Acum, aici, umilința Mea Mă cuprinde între cer și pământ și-Mi ascunde strălucirea și-Mi tăinuiește Ființa și slava care-Mi însoțește ziua de serbare a amintirilor Mele pe aceste plaiuri dulci din vremea celor șaptezeci de ani ai cuvântului Meu cel de la sfârșit de timp, când numele Meu M-a purtat de la margini la margini și M-a împărțit cu noua Mea venire de la Tatăl la oameni, și iată, sunt învăluit în acest nume, în acest cuvânt, în numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos la sfârșit de timp. Amin.
Slava Mea din ziua aceasta cuprinde în ea suitele de sfinți și de îngeri în văzduhul de aici, mai înainte de zori așezate de serbare deasupra grădiniței de rai de la Maluri, locul în care Mi-am început peste pământ trâmbițarea cuvântului Meu în anul 1955 de la întâia Mea venire de la Tatăl la oameni, și am împlinit pe pământ această filă din Scriptură: venirea Mea cu sfinții, venirea Fiului de Împărat, Tatăl cu nunta Fiului Său pe pământul român, Mirele și mireasa Sa cea din români, Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, Eu și cerul, Eu și voi vreme de șaptezeci de ani, și iată, ziua amintirilor cuprinde în slava ei petrecerea laolaltă a cerului cu pământul, a celor ce locuiesc în ceruri alături cu voi acum pe pământ cu dulce serbare românească, iar bucuria ei nu cuprinde în ea cuvintele care-Mi curg spre voi, cei ce v-ați deșteptat mai înainte de zori și v-ați gătit de nuntă și v-ați așezat pe cale spre locul și ziua Mea de serbare, căci Eu, Domnul, v-am vestit și v-am făcut chemarea, și iată, petrecem clipe dulci, și totul se scrie de către îngeri între cei din cer, iar pe pământ scriu ai Mei, scrieți voi, o, fii ai cetății cuvântului Meu pe pământul neamului român.
Vă spune vouă Domnul, după o lungă și grea trudă a voastră pentru gătirea acestei slave, pace vouă vă spune Mirele nunții, Iisus Hristos!
O, și pace vouă, pace din ceruri peste voi, cei sosiți la serbarea Mea și a cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani pe pământ aici! În acest oraș este Dumnezeu cu lucrarea Sa cuvânt peste pământ. Îl aștept pe om să fie al Meu, să vrea el aceasta și să învețe și alții de la el iubirea cea pentru Dumnezeu.
Vă cercetez simțămintele care v-au așezat pe cale spre izvorul cuvântului Meu, și vă simt dragostea cea pentru Mine și pentru slava cuvântului Meu, care umple de slavă nevăzută pământul român. O, simțiți-Mi așteptarea și dorul după om, după voi, cei care căutați după Mine. V-aș lua în Duhul Meu, în viața Mea, căci voi aveți viața voastră s-o purtați și s-o îngrijiți. Cei ce-Mi slujesc venirii Mele cuvânt pe pământ aici, aceștia nu mai au viața lor și o au pe-a Mea de purtat și de îngrijit și Mă dau tuturor, Mă dau pe Mine, nu pe ei se dau, și numai cuvântul Meu îl așează ei pe cale spre voi.
O, fiți tari cu credința! Grăiesc cu omul, că Mi-e dor. Îmi aleg dintre oameni fii cuminți, le dau facere nouă și îi alint cu cuvântul ca să-i bucur, ca să-i cresc ai Mei, ca să-Mi poarte Ființa între pământ și cer. Grăiesc cu ei mereu, ciripesc cuvântul Meu peste ei ca o păsărică pitită printre crenguțele copăceilor din jurul lor, iar ei culeg cuvântul gurii Mele și îl dau de știre și așa este lucrarea Mea cu ei.
Dacă păsărelele cerului își dăruiesc grăirea și cântarea între ele, stând acoperite printre crenguțe și ramuri verzi, Eu, Domnul, cum să nu-Mi slobozesc grăirea dintre Mine și om, după ce omul M-a dat din calea vieții lui ca să fie singur sieși stăpân?
Ciripesc ca o pasăre ascunsă în nori de slavă și-Mi dăruiesc cuvântul și graiul gurii Mele cuprins în cuvânt. M-am suit cu voi pe Tabor și străluciți prin slava cuvântului Meu și prin straiele de nuntă cu care v-ați împodobit de sărbătoarea zilei Mele, a aniversării de șaptezeci de ani ai lui Hristos pe pământul român. Fiți dulci, fiți aplecați cu credință mare, căci Domnul grăiește vouă. Faceți-vă mici înaintea Mea, căci Eu Mă umilesc mult ca să vin și să-Mi las grăirea peste pământ.
Vă alint în ziua aceasta a Mea de serbare între voi și cei din cer, cu care am sosit la serbare, între voi și îngeri, între voi și sfinții Domnului, între voi și străbunii creștini români, aparte așezați acum între cetele cerești sosite la serbare aici.
De șaptezeci de ani tânjesc cu dor după o așa cerească mângâiere cu atât izvor de cuvânt după om ca să-l am iarăși al Meu, în slava Mea să-l am ca la început când era omul mângâierea Mea, odihna Mea, tihna Mea și a Tatălui Meu.
