Mesajul Domnului către turma bisericii și către arhierei
Eu sunt Cel ce sunt. Așa le spun Eu celor cărora le grăiesc în ziua aceasta de pomenire a dreptei credințe.
Am venit de la Tatăl pe pămănt acum două mii de ani, căci sunt Fiul Său, Fiul Tatălui Savaot, Tatăl Meu, și am spus atunci: «Eu sunt Lumina lumii, lumină care luminează pe orice om care vine în lume și pe oricare spre care lumina Mea vine, iar celor ce Mă primesc și cred în numele Meu le dau putere și drept să se facă copii ai lui Dumnezeu», născuți din Dumnezeu să fie ei apoi, iar numele Meu se cheamă Cuvăntul lui Dumnezeu, precum este scris despre Cel ce vine cu zecile de mii de sfinți ai Săi, cu oștiri cerești vine și lucrează cuvăntul Său peste pămănt.
Am cetate de scaun pe vatra neamului romăn și am un popor primitor, care-Mi primește venirea și-Mi așează cuvăntul în cartea Mea cea de azi, în care am început să Mă scriu încă din anul 1955, și este ea prinsă în copci și împărțită pentru curățirea și lămurirea multora, a minții și a inimii lor, precum este scris în prooroci despre cartea aceasta, și înțelepciunea crește pe pămănt în oameni, iar cei nelegiuiți se vor purta ca cei nelegiuiți în fața cuvăntului lui Dumnezeu, căci așa este scris.
Le-am spus acum două mii de ani ucenicilor Mei cu care Mi-am purtat duhul mărturiei din loc în loc vreme de trei ani și jumătate și le-am spus lor: «Voi sunteți lumina lumii, precum Eu sunt, iar la nașterea din nou a lumii veți sta pe douăsprezece scaune și veți judeca semințiile lui Israel», poporul la care Eu, Domnul Iisus Hristos, am venit de la Tatăl Meu, și din care se trăgeau și ucenicii Mei cei aleși Mie pentru lucrul luminii și al luminării lumii. S-au ridicat apoi ucenici din ucenici, iar biserica Mea a mers pe picioare prin vreme și am pus peste ea prin Duhul Sfănt orănduială cu putere de viață pentru turmă, căci cei ce o călăuzeau pe ea aveau în numele Meu și din partea Mea pe Duhul Sfănt peste ei, și se numesc ei de atunci și pănă azi sfinții părinți, de care trebuie să asculte ca de Dumnezeu fiii bisericii Mele, biserica lui Iisus Hristos încă de la începutul ei și pănă la venirea Mea iarăși la ea pe pămănt, așa cum am făgăduit cu însăși gura Mea că voi veni, și iată-Mă, împlinesc, vin și împlinesc.
O, este scris prin sfinți și prin părinți pentru această duminică, întăia a Postului Mare, este scris în această zi pomenirea dreptei credințe, duminica ortodoxiei, cănd fiecare slujitor de altar se ridică și grăiește în ziua aceasta cuvănt peste cei ce vin la biserică. O, tot așa voi face și Eu acum peste toată turma creștină de la margini la margini și voi aminti că turma fără de păstor peste ea e în primejdie mare mereu, mereu, și voi sta de vorbă acum cu cei ce-și zic păstori de turmă, păstori de biserică, și le voi da lor cuvăntul Meu.
Amin, amin zic vouă, celor ce v-ați ales și v-ați numit și v-ați suit slujitori și călăuzitori ai turmei creștine, o, iată-Mă la masă de cuvănt cu voi și pentru voi! Vine Păstorul Cel cu crucea, vine să-Și cerceteze turma și pe păstorii de peste ea. O, ce faceți, vă întreb? Faceți voi ceea ce v-ați ales să faceți și să împliniți? Iată zi de întrebare! Frica de păcat, această de zi și de noapte lucrare a bisericii Mele, a fost ea lucrată de voi peste turmă și peste voi? Au, are ea rod viu ca să pun din el pe masă?
Mă așez să stau de vorbă cu voi. O, așezați-vă și voi. Să ne așezăm și să cercetăm veșmăntul bisericii și al fiilor ei. Ar fi să fie găsiți ei îmbrăcați, și nu goi, ca să le pot da lor înfierea după adevăr și după dreptate, căci Eu am spus celor ce Mă urmează: «Fiți sfinți, că Eu așa sunt: sfănt!».
