Vine Domnul cuvânt pe pământ, și este scris în cartea sa cuvântul Său. Vine Domnul cu slavă cerească deasupra pământului român și-Și face auzit glasul și grăiește Domnul cu oamenii pe pământ.
Eu sunt Cel ce vine, Eu sunt Iisus Hristos, Eu, și numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, căci am spus acum două mii de ani că voi veni cu slavă mare și-Mi voi strânge turmă dulce și Mă voi slăvi în mijlocul ei și voi pune masă cu hrană cerească pe ea și voi chema la masă și voi striga în lung și în lat cu glasul gurii Mele și Mă vor auzi cei din morminte și se vor ridica să Mă asculte, o, și nu este minciună cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, când nimeni nu Mă credea nici atunci și-și vedeau de ale lor toți oamenii și nu Mă voiau, căci așa îi învățau pe ei preoții de atunci, dar Eu Mi-am făcut lucrarea și M-am dovedit Dumnezeu adevărat și am împlinit pe pământ tot ce era scris să vin și să împlinesc, și eram înconjurat numai de necunoscători de Dumnezeu, dar M-a descoperit Tatăl câtorva inimi duioase și smerite, cărora le-a dat harul de a Mă cunoaște și a Mă mărturisi atunci, și peste timp apoi cu mărturia lor, și iată, sunt de două mii de ani Dumnezeul creștinilor adevărați, ai celor ce Mă cunosc și Mă recunosc în lucrările Mele dintre cer și pământ, căci harul cel de sus se dăruiește smereniei lor și-și face loc în inima lor, în credința lor, și iată, Îmi scriu pe pământ cuvântul și Mă descopăr lucrând, și nicio clipă n-a fost să nu lucrez între oameni și să-Mi fac cunoscută lucrarea prin cei smeriți cu inima și să fiu crezut și primit și urmat de cei smeriți și curați, precum este scris, și iată-Mă ca la sfârșit de timp lucrând și stând pe nori pe cerul pământului român în care Mi-am așezat cetate de venire și străjeri care-Mi aud glasul cu care strig la oameni să-i fac să creadă că vine Domnul cuvânt pe pământ și că a venit această vreme scrisă în Scripturi să vină, o, și de aceea vin și de aceea se scrie pe pământ cuvântul glasului Meu.
Dar odată cu această milă și iubire cu care vin să păstoresc și să-Mi strâng turmă credincioasă venirii Mele și multei pregătiri între oameni pentru ziua Mea cea mare, o, iată, iată, găsesc numai necredință pe pământ, numai lepădare de credință și numai iubire de păcat, de petreceri păcătoase pe tot pământul, și plâng cu Tatăl și cu sfinții, dar oamenii nu plâng cu Noi și nu dau să-L cunoască pe Dumnezeu în acest cuvânt. Eu însă vin și tot vin și-Mi tot împart de la margini la margini strigarea, o, și peste tot crește necredința și puterea ei ucigașă de suflete, dar odată cu acest păcat se întinde peste tot sfârșitul lumii păcătoase, care nu vrea să audă de Dumnezeu și să se lase de faptele ei pierzătoare de viață și de suflet, o, și piere lumea distrându-se, pier iubitorii de păcat, pier cei ce fug de Dumnezeu și nu dau să-Mi audă și să-Mi cunoască glasul de Păstor milos, și Mă uit cu sfinții și Mă uit cu jale la cei nepăstoriți cum pier în vremea păcătoșeniei lor și cum nu vine de pe nicăieri o mână duioasă să-i tragă de sub tăvălugul fărădelegii și al morții.
Mă doare de toată făptura și se împlinește Scriptura sfârșitului lumii, pe care tot dau s-o strig și să Mă audă și să Mă creadă și să se lase spre salvare și spre credință că este Dumnezeu și că vine Domnul cu lucrarea Sa între oameni ca să-i mântuiască pe cei ce cred.
Vă strigă Domnul purtat pe nori de îngeri deasupra voastră, oameni neajutorați. Mă trimite Tatăl să Mă fac cunoscut vouă Mântuitor prin vreme grea și fără de lumină. O, fiilor, dați-Mi mâna să vă trag spre scăpare și spre credință, căci fără de credință nimeni nu poate fi al lui Dumnezeu. Cum să fac cu voi să credeți că vă strigă Dumnezeu pe vreme grea și fără de ajutor pentru voi când voi pieriți păcătuind și sunteți secerați fără de veste bucurându-l pe satana, care vă pune la îndemână păcătuire multă și vă aruncă apoi în coasa morții ca să pieriți cu sufletul de partea lui?
