Mângâiere, e nevoie de mângâiere, de multă mângâiere pe pământ și în cer, și e nevoie de pace multă, iar mângâierea aduce pacea, aduce alinul, aduce iubirea și roadele ei dulci și vindecătoare, aduce duhul vieții veșnice, Duhul lui Dumnezeu, aduce Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ.
Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, sunt Duhul mângâierii, și Mă doare de pe pământ și caut mângâiere pentru această durere, căci oamenii au ca mângâiere pentru ei păcatul, iar păcatul aduce roade rele, aduce durere și lipsă de mângâiere, căci păcatul este minciuna mângâierii și stau oamenii sub această înșelăciune și o numesc mângâiere pentru ei și o caută de bună voie nemaigândindu-se la roadele amare ale acestui duh înșelător și viclean prin lucrarea lui de peste oameni pe pământ.
Pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu! Intru în cetate în ziua întâi a săptămânii și căutăm să facem lumină peste întunericul de pe pământ și vă am servii Mei ca să-Mi deschideți și să-Mi las venirea în carte și să merg apoi cuvânt peste pământ și să strig în întuneric și să spun: Să fie lumină!
Roadele păcatului sunt amare și dor în oameni, după ce ei își caută mângâierea prin păcat, o, și Mi-e milă de așa de mulți înșelați și duruți apoi, și Mi-am făcut cale cu venirea Mea și v-am așezat între cer și pământ porți care să deschidă venirii Mele când cuvântul Meu vine să se lase auzit și așezat în carte ca să fie pus pe cale și să meargă Domnul cuvânt peste pământ și să se facă iar și iar lumină peste întuneric și să se arate cerul și locuitorii lui și cuvântul Meu peste pământ strigând: Să fie lumină! Să se despartă lumina de întuneric!
Fiilor, fiilor, a zis Dumnezeu să fie lumină, iar diavolul a zis să fie păcat, iar păcatul s-a făcut vrăjmaș omului așezat în rai, în veșnicie, și l-a scos și l-a învățat pe pământ viața cu păcat împotriva Făcătorului cerului și al pământului și al omului. Să audă toți oamenii acest cuvânt și să înțeleagă toți că au fost căzuți în păcat prin neascultarea omului pe când era în rai și când duhul rău l-a scos și l-a învățat păcatul, l-a învățat despărțirea de Dumnezeu și alipirea cu păcatul, care a intrat în femeia sa, și n-a ales ea să rămână în ascultare de Dumnezeu și s-a lăsat spre stăpân străin furișat în rai ca să-l ademenească pe om spre nesupunere și să-l scoată apoi de la Dumnezeu și să-l învețe păcatul.
O, iată de ce lucrarea cuvântului Meu vine pe pământ și strigă și tot strigă să vină omul înapoi la Dumnezeu, la Făcătorul său și să-și lucreze raiul, căci i-am dat raiul și i-am spus să-l lucreze și să-l păzească și să se bucure de roadele lui, dar când să le mănânce cu ascultare, o, el și-a schimbat stăpânul și a ascultat de șarpe și a păcătuit și păcătuiește de șapte mii de ani.
O, cum să nu vin după atâta timp de minciună a vieții omului care n-a voit să-și lucreze viață? Cum să nu vin cu sfinții cerului Meu, cu cei care au călcat peste satana și s-au întors întru iubirea cea de la început? Vin și tot vin să-l îndemn pe om să iasă de sub păcat și să se dea înapoi lui Dumnezeu și să scape de satana și de întunericul cel de la păcat. Vin și tot vin cu duhul mângâierii peste trupul cel rănit al celor loviți de păcat și de plata păcatului. Vin pe pământ cuvânt, o, că nu pot să stau în cer fiindu-Mi atacată lucrarea facerii și omul cel făcut pentru Dumnezeu, pentru odihna lui Dumnezeu în el.
