și mult spor pentru această lucrare și mereu, iar odihnă pentru zidirea veșniciei să nu căutăm, căci Eu, Domnul, M-am odihnit numai după ce am lucrat tot ce aveam să am Eu și omul cel zidit de Dumnezeu, iar el n-a lucrat ce i-am dat să lucreze și s-a ales cu trupul lui și atât, iar lucrul cel pentru veșnicie l-a dat de la el, și a murit apoi omul față de veșnicia lui, și am plâns Eu, Domnul, după el, și de mai bine de șapte mii de ani plâng cu Tatăl pentru cele ce Ne-a făcut omul de atunci și până azi și până mâine, și care n-a lucrat și nu lucrează lucrarea veșniciei lui cu Dumnezeu, după ce a fost zidit de Domnul între pământ și cer.
O, fiilor, trebuie cântare multă, multă și tot mai multă în sărbători, căci cântarea vine din rai, este lucrarea raiului, și tot în rai se strânge ca bogăție pentru cel ce cântă în viața lui cu Dumnezeu pe pământ, iar cel ce nu cântă și nu iubește cântarea și nu și-o zidește în rai, acela nu are în el arvuna veșniciei, nu are cântarea cea din veșnicie coborâtă, nu are sămânța care rodește în om veșnicia. Trebuie apoi grai sfânt și dulce și mult, și pic cu pic petrecere ca în cer între frați, și mai ales în legea duminicii, ca pomenire a bucuriei Mele din ziua când M-am odihnit de lucrarea Mea de facere a cerului și a pământului și a omului și a raiului. Orice clipă petrecută pe pământ îi va cere omului rodul ei, o, și ce va face omul care nu rodește în el sămânța și lucrarea și zidirea veșniciei și o lasă să sece pic cu pic și să piară această sămânță?
Iată, fiilor, Mă trudesc prin voi pe pământ să-l chem și să-l cuprind pe om în lucrarea povețelor sfinte pentru viața lui cea veșnică și pentru ca să-l pot trece de la moarte la viață prin lucrarea lui cu Mine, căci până nu-și lucrează aici viață netrecătoare, o, cum poate omul să aibă în veșnicie această bogăție?
Am stat cu suitele puterilor cerești deasupra la serbarea din Grădina de Rai de la Maluri și printre toți cei sosiți la serbarea crucii, iar voi sunteți puținei și nu ajungeți pentru alinarea dorului celor ce vin cu pieptul plin de dor după Mine aici, la izvor, și aș vrea, fiilor, să am cum să fac mângâiere multă celor lipsiți de ea și de puterea cea pentru dragostea Mea în ei, și sunt plin de dor să pot să-i ajut și să-i insuflu de la Mine, și de aceea Mă aplec vouă ca să pot prin voi pentru cei ce vor tot veni să ia și să învețe zidirea veșniciei lor cu Dumnezeu, începând cu zilele lor de pe pământ, ca să nu treacă ele goale de rod strâns în veșnicie, și care să le iasă în întâmpinare cu bogăția lor, dar iată câtă lucrare se cere să vrea și să-și zidească fiecare să aibă pe veci apoi!
Vine veșnicia, fiilor, și trebuie zidită dacă vine, iar ea își cere rodul ei întru întâmpinarea ei. Sunt atâtea cuvinte ieșite din gura Mea și scrise pe pământ vreme de șapte mii de ani, o, și nici într-o vreme nu s-a scris așa de mult de la Dumnezeu pe pământ, și stau sfinții cerului și toți proorocii văzând ei muntele de cuvânt din cer venit și scris aici în cartea Mea cu poporul cuvântului Meu din vremea aceasta, și iată izvorul care curge din tronul lui Dumnezeu, din gura lui Dumnezeu, și care va adăpa pământul în lung și în lat, și încă lumea doarme și nu aude pașii Mei ca să tresară și să deschidă oaspeților cerului pe pământ.
Fiilor străjeri în cetate pentru poporul cuvântului Meu, o, fiilor, să vă primească din partea Mea cei alipiți de cuvântul Meu cel veșnic, iar voi să ascultați de Dumnezeu și să lucrați ceea ce vă dau pentru veșnicia celor apropiați Nouă în vremea Mea cu voi, că iată, nu mereu puteți lucra, dar măcar când vin și numesc și vă dau să puneți pe masă voi să ascultați, chiar dacă nu sunteți primiți cu deschidere, o, că avem de povățuit mereu pentru viața lor cea veșnică pe cei apropiați izvorului Meu de la voi, iar cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește, dar și altfel este, căci cine nu vă primește nu-Mi face Mie primirea, nu vouă, o, nu vouă, fiilor.
Hai să lucrăm și hai să zidim veșnicia și să învețe toți să zidească la ea, nu numai la cele de pe pământ care sunt lucrate pentru trupuri, căci omul are o datorie sfântă și nu știe cât răspuns va trebui să dea pentru ea când va fi întrebat cât și-a zidit la lucrarea veșniciei lui, și de aceea, iată, să punem pe masă această datorie și lucrarea ei și felul ei de lucru, dar fără dor de veșnicie nu va putea nimeni să aibă grijă de această zidire, cu care omul rămâne sau pierde dacă nu a lucrat, dar voi să nu uitați datoria pe care o aveți dacă ați avut parte să-L cunoașteți pe Domnul și să intrați pe cale cu El, ci, din contra, tot poporul cuvântului Meu să se supună prin duhul ascultării de Dumnezeu și să propășească pentru lucrarea veșniciei și să crească deșteptăciunea și priceperea celor ce vor avea numai bucurii apoi, numai mângâiere pentru veșnicia lor, o, fiilor pe care cu nădejde Mă sprijin acum în vremea venirii Mele cuvânt pe pământ.
Iar până iarăși voi grăi cu voi, pace vouă, fiilor! Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Eu, și numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, și mergem peste pământ sub acest nume nou și binecuvântare proaspătă las scrisă în carte pentru mersul Meu cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.