Lucrare de păstor las peste voi și vă spun că lucrarea unui păstor de biserică este stăruința cea pentru dobăndirea împărăției cerurilor pentru el și pentru cei călăuziți de el spre această biruință sfăntă. Dar trăndăvia pentru cele cerești pe pămănt, aceasta este ceea ce vede Dumnezeu în umbletul Său prin mijlocul turmei. Mai greu decăt aceasta este îngăduința pe care ați pus-o mai demult peste biserică și încă dați să mai adăugați la ea, desființănd voi cu ea rănduiala cea măntuitoare de suflet și de trup, pusă de părinții cei sfinți de la început pentru viața bisericii Mele, viața cea cu ascultare de părinți, căci sfinții Mei au de la Mine, nu de la ei, iar voi nu mai dați să țineți minte aceasta și să nu culcați la pămănt gardul viei Mele și paza cea pentru turmă și veghea cea din părinți.
Vin și vă întreb: puteți să-Mi dați socoteală pentru viața și fața turmei creștine? Puteți să-Mi arătați rodul vostru și al ei, cel pentru cer? O, nu. Iată, nu puteți aceasta, căci și acum, și mai înainte de voi, se umblă și s-a umblat la cele așezate prin sfinți, se umblă ca să fie șubrezite și ca să cadă în trăndăvie cei ce s-au ales și dau să se aleagă pentru Hristos.
Vin cu duhul duioșiei spre voi. Mi-e milă de voi. Iată, nu vegheați, o, nu vegheați cu Dumnezeu, nu aveți grijă de turmă, și este ea fără călăuzire și fără veghe peste ea, de vreme ce voi, cei ce stați pe scaunele de sus, nici pentru voi nu dați să vegheați, și iată, iată, ați făcut durere fără de margini între voi și Mine, înaintea Mea și a sfinților Mei, care bine au cărmuit în vremea lor biserica Mea și au păzit-o de lupi și de erezie, iar voi, voi o duceți acum cu multul spre dezbrăcare de har din zi în zi mai mult.
O, v-am trimis carte din cer, și ca fulgerul v-am trimis-o ca să luați aminte la ea, și v-am povățuit să nu vă prindeți în capcana rătăcirii și a părăsirii fricii de păcat, și v-am spus să nu vă duceți la adunarea din Grecia, unde s-a pus și se pune la cale nimicirea, șubrezirea puterii poporului sfănt, lucrare rea, despre care scrie în Scripturi că se va ivi și va fi lucrată mai înainte de sfărșitul a toate, pentru venirea apoi a Domnului cu biruința cea de sus. O, și vă spun acum vouă și turmei, vă spun deslușit că puterea poporului sfănt este stăruința în care au stat sfinții, după cum și Eu am stat, postul și rugăciunea cea cu post pentru soarta turmei creștine și pentru asemănarea cu Domnul și cu sfinții.
O, v-ați dus acolo la adunare amestecată și ați îndurerat cerul, și ați tras după voi și pe cel scris în cartea Mea cea de azi cu poporul cuvăntului Meu, de l-ați pătat mult, mult și pe el, pe arhiereul care a stat mult timp cu fața la Mine și la cuvăntul Meu cel de lumină peste lume, și a fost el povățuit apoi să se întoarcă cu spatele și așa să stea între el și Mine, între el și poporul cuvăntului Meu. O, l-ați tras și pe acesta la păcatul lepădării de credință și de fața credinței, căci tot ce se săvărșește acolo, la adunarea cea amestecată, se numește lucrarea păcatului lepădării de ortodoxie și de curăția ei cea din sfinți.
O, și cine se va găsi să vă curețe pe voi de acest păcat, dacă ar fi să vă treziți la pocăință? O, cine, dacă nu cei care s-au ales deoparte și n-au zis ca voi; ca voi, cei mari de peste biserică, și iată ce faceți vieții ei dacă stați mari peste ea, peste biserica Mea, uitănd că ea este a Mea și nu a voastră?
Vă dau de veste în zi de duminică și de pomenire a dreptei credințe și vă spun că toți cei pe care voi îi amenințați acum și-i marginalizați ca împotrivitori păcatului vostru de la Creta, toți au de la Mine dreptul să vă anatemizeze pe voi acum, și nu voi pe ei, o, nu, oricăt ați fi voi de mari cu rangul, pe care singuri vi l-ați pus pe frunte. Că după ce că voi luați tot caimacul, tot, toată grăsimea, toată, toată, din toate ale turmei, ca s-o duceți voi pe picior mare în fața gloatei sărmane și dusă de nas de către voi, și după ce că nici tainul care li s-ar cuveni ca mădulare ale bisericii nu-l lăsați pe de-a-ntregul celor ce vă slujesc pe voi și slava voastră deșartă, de partea căreia v-ați ales să stați și să stăpăniți prin ea, o, iată, nici măcar dreptul la cuvănt nu l-ați lăsat celor ce nu vor să părăsească învățătura sfinților bisericii și împlinirea ei împotriva rătăcirii, în care voi ați căzut acum, amestecăndu-vă cu cei ce nu sunt biserica lui Iisus Hristos și crezăndu-vă deștepți și știutori bine a ceea ce faceți.
