E zi de sărbătoare în cer și pe pământ, și e zi de praznic împărătesc în cetatea cuvântului Meu de pe meleagul României, țara al cărei înger păzitor este mama Mea Fecioara, Născătoarea Fiului lui Dumnezeu Tatăl, iar Eu, Domnul, binecuvintez aparte cerul României și pământul ei și poporul acestui meleag, și întăresc cu veghe cerească ocrotirea cea pentru tine, țara Mea cea de azi, și-Mi scriu numele și cuvântul pe vatra ta și iarăși ești țara Mea ca la începutul facerii cerului și a pământului, când tu ai fost primul petecuț de uscat pe care am stat, și de pe care am cuvântat, ca să împlinesc apoi cuvântul grăit, căci îngerii Îmi scriau cuvântul și se iveau apoi împlinirile lui și-Mi erau martori puterile cerești și cetele îngerești, și iată, iarăși se scrie pe vatra ta cuvântul gurii Mele ca să se împlinească el apoi, iar tu ești țara venirii Domnului la sfârșit de timp și Mi-am zidit cetate pe vatra ta și am în ea servi, și am urechi care aud de la Dumnezeu, și mână care-Mi scrie cuvântul, și credință pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin la sfârșit de timp și să port nume nou, Cuvântul lui Dumnezeu, după cum Îmi este lucrarea Mea cea de șapte mii de ani ca să fiu Cuvântul Tatălui, Dumnezeu Cuvântul să fiu. O, și de ce iar și iar așez în cartea Mea acest fel de început de epistolă, spunând iar și iar cine sunt și ce lucrare am?
O, pace vouă, celor ce locuiți în casa Domnului, în curțile Domnului, pace, fiilor trudiți de tot, și fără de timp de odihnă din pricina multului Meu lucru purtat cu voi! Cum, oare, să vă mai odihnesc pe voi, o, fiilor? Cum, când atâtea semne și măreții stau la rând ca să fie lucrate și așezate pe calea Mea cu voi, de nu ne mai ajunge lumina zilei și a nopții, iar voi tot osteniți sunteți dacă nu aveți vreme să mai dormiți, să mai ieșiți de sub sarcini, măi fiilor?
Dau să am grijă de voi pentru toate, ca nu cumva să dați să cârtiți, iar Eu vă întăresc trupușoarele, și suflăm mereu peste voi, Eu și puterile cerești, și vă așezăm în inimi bucurii, căci bucuria este de la Dumnezeu și vindecă ea toate neputințele, și de aceea, măi fiilor, feriți-vă de tristețe și de urmările ei și alipiți-vă de cei ce vă aduc bucurii, o, și aveți grijă de ei pe calea Mea cu voi, iar ei să aibă grijă de voi, de mersul lor cu Mine și cu voi pe cale, căci voi sunteți casa Mea, familia Mea sunteți, și spun acestea ca să înțeleagă cei care dau să cerceteze calea Mea cu voi și să creadă ei că Eu sunt cu voi și că lucrez prin voi pe pământ între oameni ca să-Mi pregătesc ziua slavei Mele și arătarea Mea, o, și am atâtea de grăit și de scris în cartea Mea cu voi pentru voi și pentru toți de pe pământ, iar voi sunteți semnul Meu, semnul de dinaintea arătării Mele, căci Eu Mă port cu voi cu cuvântul gurii Mele și sunteți spre prăbușirea și spre ridicarea multora și semn care stârnește împotriviri, precum este scris, o, și se petrece iarăși ceea ce a fost acum două mii de ani, căci am spus atunci: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ ca să vină?»
O, fiilor, s-a spus atunci prin Duhul că ziua Domnului nu va veni până mai întâi nu va fi lepădarea de credință din pricina răcirii dragostei, și a fost în vremea aceea începutul necredinței cu cei din casa Domnului, iar aceia au lucrat la depărtarea Mea, că au aflat cine sunt și că am venit să le fac noi pe toate, dar mai-marii preoților n-au dat voie și M-au depărtat prin moarte pe cruce, iar această lucrare a lor a adus biruința Mea asupra lor și i-a dovedit necredincioși și și-au luat ei plata necredinței, iar acum iarăși aceeași împotrivire, și tot de la casa Domnului a început, precum este scris să se întâmple, căci preoții și arhiereii au ales să nu creadă cuvântul gurii Mele și au lucrat și ei ca și cei de atunci. Și iată-i pe cei de azi oprindu-i pe creștini să se apropie învățându-i să nu creadă, să nu ia de la Dumnezeu, ci numai de la ei.
Și iată dezlegarea tainei venirii Mele cuvânt pe pământ mai înainte de ziua Domnului, scrisă în Scripturi că va veni, dar înaintea venirii ei este lepădarea de credință, lepădarea cuvântului lui Dumnezeu, care se poartă cu norii deasupra României și-Și slobozește glasul și se scrie și merge Cuvântul lui Dumnezeu de la margini la margini și se vestește făcându-se cunoscut, iar după această trâmbițare vine ziua Domnului, vine, că este scris să vină după ce va fi lepădarea de credință, care nu s-ar fi împlinit dacă Eu, Domnul, nu veneam cuvânt purtat de nori ca să fie scris pe pământ și în cer cuvântul lui Dumnezeu, și pe care îl aud cei din morminte așa cum Eu am profețit atunci că va veni glasul Meu pe pământ și îl vor crede morții mai mult decât cei vii și vor învia unii spre fericirea lor, iar alții spre osândă, după cum le-a fost viața trăită pe pământ.
