O, câtă bucurie pe cei din cer, câtă așteptare, câtă mângâiere! Sărbătorile sfinților Mei îi umplu pe cei din cer de duhul mângâierii. Când lucrez pe pământ cu ei e mare mângâiere pe cei din cer. Ei văd dorul Meu, văd de unde Ne vine mângâierea, și sunt asemenea Mie cei ce-Mi simt Duhul și tânjirea Lui. Pe pământ Îmi este lucrul și truda lui cea pentru odihna Mea cea din cer și cea de pe pământ. Mi-am făcut cale cuvântului Meu și-Mi pregătesc cu el ziua slavei Mele și pregătesc omul pentru ea, căci Eu pe toate le-am zidit pentru om și pentru odihna Mea în el. Eu sunt Dumnezeul omului, sunt Ziditorul lui, și voiesc să Mă asculte omul, căci așa se cade. Chiar dacă el s-a ridicat împotriva Mea după ce l-am zidit, voiesc să-l învăț cu ascultarea, și aceasta Îmi este lucrarea Mea pe pământ.
O, cum să nu Mă cuprindă duhul mângâierii când pot să grăiesc omului pe pământ? O, popor al cuvântului Meu, să simți și tu mângâiere că poți să Mă ajuți și să Mă mângâi. Mă sprijin pe tine cu venirea Mea cuvânt pe pământ, măi fiule. O, câtă mângâiere pe Mine că-Mi crezi venirea și cuvântul! E slava Mea cu tine, poporul Meu. Fierbinte să-ți fie bucuria și iubirea cea pentru Mine, că-Mi frige Duhul de dor după om, măi poporul Meu. S-au deprins sfinții Mei cât au stat pe pământ, s-au deprins să-Mi înțeleagă și să-Mi simtă arsura Duhului Meu după om, și mai ales după cei mai păcătoși dintre oameni, căci Eu voiesc să-i fac sănătoși pe cei neputincioși pentru Dumnezeu și să le dau lor îngeri îngrijitori și învățători peste ei și să le fac fierbinte credința și iubirea apoi, că fără de credință iubește păcatul omul și-și pierde vremea cu el, dar credința îl trage spre Mine și îl trage spre iubirea cea curată, și iată ce fac Eu pentru aceasta, că Mi-am făcut cale pe pământ cu sfinții Mei, că pe pământ au luptat ei pentru credința lor, pentru Domnul lor, iar Eu le dau răsplată, le dau mângâierea, vin cu ei în cuvânt pe pământ, unde Ne avem lucrarea cu care Ne mângâiem.
Eu, Domnul, te am în mare iubire, poporul Meu. Așa și tu să Mă ai, și să ne fie fierbinte iubirea, și aceasta va aduce toată împlinirea cea dulce a zilei cea fără de sfârșit, ziua de odihnă a Domnului, în care se vor odihni toți cei care M-au iubit pe pământ. Aceasta să știi tu, pentru aceasta să trăiești tu. Alipiți să rămânem în lucrare, căci tu de veacuri ești așteptat, nu uita aceasta, și nu-ți uita îndatorirea și menirea, că iată câtă bucurie pe cei din cer când Eu și cu ei stăm în mijlocul tău și grăim cuvântul care este în cer și care vine și se așează în cartea sa și Ne mărturisește prin ea.
O, mărturisește-L pe Dumnezeu pe pământ în lung și în lat, măi poporul Meu. Cuvântul Meu are putere în el. Împarte-l peste tot, căci așa se împlinește el. O, dacă n-aș avea mărturisitori, Eu n-aș mai fi cunoscut pe pământ de cei cred și de cei ce nu cred pe Dumnezeu! Ierarhul Nicolae M-a mărturisit cu putere multă și M-a făcut cunoscut și crezut între oameni și a stârnit el râvna oamenilor spre Dumnezeu și spre cer, căci pământul îl trage pe om în jos, iar cerul îl ridică de jos pe om și îl învață smerenia, iar ea îl înalță pe om, și se face omul locaș lui Dumnezeu pe pământ așa cum a fost ierarhul Nicolae, și iată zi de serbare pentru el între sfinți, iar Eu am coborât cu sfinții la tine pentru serbarea lui și stăm la masa mângâierii și le sting dorul și le dau bucurie și popas cu bucurie, iar tu Îmi ești așternut, poporul Meu.
