Am cunoscut această lucrare la vârsta de 8 ani prin unchiul meu, care a venit la tatăl meu şi l-a rugat să se ducă cu el la Micşuneşti că acolo a venit o fecioară cu care vorbeşte Dumnezeu. Tatăl meu nu a crezut, nu-şi putea închipui cum poate vorbi Dumnezeu cu nişte păcătoşi. După ceva timp sora Verginica a venit la unchiul meu acasă şi ne-a chemat şi pe noi. Ajunşi acolo i-am găsit la masă. S-a bucurat mult când ne-a văzut. În timp ce vorbea cu noi a adormit şi deodată auzim: «Pace vouă, copilaşii Mei!». Toţi au încremenit de spaimă. Era ceva cutremurător.

Şi Domnul a continuat: «Să fiţi cuminţi! Eu, Domnul Iisus Hristos, am coborât prin acest vas neputincios» (nu de mult timp ea venise din închisoare). În timp ce vorbea Domnul prin Verginica ea transpira şi toată transpiraţia era înmiresmată, mirosea cum miros toate florile la un loc. Această mireasmă rămânea trei, patru zile în casă. Ricuţa, o soră creştină care o însoţea, avea grijă să-i şteargă transpiraţia cu batista. Când s-a trezit toţi plângeam, iar ea a întrebat pe Ricuţa de ce plângem, şi i-a spus că a vorbit Domnul cu noi, căci ea nu ştia. Îi mângâia pe toţi şi se mira.

Pe urmă ne-a povestit cum au chinuit-o în închisoare. Când vorbea Domnul cu ea în închisoare i-au dat să bea sticlă pisată, i-au băgat spurcăciune în gură, în ideea să nu mai vorbească. Unui paznic i s-a făcut milă de ea şi a spălat-o, dar l-au văzut şi l-au omorât.

Plângea şi ne spunea cum au bătut-o în tren, au dat-o jos cu forţa şi i-au rupt dinţii din gură. Eram la Bucureşti şi a venit la mine, că devenisem rude de gradul 1. Eu nu puteam călători pentru că eram urmărită de securitate. Era foarte bolnavă, tot corpul era zdrobit. Când se cobora cuvântul zicea Domnul: «Treziţi vasul că o arde Duhul cu puterea Lui».

Domnul ne spunea să fim atenţi la intrare şi la ieşire că suntem urmăriţi. Ne spunea cum sunt îmbrăcaţi urmăritorii, cu pardesiu bej, cu pălărie şi mapă în mână. Ducându-mă la pâine am văzut o persoană îmbrăcată aşa cum ni s-a spus; s-a oprit, m-a privit şi a plecat mai departe, iar după ce ne-am îndepărtat unul de celălalt mi-am întors privirea, şi el la fel. Deci eram urmărită. Când s-a coborât cuvântul, Domnul a spus că am fost urmărită. Multe ne-a învăţat şi ne-a spus Domnul.

Domnul m-a vindecat de o boală grea. Cum aş putea să nu cred? Amin. Ivan Maria din Snagov, jud. Ilfov.