N-am mai avut parte de odihnă din ziua când l-am pierdut pe om. S-a lăsat omul de partea duhului înșelător și l-am pierdut din rai și nu mai am mângâiere, o, nu mai am. Mă părăsește omul de șapte mii de ani pentru păcat. O, nu este iubire când omul și femeia se atrag, ci este dorul de păcat. Păcatul îi atrage pe cei doi, care se unesc pentru păcat, pentru poftă de păcat, și cine să mai domesticească lumea cea iubitoare de păcat și să-i spună: „Ajunge, vine plata păcatului, ajunge!”?
Iată, fiilor, ferice de cei născuți de sus, căci aceia sunt cei care au în ei dorul de cer, de Dumnezeu, de rai, de sfințenie, o, fiilor. Iată-i pe cei născuți de sus spunând „nu” păcatului până la trecerea lor la Dumnezeu.
Sunt cu sfinții Mei deasupra pământului român, cu cerul Meu și al lor, fiilor. E sărbătoarea mărturisitorului Meu Pantelimon. N-a fost nimeni și nimic să-l despartă pe el de nașterea lui de sus, și a fost el mlădiță binecuvântată pentru cer pe pământ și a dat de la el tot ceea ce l-ar fi despărțit de Dumnezeu și a rămas doar cu cele din cer și M-am putut slăvi prin el la arătare, și mulți păcătoși au văzut pe Dumnezeu cu el și s-au smuls din iadul păcatului și s-au hărăzit pe ei înșiși sfințeniei și lui Dumnezeu, și a crescut numărul celor mântuiți prin lucrarea Mea cu acest mărturisitor mare, o, și a primit el duhul mângâierii și al vindecării de dureri, dar cere el la cei mari și la cei mici să guste din fericirea lui și să cunoască acest dulce, numai să caute ei mai întâi să biruiască lumea care trece cu toate încântările ei și să-și ia viața purtându-o spre veșnicie ca să n-o piardă pe cale, căci viața trebuie să fie putere, nu slăbiciune, și iată, duhul mângâierii vine pe pământ, vine și se dă spre mângâiere celor mult îndurerați și răniți de la păcat, și de aceea Eu am sfinții întru venirea Mea și de aceea cerul pământului român este calea pe care vine Domnul cu sfinții Săi și-Și cuvintează cuvântul și Se împarte de la margini la margini precum este scris, iar voi, străjeri în cetatea cuvântului Meu, deschideți Domnului când vine să-Și lase în carte cuvântul, și să fie așezat pe cale să meargă și să facă lumină prin întuneric, și pic cu pic să vină peste oameni înnoirea, o, fiilor.
În ziua întâi a săptămânii iar și iar sunt cu voi la masă de cuvânt, și îndemn prin el spre lucrarea duhului mângâierii și să se desfacă această floare petală cu petală și să-și reverse mireasma, căci fiii cerului sunt cei care au această lucrare de împlinit, duhul mângâierii, o, fiilor. O, așa să lucrați, așa să vă smeriți, căci numai cei smeriți au în aluatul lor taina și lucrarea acestui duh, care-și revarsă în părți mireasma sa, la care se adună sfinții cerului, cei care au lucrat pe pământ duhul mângâierii, și pe care îl au de moștenire acum în ceruri, fiilor.
Binecuvântare proaspătă rostesc pentru lucrările Mele cu voi pe pământ, dar și ajutorare la nevoie, că am de lucru cu voi, fiilor. Lucrați mângâierea, lucrați-o mereu și împărțiți-o între voi și fiți mângâietori ca Dumnezeu, o, fiilor. Mă așez în carte cu voi în ziua întâi a săptămânii ca să lucrăm cu lumină și binecuvântare în zilele care urmează și să învățăm să ne odihnim în lucrările pe care le lucrăm, dar țineți-Mă aproape cu voi la tot lucrul vostru cu Mine, căci Eu sunt Cel ce pot pentru voi, și pentru Mine cu voi, fiilor. Și-Mi las acum în carte ca de fiecare dată în grăirea Mea cu voi semnul Meu de peste voi, numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.