Cu ceată de arhierei poposesc acum aici, de unde este împărțit Dumnezeu peste pământ. Această ceată este slăvită în ziua aceasta între cetele de sfinți, și are ea purtător de cuvânt pe arhiereul Nicolae, pe cel cu duhul ars de iubire pe pământ și în cer. O, ce minuni face iubirea! Cei ce-i cunosc puterea sunt făcători de minuni, de lucrări mai presus de fire pe pământ. O, spune tu, ucenicule iubit și mare cu iubirea, spune tu în cartea Mea de azi puterea iubirii. E ziua ta de serbare între sfinți și ai de cuvântat cuvânt de sărbătoare peste biserica Mea în ziua aceasta. Amin.
— În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, binecuvintează, Stăpâne Doamne, ca să grăiesc!
— Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt binecuvintează intrarea ta. Amin.
— Binecuvântat să fii de toți sfinții Tăi, o, Doamne, și binecuvântată să fie biserica Ta, care crede venirea Ta cuvânt pe pământ și toată lucrarea ei în mijlocul ei ca să o mărturisească ea!
O, ai proorocit acum două mii de ani, Doamne, și acum împlinești, căci ai spus așa: «Cel ce crede în Mine voi veni la el și-Mi voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui». Și dacă așa ai spus, trebuia să se împlinească cu multă măreție cuvântul gurii Tale, și iată-l împlinit, căci Tu ești Cel ce zici și Cel ce împlinești apoi, iar eu în ziua mea de serbare între cetele de sfinți așez la masa cea de azi a bisericii Tale de nou Ierusalim, așez cuvânt pentru iubire, Doamne, căci eu aceasta am lucrat pe pământ.
S-a sălășluit în mine duhul iubirii și a lucrat el înăuntrul meu și în afara mea peste tot pe unde umblam și vedeam durere și apăsare pe oameni, și mă grăbeam să-i despovărez pe cei plini de strâmtorări ale vieții, dar a trebuit să-i învăț apoi iubirea, Doamne. Când faci bine celor ce dau să-și facă rău, când alini pe cei apăsați, când scapi oameni de la pieire se naște în ei iubirea cea cu recunoștință. Așa fel de iubire voiești Tu să aibă cei ce au parte să fie fii ai poporului Tău de azi, ai bisericii Tale de nou Ierusalim, în duh și în adevăr închinându-Ți ei Ție iubirea și credincioșia ei, o, Doamne.
O, fii ai lui Hristos Cuvântul, împărțiți la toți oamenii tot ce primiți voi din cer, și mulți vor căpăta iubire cu recunoștință, după ce Domnul Se descoperă lor și-I simt ei puterea și bunătatea, că mare este iubirea Lui pentru om, și din ea a luat și a împărțit nouă, sfinților Săi. Iubire cu recunoștință, despre acest dar să vorbiți și voi între voi în ziua mea de serbare între sfinți. O, învățați unul de la altul să nu se întâmple între voi nemulțumiri sau neascultare, căci iubirea cea cu recunoștință nu are în ea aceste feluri de aluat, ci are numai mulțumire și smerenie, și fiecare să calce peste el însuși ori de câte ori cere aceasta iubirea cea cu recunoștință, măi fiilor. Lucrare de fii, aceasta este lucrarea fiilor lui Dumnezeu, așa cum Domnul a arătat înaintea Tatălui în toată vremea, și așa trebuie să lucreze și fiii bisericii Lui. Lucrarea de fii este frumoasă foarte, și tot așa este și cel ce o lucrează pe ea. Cine voiește să fie frumos, acela trebuie să iubească lucrarea de fiu, iubirea cea cu recunoștință, iubire care nu se uită pentru lucrarea ei, o, nu se uită în toată vremea celor ce vor să fie fii ai lui Dumnezeu.
O, fiilor, năravul din fire este cel mai vrăjmaș al celor ce dau să se trezească din rătăcire și să învețe iubirea cea cu recunoștință, iubirea cea pentru fii, dar puterea iubirii poate să biruiască acest vrăjmaș, peste care trebuie mereu veghe și pază, căci altfel năravul trece în față, trece mereu și se vrea a fi întâi, dar fiii lui Dumnezeu nu mai sunt ai lor, nu mai fac ca ei, nu mai vor ca ei, nu mai trăiesc ei, ci Domnul trăiește în ei, căci rodul lor este Domnul, iar Domnul este iubirea lor. Amin.
