În cer și pe pământ e praznic de Bobotează, și Mă adun cu sfinții aici și pun masă de cuvânt, și pun duhul bucuriei sfinte pe masă, că Mi-a fost dor, am așteptat cu dor această zi. Mereu aștept cu dor zilele de praznic ca să Mă adun cu sfinții și cu cei ce vin aici, la izvorul Meu de cuvânt ca să le dau lor din cer, ca să le dau lor. O, mare bucurie am când am pe lângă Mine pe cei ce Mă aud și Mă simt în cuvântul Meu cel rostit ca să Mă dau lor.
Eu sunt Cel ce sunt. La treizeci de ani de la nașterea Mea din mamă Fecioară M-am arătat la râul Iordan ca să Mă vestesc lumii care s-a adunat cu multul acum două mii de ani ca să audă pe Ioan Botezătorul, pe cel care-i chema pe toți să vină ca să Mă vestească lor că vin cu împărăția cerurilor pe pământ și să-i învețe să se pregătească pentru ea și să se lase apoi cuprinși de ea. O, ce clipă măreață a fost atunci pentru cei din cer! O, ce măreț a fost glasul Tatălui Meu, Care M-a mărturisit celor ce umpleau malurile Iordanului, de peste tot veniți pentru pocăință și pentru botezul lor cu apă!
O, pace vouă cu Mine aici, și cu cei din cer, cu care Mă port! Pace vouă dacă ați bătut calea spre izvor la praznic de Bobotează! V-am presărat calea cu cete cerești. O, pace vouă! Iată, vi s-a făcut primirea. Suntem împreună la coborârea Duhului Sfânt peste ape. Stăm la masă gătită și sala s-a umplut, iar Eu Mă mângâi și vă dau mângâiere și vă dau din Duhul Meu ca să-L împliniți voi și să fiți prin El asemenea Mie spre mângâierea Mea, că multă Îmi este nemângâierea, multă de peste tot.
O, deschideți-vă pentru Mine și pentru harul Meu cel mare! E praznic de Bobotează peste ape și peste voi. Faceți-vă bucuria Mea. Îmi plânge iubirea după toți oamenii de pe pământ care nu caută pe urma Mea ca să-i vindec de deșertăciune și ca să-i am ai Mei apoi.
Mă bucur și Mă mângâi când vă grăiesc. Îmi alin dorul când vă adunați la sânul Meu aici, la poporul cuvântului Meu, la cel ce Mă împarte vouă. Iată, oștirile cerești se bucură de alinul Meu, că-Mi știu durerea și știu cum pot să Mi-o alin.
O, pace ție, popor de la izvor! O, fiilor, ați trudit pentru bucuria Mea, pentru alinul Meu, care-l am peste Mine ori de câte ori vine prilejul întâlnirilor Mele aici cu voi, și cu cei ce vin la izvor ca să ia. O, în toate cuvintele voastre rostite spre Mine Eu sunt în ele și le împlinesc, fiilor. Când voi cereți harul Meu peste ape Eu împlinesc odată cu cuvântul vostru rostit. Iată, se binecuvintează apa și se sfințește ea, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și se împarte spre binecuvântare și spre curățirea pe care o face în toată vremea apoi apa de Bobotează. Cu multă cuviință glasul Meu rostește cuvânt și împlinire de cuvânt pentru toate peste câte voi cereți binecuvântarea Mea și împlinirea Mea, fiilor.
Acum petrecerea cerească o binecuvintez și o fac lucrătoare peste cei adunați la izvor, că ați trudit, fiilor, ca să împărțiți bucurii și trăiri cerești și înțelepciune și putere pentru iubire de Dumnezeu în toți cei care vin cu dor la izvorul Meu slujit de voi. O, ce trebuie să facă omul mereu, mereu? Pocăință mereu trebuie să facă și să aibă. Și de ce mereu, fiilor? O, cel fără de pocăință mereu în el nu mai stă cuprins în duhul împărăției cerurilor, nu mai stă. Trebuie pocăință mereu, căci cine nu are mereu în el duhul pocăinței îi uită pe cei ce n-au pocăință, dar cei ce Mă iubesc și Mă urmează pentru răscumpărarea lor și a celor ce rătăcesc de Dumnezeu, aceia fac pocăință și pentru cei ce n-au decât bucuria cea de la păcat și de la toată deșertăciunea vieții, și trebuie și pentru ei chemată salvarea, căci Ioan Botezătorul striga la Iordan și-i striga pe toți zicându-le: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor și pregătiți-vă pentru ea, că vine Domnul, vine plin de Duhul Sfânt și vă botează cu El dacă vă va afla în pocăință!».