O, nu oricum este biserica Mea. Nu este ea cum vreți voi să fie ea, ci este ea aceea care este cum voiesc Eu să fie ea, iar voi, nici voi nu mai știți peste ce mai stăpăniți și care mai este moștenirea voastră, dar peste adevărata Mea turmă voi nu veți putea stăpăni, că iat-o, stă trează. Și vă spun, îndurerat vă spun în ziua aceasta de pomenire sfăntă a dreptei credințe, vă spun vouă că în curănd se va surpa împărăția voastră, iar cei pe care-i dați voi acum deoparte ca împotrivitori vouă și păcatului vostru rătăcitor de turmă, aceia sunt cei biruitori, aceia, și nu voi, și, fără să știți voi ce faceți, Eu, Domnul, chiar prin voi îi sortez și-i dau de lăngă voi ca mărturisitori ai dreptei credințe, iar pe voi, prigonitori ai lor pentru numele Meu de peste ei și ai credinței drepte, și voi citi în ziua aceasta în mijlocul poporului Meu de Nou Ierusalim, voi citi prin slujitorii Mei cartea lăsată de sfinții cei de la începutul bisericii Mele (Sinodiconul Ortodoxiei, n.r.), și care trebuie citită în această duminică sfăntă, duminica ortodoxiei. Și voi citi cartea care binecuvintează pe cei binecredincioși, și anatemizează pe cei ce prigonesc credința și pe fiii ei cei dărzi și vii cu mărturisirea, și veți fi voi pomeniți în dreptul celor pentru care se strigă bisericește: anatema!
O, că n-ați ascultat să nu mergeți pe măna celor amestecați și nu v-ați supus cuvăntului Meu de veghe pentru voi și pentru turmă, și iată, nu toți dorm, așa cum ați găndit voi că veți da pe întuneric lovitura cea lupească asupra turmei fără de apărare, fără de păstori blănzi pentru ea. Numai că Eu vin din cer Păstor cu crucea și-Mi am grijă de oi și le îngrijesc la rane și le iau din calea voastră și le trag la dreapta Mea, la pășune le trag, și Eu Însumi le voi păstori și le voi purta și le voi da pășune dulce și grasă și vor prinde viață și cuvănt, că iată-Mă cuvănt dulce de Păstor peste pămănt, pregătind loc de hrană pentru cei ce Mă iubesc și ducăndu-i pe ei acolo unde sunt Eu, ca să fie și ei unde sunt Eu, așa cum este scris despre plata celor ce cred și iubesc crucea și pe Domnul ei și viața ei cea cu Păstor pentru ea.
Amin, amin zic vouă, ați greșit păcat peste păcat. V-ați dus acolo unde v-am dat de veste să nu vă duceți și să nu vă amestecați, iar voi n-ați luat și n-ați ascultat povața Mea, și apoi ați mai dat deoparte și pe cei care v-au stat împotrivă și au scos la iveală cuvăntul dreptății sfinților, cum că n-ați avut voi dreptul să faceți ceea ce ați făcut, și v-ați luat singuri acest drept, și veți cădea prin el, prin rodul vostru cel rău, cel împotriva lui Dumnezeu și al sfinților Lui, iar cine citește știe și înțelege, căci caută să știe, precum și cel ce nu citește rămăne în fărădelegile lui, și iată, casa voastră se va surpa, precum este scris, că măna voastră o surpă și lucrul vostru o dărămă, și veți vedea această faptă, precum este scris că se va împlini.
Și nu uitați, o, nu uitați, ci amintiți-vă acum de păcatul făcut peste turma Mea cea mică, peste biserica Mea de Nou Ierusalim în mijlocul neamului romăn odată cu scoaterea deasupra a tainei cuvăntului Meu și a mersului ei peste pămănt cu lumina ei, căci voi ați numit erezie venirea Mea cuvănt peste pămănt și ați defăimat în fel și chip pe poporul purtător de Dumnezeu în mijlocul acestui neam, poporul cuvăntului Meu, și iată, iată cine este eretic între Mine și voi, între voi și fiii cuvăntului Meu de azi, că nu ei, ci voi sunteți abătuți și-Mi faceți de rușine istoria sfinților Mei, a celor ce s-au jertfit pentru adevăr și credință și pentru viața turmei!