Mai mare dragoste ca aceasta în ziua mea de serbare n-am să le dau lor, Doamne. Le dau ce am mai scump de la Tine. Iubire cu recunoștință le dau să aibă ei de la cei ce le dăruiesc lor din cer, și vor lucra ei cu Duhul Tău și al sfinților Tăi lucrarea cea de azi a bisericii Tale de nou Ierusalim, lucrarea cea dintre frați.
Bucurie și mângâiere vom aduna de pe masă în această zi de slavă a Ta cu sfinții în mijlocul poporului Tău, căci lângă ceata arhiereilor e ceata mucenițelor, Doamne, și are ea pe mucenița Filofteea, copilă sfântă pe pământ cât a stat, și lângă ziua mea de serbare este ziua ei de intrare între sfinți, între cei din cer. Are ea dragostea în ea și împarte și ea poporului Tău acum. Amin.
— Cu binecuvântare arhierească așez și eu pe masa cea de azi, așez și eu pilda smeritei mele vieți de pe pământ, o, Doamne. Mulți își închipuie că eu am suferit mult pe pământ până ce tatăl meu cel după trup s-a mâniat asupra iubirii mele de oameni și a făcut păcat la mânie, dar m-a dat pe mine pe brațele Domnului și m-a pus Domnul între sfinți în ziua aceea, căci n-am fost nemulțumită pentru viața mea, o, Doamne, și am avut duhul mângâierii în suflet și n-am numit greu nimic peste mine, căci eram ca o păsărică dezlegată de a mă bucura de iubire, pe care o împărțeam cu lărgime și mă mângâiam cu mângâierea cu care mângâiam, și a rămas în mine iubirea cea cu recunoștință pentru atâta mângâiere câtă aveam.
O, copii ai lui Hristos, mângâiați, și veți fi mângâiați. Mângâierea este rodul iubirii. Cu ea nu veți ști ce este suferința, ce este greul dacă el este. Cine are duhul duioșiei are și mângâierea, are și bucuria ei. Aceasta vă împart eu din cer pentru lucrare între voi în ziua mea de serbare între sfinți, iar Domnul să vă fie vouă mângâiere, numai să nu pregetați să-L împărțiți pe El, mereu, mereu să-L împărțiți pe El. Amin.
— O, sfinți iubiți ai Mei, ce lecție de iubire, ce mare iubire aduce pe pământ iubirea Mea din sfinți! Când faci bine celor ce dau să-ți facă rău, ce lecție mare iau cei ce nu au iubirea!
O, fii ai bisericii Mele de nou Ierusalim, iată cum Îmi înnoiesc Eu biserica și cum noi le fac pe toate, precum este scris! Iată ce zi măreață și ce învățătură din cei ce au lucrat iubirea pe pământ înaintea Mea și a oamenilor! Purtare sfântă, măi fiilor, aceasta aduce multă mângâiere, că Domnul Se odihnește în cei ce se poartă sfânt în cuvânt și în faptă, iar voi învățați, o, învățați iubirea cea cu recunoștință, și de la voi să vadă și să învețe cei fără de iubire, că e lipsă de iubire pe pământ, e numai păcat pe pământ peste tot și trebuie întoarsă brazda și trebuie semănat sămânță curată peste tot, și apoi plivite buruienile, numai să am Eu lucrători care să-Mi poarte cuvântul peste pământ, fiilor, că iată, sfinții sunt și ei în lucru cu Mine și cu voi, iar Eu mereu vă spun dintre sfinți: Pace vouă, fiilor! Amin.
Binecuvintez acum în această zi, iar și iar binecuvintez trezirea tot mai multă peste neamul român. Eu, Domnul, revărs mereu peste el cuvânt cu putere de împlinire și îl împlinesc, și voi aduce vremea credinței și a iubirii cea cu recunoștință peste neamul român, după ce voi stârni tot mai mult iubirea lui și vom trage unii spre alții, că fierbinte Îmi este dorul și iubirea ca să împlinesc cu țara Mea cea de azi răscumpărarea cea mare, cer nou și pământ nou, dorul Meu cel de șapte mii de ani, și voi fi împlinitor din mijlocul acestui neam, unde Eu, Domnul, am pe poporul cuvântului Meu, care-Mi întâmpină venirea. Amin, amin, amin.