Iată, iată, se dă de știre: Dacă nu veneam pe pământ cuvânt în vremea aceasta, o, nu s-ar fi putut împlini lepădarea de credință, semnul răcirii dragostei de Dumnezeu peste mulți precum este scris. Acest păcat săvârșit acum, la sfârșit de timp, a început din casa lui Dumnezeu și în vremea aceasta, a început cu slujitorii de la altare. Cei de acum două mii de ani au fost cei de atunci, iar aceștia sunt cei de azi, și sunt necredincioși spre judecata lor, iar celor ce cred le spun și lor prin cuvântul Meu de Păstor și le spun:
Voi, cei ce ați primit din cer de la Tatăl darul credinței, o, fiilor, trăiți tot mai frumos, tot mai sfânt, trăiți pentru Dumnezeu nu pentru voi, și veți fi cu Dumnezeu, și El cu voi, și numai așa poate fi Dumnezeu cu voi pe pământ, și apoi în cer cu El.
O, țara Mea de azi, ce alegere mare ți-a hărăzit ție Dumnezeu! O, România Mea, ești țara Domnului și vei fi numită cu nume din Scripturi și te vor cunoaște neamurile pământului după numele tău cel de la Dumnezeu, țara Noului Ierusalim, căci Domnul vine la tine pe cal alb, pe nori de îngeri ca să aleagă din nou Ierusalimul precum este scris, și te va face cunoscută la toate popoarele pentru harul Său din mijlocul tău, pentru cei blânzi și smeriți cu care-Mi port crucea venirii Mele la tine ca să te gătesc frumoasă și să ți se vadă frumusețea, căci ai peste tine mângâietoare și mijlocitoare pe mama Mea Fecioara, și iată zi de praznic împărătesc pentru ea pe meleagul tău, în care-Mi așez mereu masa nunții Mele și slavă de cuvânt de naștere nouă pentru cei ce primesc din cer credință și Mă cheamă spunând: Vino, Doamne!
Hai, mama Mea, e zi de praznic pentru tine, e ziua când Ne-am întâlnit în slava veșniciei și nu Ne-am mai despărțit, mamă! Iată țara Mea și a ta, grădina Mea și a ta, și va fi ea raiul pe pământ și va fi lucrată și ocrotită, iar ispitele și vremea cea grea o vor lustrui, o vor înfrumuseța, o vor străluci și o vor umple cu slava Mea, cu ziua Mea de slavă, mama Mea.
— Slava Ta de peste ea este acum sub taină, Fiul meu iubit Iisus, așa cum sunt și cei care Ne poartă de la Noi până la ei, de la cuvânt până la fapta împlinită, dar acum lucrăm ocrotire de sus și de jos ca să avem grijă de acești puișori cu trupurile ostenite de neodihnă, și peste care trebuie să suflăm mereu puteri de sus ca să putem Noi prin ei și ca să se descopere podoaba de nuntă și Mirele nunții, vinul cel nou, Fiule Păstor, și de aceea lucrăm cu milă și răbdare, căci știm greul de pe pământ și că nu suntem iubiți de cei din lume, Fiule scump Iisus.
Toți cei ce se știu creștini Te caută în bisericile împodobite ca pe pământ, dar Tu cauți locuri smerite ca și acum două mii de ani și chemi la Tine pe cei blânzi și smeriți, dar și din aceștia se mai aleg o dată și încă o dată, până ce Ne alegem cu sămânța supusă îngrijirii pentru rod, o, și de aceea voi, copii hrăniți din cer, învățați să trăiți pentru Dumnezeu, nu pentru voi, și veți fi cu Dumnezeu pe pământ, și El cu voi, și numai așa va fi Domnul cu voi mereu, iar altfel nu poate nimeni să fie al lui Dumnezeu, o, și să se vestească peste tot aceasta ce spune mama lui Dumnezeu Fiul, mama lui Hristos!
Sub pacea Fiului meu v-ați adunat în ziua aceasta de praznic al zilei mele de suire la cer lângă Hristosul meu Cel blând, o, fiuților. O, pace vouă! Iarăși pace vouă tuturor la masă cu Domnul și cu ai Săi însoțitori cerești în ziua mea de praznic în cetate la voi!
Mă aplec de bucuria întâlnirii cu voi. Aplecați-vă și voi, ca să semănăm unii cu alții de pe pământ și din cer, din cer și de pe pământ laolaltă în sărbători! Căutați să învățați pe dinafară taina bucuriei cerești și bucurați-vă de ea frații laolaltă. Cu Iisus al meu este soarta celor ce Îl iubesc pe El, neîmpărțind iubirea care I se cuvine Lui de la voi, căci iubirea rănită se răzbună, nu uitați aceasta, și de aceea să fiți voi mereu iubirea cea pentru El, fiilor. Amin.
— O, mama Mea, precum Unul este Dumnezeu, una este și iubirea. Fericiți și sfinți sunt cei ce iubesc ca Dumnezeu, nu ca oamenii, mamă!
S-a despărțit de Dumnezeu omul de când erau în rai cei doi, bărbatul și femeia. Hai, omule, hai înapoi la dragostea dintâi! Nu ești nici rece, nici fierbinte. O, ce vei face dacă te voi vărsa din gura Mea? Hai înapoi, hai, vino în fericirea iubirii din rai, căci ai greșit în rai, ai greșit iubirii și ai nevoie de dragostea dintâi între tine și Dumnezeu. Vino, hai vino! Eu te aștept.
O, fiilor, am scris și v-am pus hrană pe masă. Hrăniți-vă și creșteți în iubirea cea de sus, căci v-am păstorit în zi de praznic împărătesc și M-am scris cu voi în cer și pe pământ, ca de fiecare dată când cuvântul Meu vă păstorește și vă hrănește și vă crește, și las acum peste voi pecetea Mea de Păstor ceresc, o, fiilor.
Eu Sunt Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, fiilor. Amin, amin, amin.