O, Mi-e milă de voi v-am spus în ziua aceasta, Mi-e milă. Ați uitat căt datorați turmei, căreia i-ați luat mereu de pe masă caimacul, toată grăsimea, toată truda, căci ați zis că vi se cuvine vouă aceasta, dar turma n-ați îngrijit-o, n-ați păscut-o cu milă, ba și pentru tainul slugilor v-ați certat între voi, care de care să luați mai mult, iar Eu, Domnul, mereu am văzut și mereu văd în locașurile voastre de slujire această rușine, păcatul lăcomiei și al setei de întăietate și de putere, de care v-ați îmbolnăvit de tot, de tot, de dați acum să vă arătați puterea și să tăiați dreptul celor ce muncesc și ei în slujba bisericii prin dragostea lor de Dumnezeu și de sfinți.
O, de ce ați căzut voi în așa păcat vă întreb? Lipsa dragostei de Dumnezeu v-a adus la această faptă rătăcitoare pentru mulți și v-a împins să umblați la așezările sfinte hărăzite să trăiască peste viața bisericii Mele pe veci de veci. Nedragostea voastră de Dumnezeu cade pe mulți în trăndăvie de suflet. Omul fără Dumnezeu în el cade în păcat, dar cine are pe Domnul în față și în inimă nu cade, ci se sfințește zi de zi pentru Domnul său, pentru iubirea Sa, jertfa cea mai dulce adusă de om lui Dumnezeu.
Iar acum, vreți, nu vreți, luați sau nu peste voi cuvăntul Meu, Eu, Dumnezeu-Cuvăntul, vă acopăr pe voi cu milă și vă spun: Pocăiți-vă, o, pocăiți-vă! Viața nu se sfărșește odată cu trupul, și aveți de dat socoteală pentru cele săvărșite în viața trupului, viața pentru lupta cea mare a căștigării împărăției cu Domnul, sau a celeilalte, fără Domnul, și care doare veșnic.
Mă aplec și vă rog cu nădejde, treziți-vă și strigați în miez de noapte cu lacrimi pentru o nouă naștere, că iată, încă nu v-ați născut din Dumnezeu, chiar dacă nu credeți aceasta ce vă spun. O, sculați-vă din greșeală, din trăndăvia cea pentru suflet și dați-vă putere de pocăință unul altuia, voi, cei ce stați pe scaune de stăpănire peste turma creștină, pe care n-ați îngrijit-o, ci doar grăsimea ei vă place s-o aveți de porție pentru voi, așa cum v-am amintit astăzi că lucrați voi asupra turmei.
O, strigați-Mă, și vă voi auzi! Dar strigați-Mă ca să aud!
Eu sunt Cel ce sunt. Și pun acum numele Meu peste scrisoarea Mea spre voi: Iisus Hristos, Cuvăntul lui Dumnezeu. Amin.
Iar voi, voi, cei împinși în lături de cei ce se simt mari peste voi și peste turma creștină, o, nu vă temeți de ei, nu plăngeți, ci bucurați-vă ca de o izbăvire mare, dar fiți iubitori de veghe, de sfințenie peste voi și peste turmă și zidiți-vă turma, zidiți-o în Hristos, căci turma nu este a voastră, ci este a Mea, cu tot cu cei ce o veghează pe ea. O, prindeți curaj, căci curajul mărturisirii lui Hristos este numai pentru cei sfinți. Așadar, sfințiți-vă, fiilor. O, nu-i de ajuns să vă împotriviți rătăcirii arhiereilor care scriu pe pămănt cu măna lor păcatul lepădării de credință, o, nu-i de ajuns. Sfințiți-vă, aceasta vă rog, aceasta aștept să adăugați duhului mărturisirii lui Hristos. Iar în ziua aceasta, Eu, Domnul, vă pomenesc pe voi cu cei binecuvăntați de partea credinței drepte și sfinte, de partea bisericii iubitoare de adevărul lui Iisus Hristos, iar voi luptați, luptați, fiilor, pentru locul cel din dreapta Mea, că luptă mare și dulce se cere pentru această împărăție a Mea cu cei ce luptă din răsputeri pentru ea și spre ea.
Eu, Domnul, binecuvintez inimile voastre. Faceți din ele scaun pentru Dumnezeu, o, fiilor. Amin.