O, cerul e în suferință fără de mângâiere văzându-l pe satana biruind lumea și împărțind rătăcire peste oameni, iar oamenii ar fi să aibă păstori care să-i pună pe calea mântuirii și să fie păstoriți de Hristos, Care strigă cu glasul cuvântului Său și cheamă spre credință omenirea, care piere fără de salvare.
Voi, preoți slujitori prin biserici, voi, care ar fi fost să păstoriți spre cer omenirea, o, iată ce faceți voi! Vă numește lumea duhovnici, și de ce, oare, vă numește așa? Sunteți voi duhovnicii lumii? Știți voi care este lucrarea duhovnicului ca să fiți numiți așa? Trebuie mai întâi să fiți duhovnicești ca să aveți vrednicia și darul de duhovnic și de slujitor al lui Hristos între oameni. Voi însă vă distrați ca și lumea păcătoasă, ba și mai rău unii din voi, iar lumea s-a învățat să vă numească duhovnici. Iată-vă asemenea celor de acum două mii de ani slujitori, și care învățau lumea cea de atunci să nu creadă în Hristos, ci numai în ei, în cei ce au dat ordin să fiu răstignit pe cruce pentru că ei știau cine sunt, și nu Mă voiau, o, și au împlinit ei atunci Scriptura răstignirii lui Dumnezeu Fiul. Acum iată-vă și pe voi ca aceia de atunci, și tot ca ei sunteți și voi potrivnici Celui ce vine din cer cuvânt pe pământ ca să-i tragă spre salvare și spre credință mântuitoare pe cei necredincioși din pricina iubirii de păcat.
O, cine vă învață pe voi să spuneți oamenilor să nu creadă în cuvântul Meu și să nu se apropie spre glasul Meu, care cheamă spre credință? Am spus acum două mii de ani: «Cel ce crede în Mine, chiar de va muri viu va fi, și la judecată nu va veni, căci s-a mutat de la moarte la viață». O, iată ce înseamnă credința! Voi însă goliți omul de credință și sunteți dușmani sufletelor lor și sunteți vrednici de milă și de plâns. Vai vouă! Îndrăzneala voastră nu e necredință, ci e îngâmfare, e trufie, e boala cărturarilor și a fariseilor, e dorul de slavă de la oameni. Vine însă ziua să vă pese și să vă coste ceea ce faceți când îi învățați pe oameni să nu creadă și să nu se apropie, ci să rămână de partea voastră. O, sunteți voi mai buni pentru ei? Ce le puteți da în schimbul iubirii de Dumnezeu și al mântuirii prin credință în Fiul lui Dumnezeu, Care Se face cuvânt peste pământ și cheamă la salvare omenirea?
Iată, îi îndemnați spre păcatul necredinței pe cei păstoriți de voi, iar Eu, Domnul, vin din cer și strig din nori păstorind cu duioșie pe cei pe care voi îi lăsați să rătăcească prin păcate de tot felul, în vreme ce ziceți că le sunteți duhovnici. Vai vouă și vai lor! Iată, ați luat locul lui Dumnezeu și v-ați ajuns, ca și cei de acum două mii de ani care îi învățau pe toți să nu creadă în Nazarinean și în secta Lui. Eu însă am nume mare în cer și pe pământ de atunci și până azi, și sunt rușinați pe veci cei ce rătăceau atunci lumea, și tot așa veți fi și voi rușinați, că le luați oamenilor dreptul să meargă pe cale cerească și mântuitoare, și pe care voi nici vorbă să mergeți, căci toți iubiți păcatul și nu vreți cu Dumnezeu.
E zi de duminică și-Mi fac lucrarea de preot după rânduiala lui Melchisedec și păstoresc cu cuvântul cerul și pământul și omenirea, și v-am păstorit și pe voi, cei cărora vă place să fiți numiți duhovnici și să vă asculte pe voi cei ce aud glasul cuvântului Meu, care merge de la margini la margini spre mărturie că a venit timpul să vin cuvânt pe pământ și că am nume mare, nume nou, căci numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum este scrisă în Scripturi această taină de la sfârșitul veacului.
Vine Domnul cuvânt pe pământ și se scrie și merge pe cale cuvântul Său. Am străjeri care Mă întâmpină și Mă așează în carte și-Mi trimit cuvântul și merge Domnul de la margini la margini, iar în ziua aceasta am scris carte celor care se împotrivesc venirii Mele, vinovați fiind ei de îngâmfare și de dor de slavă de la oameni și de aceea nu-i lasă ei pe cei de sub ei să audă de la Dumnezeu și să creadă spre înțelepciunea lor apoi.
Și așez acum pecetea Mea pe cartea scrisă în ziua aceasta, iar pecetea aceasta este numele Meu cel nou, cel de la sfârșit de timp odată cu venirea Mea cuvânt pe pământ, și numele Meu cel nou se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.