O, fiți tari cu credința în cuvântul Meu dacă ați auzit chemarea Mea ca să veniți la masa Mea, căci satana are aici acum toată armata gata să vă golească de puterea și de iubirea care v-a ajutat să credeți pe cele de la Dumnezeu, căci ați venit să vă întâlniți cu Mine, iubiților, iar unde sunt doi și trei adunați în numele Meu sunt cu ei și Eu, dar unde e numai unul Eu nu sunt, că Dumnezeu nu așa lucrează, nu așa este. Eu sunt cu cei ce cred de la Mine, o, și Îi este cald lui Dumnezeu cu cei credincioși și Îi este dulce cu ei.
Mulți Mă vor iubi cu dor și cu neastâmpăr de acum încolo, căci se deschide dragostei cale și merge ea spre oameni și îi așează spre izvorul Meu de cuvânt și de binecuvântările acestor plaiuri ale amintirilor Mele de o sută de ani ai petrecerii cuvântului Meu între cei credincioși la începutul Meu din anul 1955 cu ei, și apoi cu cei de după ei și până azi, când am slujitor poporul mezin, cei mai mici ai dragostei Mele din zilele acestea peste pământ, și iată zi de nuntă și cămașă de nuntă, cămașa românească de in subțire, slava neamului român, cămașa Mea și a lor, cămașa de nuntă, zilele nunții Mele, o, și toți cei care de acum se vor înveșmânta în cămașa de creștin se vor numi români și vor avea haină de nuntă.
V-am rugat pe voi să veniți și să vă așezați la masa Mea de azi îmbrăcați în cămașa românească, în portul strămoșesc al românului, și iată taină măreață, țara nunții Mele, masa Mea de nuntă pe plaiul neamului român, iar haina de nuntă este cămașa românească, și se grăiește pe limba neamului român venirea Mea și nunta Mea și haina de nuntă și totul românește, și va fi să învețe să vorbească românește popoarele toate, toți cei care iubesc și vor iubi venirea Mea cuvânt pe pământ, și se vor apropia de meleagul iubirii Mele, de cetatea cuvântului Meu, de unde Eu, Domnul, Îmi împart peste pământ cuvântul Meu de venire și de trâmbițare a sa peste tot, din hotar în hotar, de la margini la margini, din suflet în suflet, căci vine veșnicia, care cuprinde totul în cuvântul ei, în limba cea dulce a lui Iisus Hristos, Mirele nunții, și nu este mai dulce grai ca și această limbă, cu care Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, am grăit la facerea lumii, și iarăși acum, când această limbă își capătă întregirea ei cea dintru început și leagă sfârșitul cu începutul și aduce facere nouă și grăiește Domnul românește și zice și se face. Amin.
O, aplecați-vă graiului cel de la începutul facerii, voi, neamuri și limbi ale pământului, căci Babilonul cade cu tot cu limbile lui, care se încurcă între ele, care despart, și nu unesc, iar turnul lor și soarta lor este căderea, și cade Babilonul acesta, precum este scris, iar neamurile pământului să învețe grăirea românească și să cadă încurcarea limbilor, căci la vremea și ziua coborârii Duhului Sfânt acum două mii de ani peste mesagerii cuvântului Meu de atunci s-a vorbit peste pământ limba Duhului Sfânt, o singură limbă, și iarăși s-au unit atunci limbile întru una, ca la început când omul vorbea cu Dumnezeu și când toată facerea cea vie vorbea aceeași limbă și gândire și lucrare.
Voi grăi mai mult cu voi după strângerea serbării. Fiți cuminți acum, și veți putea auzi pe Domnul cu cuvântul Său cel pentru serbarea Sa între sfinți și între oameni, iar acum vă alint, vă cuprind ca pe niște prunci nou-născuți și vă dau iubirea și mângâierea Mea.
E mare slava serbării acum, aici, e cerul deasupra în slavă și va fi ea cunoscută cu credința în cuvântul cel care grăiește despre ea, despre slava cerească a serbării Mele de șaptezeci de ani a cuvântului Meu pe pământ, și care a început în anul 1955 prin trâmbița Mea, Verginica de la Maluri, și stă ea în uimire acum între sfinți și-Mi dă semn de mângâierea ei, că e mare acum această mângâiere de peste ea.
E totul cuminte și sfânt între pământ și cer acum, aici. Am strigat peste tot și am vestit serbarea, iar cei care au auzit și n-au venit se vor întâlni cu vestea acestei bucurii și binecuvântări aparte și vor suspina, că au fost chemați și n-au dat să vină și nu s-au pregătit pentru masă cu Hristos.
Binecuvântate să fie toate ale sărbătorii, voi și simțămintele voastre, voi și hrana pe care o gustați la masa Mea de serbare, voi și bucuria de la serbare, și apoi în film istoria Mea cea de o sută de ani pe acest dulce meleag românesc, Eu și trâmbița Mea, Verginica de la Maluri, o filă din Scriptură, împlinită pe pământul român, Iisus Hristos în mijlocul acestui neam românesc, Domnul și slava cuvântului Său, Eu și dorul Meu cel mult ca să vin și să fiu cu oamenii și să petrec ca în ceruri între ei, ba și mai mult, ba și mai dulce, cu mai mult dor, că dorul tot s-a mutat la sfârșit de timp și strigă pe ulițe și are nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu pe plaiul românesc.
Și iarăși, la sfârșitul sărbătorii cuvântul Meu va grăi și va povesti pe cele nevăzute ale acestei minuni și taine cerești la Maluri, cerul și pământul la masă de nuntă, Dumnezeu și omul în petrecere cerească pe pământ. Amin, amin, amin.