E zi de Bobotează, și este legată de duhul pocăinței această zi, și mare lucrare cerească a fost împlinită în ziua aceea acum două mii de ani, când Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-au dovedit atât de mult, atât de mult, și când râul Iordanului a stat martor și a mărturisit și el pe Domnul în apa lui, peste care s-a lăsat semn și care a rămas până azi în zi de Bobotează peste râul Iordan.
O, Eu nu M-am slăvit cu slava Mea în locașuri înalte și împopoțonate cu de toate, ci M-am umilit, și Mi-a fost dragă umilința și pe cei umiliți, dar voi, slujitori de altare, voi nu vreți să fiți, nu vreți să lucrați ca Mine. Voi vă tot construiți biserici, și iată, căutați bani peste tot, bani și iar bani, numai bani, și iată, pe vatra neamului român dă să se arate acum catedrala neamului, așa cum vor s-o numească pe ea mai-marii bisericii. Dar cum ar fi să Mă simt Eu bine acolo, cum să vin Eu acolo după voi? O, și dacă aș veni și M-aș arăta cum sunt față de voi și de slava voastră, ați arunca cu pietre în Mine, că v-ar fi rușine cu umilința Mea, care v-ar judeca mult înaintea hainelor voastre scumpe și sclipitoare, iar unii din voi ar cădea jos de rușine și de spaimă dacă ar fi să vin și să Mă arăt descoperit. O, ce ar fi să faceți voi apoi? Toată slava voastră s-ar topi atunci și toate ale voastre ar amuți înaintea slavei Mele, căci Eu sunt atâta de slăvit de nu se poate omul uita la Mine dacă-Mi las slava să se vadă. O, voi uitați de slava Mea cea mare și înfricoșată și dați să vă împopoțonați cu de toate ca să vă arătați dumnezei, ca să vă urmeze lumea în numele Meu. O, și câtă durere Îmi faceți că vă dați dumnezei peste gloata cea fără de minte, și iată, Eu vin din cer pe pământ cuvânt ca să-l învăț pe om minte de la Dumnezeu, iar voi dați să-l speriați ca să nu se apropie să Mă audă și să ia, cum luau cei de acum două mii de ani care-Mi țineau urma pe unde Mă auzeau grăind și mângâind și miluind pe cei îndurerați. O, vouă vă place să fiți împărați și domni și vă place să împărățiți și să domniți și să aveți nume mare, iar Mie Îmi place umilința, căci așa este Cel ce este Domnul. O, cum să mai fiu Eu în bisericile voastre, cum să mai fiu Eu, Domnul, dacă sunteți voi domni? O, ce-aș fi Eu cu sărăcia Mea pe lângă multa voastră slavă văzută? Eu sunt Cel ce-Mi ascund slava sub harul celor umiliți și smeriți, pe care voi nu dați nici doi bani, și iată cât Mă doare slava voastră și a catedralelor voastre, căci Eu sunt și rămân Cel plin de umilință, sunt și rămân Domnul celor ce se aseamănă Mie la trup și la duh, Domnul celor umiliți.
Mă întorc aici acum cu glasul Meu pentru slava praznicului de Bobotează și stau cu voi, cu cei adunați la izvor. Curge izvorul cuvântului Meu peste voi și vă botează cu Duhul Sfânt, și se botează pământul în râul cuvântului Meu și apele de pe pământ și de sub pământ, căci scris este: «Domnul a întărit pământul pe ape și pe râuri l-a așezat pe el», iar omul trebuie să grăiască și să înțeleagă cu frică facerea Domnului, cerul și pământul, și nicidecum să se apuce să socotească cu mintea lui și să mai dea și în lături mintea lui trufașă cu care dă să ispitească pe Făcătorul și să umble la tainele Lui.