Iar acum, o, popor al cuvăntului Meu, fiilor purtători de Dumnezeu, duceți cuvăntul Meu acolo unde el trimite veste din cer și fiți vestitori de Dumnezeu, fiilor, căci cei ce s-au făcut slujitori de altare și peste turmă stăpănitori, și care se dau mari și tari asupra celor ce rămăn de partea credinței sfinte din strămoși din neam în neam, o, acești potrivnici n-au minte nici căt cocoșul. Cocoșul este vestitorul lui Dumnezeu ziua și noaptea și strigă la oameni cu glasul lui prelung, le strigă deșteptarea și așezarea la rugăciune. Strigă cocoșii în miez de noapte și în zori de zi și strigă la ceasurile de rugăciune ca să-i scoale la veghe pentru viață și pentru Domnul pe creștini și pe oameni. Și, vai și iar vai celor ce nu se scoală ca să fie găsiți la miezul nopții înaintea Domnului cu măinile ridicate în rugăciune și în îmbrățișare cu Domnul și cu cerul, așa cum cocoșul se scoală și strigă la Domnul cu rugă și strigă la oameni slăvind pe Domnul cu căntecul lui prelung spre cer.
O, fiilor, hrăniți-vă sufletele, și să aibă ele hrană și creștere. Căutați să vă hrăniți dragostea de Dumnezeu clipă de clipă, că fără ea cade omul în păcat greu, cade mereu și nu-i pasă. Omul fără Dumnezeu în el cade în păcat, fiilor. Să știe tot omul pricina căderii lui în păcat. Dar cine are pe Domnul dragostea lui și în fapta lui, acela nu cade, ci se sfințește zi de zi mai mult pentru dragostea sa de Domnul său.
Și iată, fiilor, încă de la începutul lucrării cuvăntului Meu am luptat cu cuvăntul și cu povața lui și am alăturat lăngă Mine ajutorul oștirilor cerești ca să-Mi fac un popor de sfinți, de fii neprihăniți și să-i am înaintea Mea acum, la sfărșit de timp, și să Mă sprijin pe ei pentru venirea Mea cu mult, mult cuvănt peste pămănt, cu multă hrană din cer, ca să fiu lumina lumii prin cuvăntul Meu, că arsura dorului Meu aceasta este: să am un mănunchi de fii, un popor sfănt și să-l țin în măna Mea și să-l păzesc și să-l îndrum, dar Îmi trebuie ajutor de jos, iar diavolul Îmi stă împotrivă, fiilor, și lupta Îmi este mare și grea. Îmi amintesc cu durere mare, Îmi amintesc de Moise, de suferința lui de la popor, căci poporul n-a vrut să ia de la Dumnezeu și să asculte, iar Eu, Domnul, am urăt moștenirea aceea și i-am dat pe ei în măinile neamurilor și sub stăpănirea celor ce-i urau pe ei, și au fost tot mai nefericiți sub stăpănirea celor ce-i asupreau, fiindcă Domnul mereu i-a izbăvit, dar ei mereu L-au amărăt, căci n-au învățat ei iubirea.
O, Mi-e dor să am popor sfănt și mare la număr și Mi-e tot mai dor, și dorul Mă arde de tot, Mă înfierbăntă în cuvănt și-Mi mănă venirea, și de aceea vin. De dor, fiilor, de dor vin. V-aș adăuga vouă frățiori în locul celor ce vă părăsesc și pleacă de nebuni ce sunt, și nu de buni pleacă cei ce pleacă, dar creștinii din lume n-au dragoste pentru Mine, de vreme ce n-au avut nici aceștia care M-au gustat, și tot M-au lăsat și au plecat.
Mi-e milă că sunteți puțini, că sunteți plăpănzi și sub cruce și plini de griji și de încercări, dar strigați-Mă, fiilor, mereu strigați-Mă și aduceți-Mă lăngă voi ca să fiu cu voi. Mereu, mereu să vă găsesc treji și vii cu rugăciunea de miez de noapte și de zori de zi și de lăsatul serii și de toată ziua, căci creștini de aur vreau să vă numesc cînd vă voi arăta pe voi lumii ca purtători de Dumnezeu, carul venirii Mele din cer pe pămănt să vă numesc pe voi, și lumină a lumii lăngă Mine să fiți numiți, căci cu voi Mă sprijin, cu voi Mă ajut și merg, cu voi, doar cu voi, cei mai mici ai Mei, cei mai plăpănzi, cu voi, fiilor, cu voi. Amin, amin, amin.