O, nimeni să nu se bizuie pe omul care zice că știe el, că el cunoaște, căci tainele Domnului sunt de nepătruns, și Domnul le ține sub stăpânirea Sa și Se descoperă pe Sine atât cât știe El să facă aceasta după trebuință, așa cum la Iordan S-a descoperit Fiu al lui Dumnezeu și L-au văzut pe El noroadele, după ce Ioan Botezătorul L-a vestit că va veni. Îl am la masa Mea de cuvânt pe Ioan, pe nașul Meu de botez. Eu și cu el Ne-am arătat la Iordan și unul pe altul Ne-am mărturisit: el s-a arătat botezător, iar Eu Cel botezat, venit de la Tatăl ca să lucrez pe pământ lucrarea Sa.
Voi, cei adunați la sânul cuvântului Meu în zi de Bobotează, o, învățați umilința și măreția ei, fiilor. E greu să se mai învețe omul cu așa frumusețe peste el, dar cel ce Mă iubește se uită la Mine și caută să semene cu Mine la duh, și fericiți sunt cei ce caută să fie cu Mine în toate ale lor și în toate clipele, și Mă doare de creștinii care se arată că pot sluji la doi stăpâni, că pot sta când cu unul, când cu celălalt. O, Mă doare aceasta, și aștept să se înțelepțească cel neînțelept.
Așez peste țara română ocrotirea Mea toată și o împrospătez mereu. Am grijă de ea, că este țara Mea cea de azi și dau mereu s-o așez în veghe, și-i spun ei în zi de Bobotează: Veghează, o, veghează, țară scumpă a Mea! Eu sunt cu împărăția Mea în mijlocul tău și-Mi cern cuvântul peste tine și te țin sub acest acoperământ. Te binecuvintez cu apă de Bobotează și-ți îndemn fiii spre duh de pocăință, că pază de primejdii este acest duh, și podoabă măreață este el peste cel ce îl cuprinde. O, pace ție, în toată vremea pace ție! Eu sunt în mijlocul tău cu cuvântul gurii Mele și-ți gătesc slava. Iată, îți împrospătez duhul veghii sfinte ca să te cureți tu de tot răul din tine și de peste tine, și ca să stea cerul de sfinți acoperământ peste tine, iar Maica Mea să te cuprindă ea sub omoforul ei. Eu, Domnul, sunt acum cu zi de Bobotează în mijlocul tău, și cât aș vrea să vină la loc vremea sărbătorilor, așa cum este timpul lor și locul lor în timp, așa cum străbunii tăi sărbătoreau sărbătorile sfinților, o, țara Mea! O, cât Mă doare că tu azi nu știi de praznic de Bobotează pe vatra ta cu toată casa ta! O, până când?
Mă mângâi cu voi, cu cei adunați la izvorul Meu de cuvânt. O, stați alipiți cu Mine, fiilor. Vrăjmașul Meu și al vostru să nu vă poată despărți de taina cuvântului Meu. O, atâta mângâiere am când veniți la izvor! Duhul pocăinței să-l iubiți mult și mereu. Această povață v-am dăruit Eu acum.
Iar după ce ridicăm sărbătoarea de Bobotează Mă așez în carte cu Ioan Botezătorul și vom grăi despre lucrarea duhului pocăinței, lucrare fără de care omul cade, cade mereu. Iar vouă vă binecuvintez venirea voastră la izvor și întoarcerea întru ale voastre și pază cerească pe cale vă dau. O, păziți poruncile Mele, fiilor, căci păzirea lor îl ține pe om în viață, și ele sunt cuvântul Meu. Cu dulce petrecem aici cu voi, cu dulce vă strâng la pieptul Meu curat și duios și vă spun: Pace vouă!
Iar ție, popor de la izvor, îți dau puteri cerești în ajutor, că tu ești sprijinul Meu. În duh de Bobotează, în duh de pocăință să stai și să rămâi, căci tu ai de stat înaintea Mea, măi poporul Meu. O, pace ție, și Ne întoarcem în carte, Eu și Ioan, și vom pecetlui apoi praznicul Bobotezei.
Eu sunt Cel ce sunt. Mângâiere am luat și am dat la masa cea de azi. O, fiți asemenea Mie, fiți fiii mângâierii, o, fiilor. Amin, amin, amin.