E slava Mea cerească toată aici. Sus și jos e ziua de serbare a îngerilor Mei. E dulce de tot ziua aceasta, e dulce sărbătoarea ei. Tresaltă cetele îngerești deasupra și pe jos, pe lângă masa învățăturii Mele cu voi, fii ai poporului Meu de la izvorul Meu de cuvânt, și cu voi, cei ce ați venit să vă îmbrățișați cu slava sărbătorii Mele cu sfinții și cu îngerii Mei aici.
Sunt Domnul Iisus Hristos, iar glasul Meu vă hrănește și vă adună la izvor spre bucuria Mea și a Tatălui. Cu voi când Ne întâlnim aici, mai scăpăm o clipă de suferință, căci suferința este grea. Suntem aici acum mulțime mare, cete-cete, și tot așa Ne și așezăm, căci ca în cer Ne așezăm și stăm.
Vă facem întâmpinare vouă, celor ce ați avut cale de mers spre izvor. E pregătită masa și casa și cei ce vă așteaptă în prag. O, pace vouă! Așa este salutul Domnului. V-au însoțit îngerii Mei pe cale, așa cum Eu le poruncesc lor ori de câte ori vă faceți pregătirea spre izvorul Meu de cuvânt. O, câtă bucurie! Zilele de duminică sau de sărbători cerești sunt zile de dragoste între voi și Noi, cei din cer, între Noi și voi, cei de pe pământ. O, câtă pregătire de dragoste pentru Domnul și pentru sfinții Săi! Face creștinul câte ceva dulce pentru așa zile. O, ce frumos! De bucuria zilelor sfinte dă omul câte ceva unul altuia, merge la biserică, împarte ceva dulce, o azimă, o fructă, un colăcel. Iată, și Eu, Domnul, și Eu pun masă dulce și Ne adunăm în jurul ei, Noi și voi.
Iată ce sfat vă dau: aveți grijă mereu, mereu de cei nevăzuți, de cei din cer și de cei de pe pământ veniți la cer, aveți grijă să poată ei petrece cu voi mereu, să poată lucra cu voi mereu. Nu-i goniți, nu-i întristați, nu-i dezamăgiți prin neatenția cea pentru ei. Ei sunt cu cerul lângă voi ca să vă însoțească pe pământ, căci ei înseamnă cerul și sunt cu voi și stau cu voi cu tot cu patria lor, cu tot cu cerul lor. O, nu le striviți petrecerea lor cu voi! Aveți nevoie de ei în toată vremea, în toate ale voastre lucrări sufletești și trupești și în toate cele de trebuință Domnului cu voi și de la voi. O, cei din cer trebuie iubiți mult, mult de tot de cei de pe pământ.
Iată ce vă mai spun: fiți duioși după Mine și pentru Mine, măi fiilor. Duioșia îi face omului inima dulce, firea dulce cu tot și cu toate și cu toți din jurul lui. O, așa sunt cei pe care Eu, Domnul, Mă sprijin când vin la voi cuvânt, iar duioșia lor după Mine este și pentru voi, chiar dacă voi nu aveți putere să înțelegeți minunea din inimioarele lor. O, pe ei nu trebuie să pună nimeni dintre voi greutăți cu dinadinsul cum că ei pot duce sau trebuie să vi le ducă. O, nu, fiilor, nu, căci și așa ei le simt pe toate cele grele și se ocrotesc pe cât pot împotriva neputințelor lor sufletești și trupești și ale duhului, căci ei trebuie să aibă grijă de Mine, gata pentru Mine mereu să fie, și nu pot aceasta dacă nu-și ocrotesc puterea cea pentru Mine. Așadar, să știți să-i ocrotiți, fiilor, și fiți și voi duioși, duioși, și veți trăi mai cu putere clipele, mai vii, mai ca în cer, măi fiilor.
Am venit pe pământ ca să sufăr pentru om. Am suferit mult și până să vin să iau trup între oameni, am suferit în Tatăl, și cu Tatăl sufăr și acum, după ce M-am suit la Tatăl după învierea Mea, și sufăr cu Tatăl ca în vremea de după căderea omului, căci l-am pierdut pe om. O, fiilor, cine Mă iubește cu toată inima lui, cu toată ființa lui, acela Îmi iubește și suferința și Mi-o alină când îl doare pentru ea cu duioșia din el, dar cine nu Mă iubește fuge de suferință, fuge de Dumnezeu, de Cel Care suferă pentru fiecare om și de la fiecare om. O, de ce aș suferi de altceva decât pentru om, pentru zidirea Mea, în care am pus viața Mea? Sufăr și pentru îngerii care s-au lăsat înșelați de om când omul s-a semețit peste Mine după facerea lui și când îngerii i-au slujit gândului lui, cei mai aproape îngeri ai Mei și ai lucrului slavei Mele cerești, și a intrat atunci în îngerii Mei răutate asupra omului care s-a folosit de ei pentru semeția lui, prin care îngerii cei mai apropiați ai Mei au căzut atunci, căci semeția nu poate lângă Dumnezeu, și n-a putut nici omul cu ea lângă Mine și s-a pierdut omul de lângă Dumnezeu ca și îngerii care au slujit semeției lui la începutul lui cel de la Dumnezeu. Acum însă, îngerii Mei nu mai slujesc îngâmfării omului, ci fug ei de omul îngâmfat și de păcatele lui și îi ajută numai pe cei umiliți și aplecați sub povara păcatelor lor grele și care caută la Domnul pentru salvarea lor.
O, ce dulce Mi-e Duhul, ce dulce vă grăiesc! V-am dat de veste că vă aștept la izvor cu dulce și cu dor și cu fiii Mei cei pregătitori ai mesei Mele de cuvânt și ai petrecerii de la masă, iar voi ați venit la izvor. E atâta cântec, atâta freamăt, e atâta iubire în văzduh și lângă voi! O, atâta mângâiere vă împart, numai să Mi-o simțiți, fiilor! Cuvântul Meu și toată mișcarea cerească e ca un cânt în văzduhul de aici, iar voi sunteți copăcei. Fiți credincioși pentru tot ce vă grăiesc despre slava Mea cu voi aici. Dacă treci printr-un crâng auzi cântul păsărelelor, le auzi glasul cel felurit al lor, și chiar dacă nu le vezi, le crezi, crezi că ele sunt și cântă stând pe crenguțe sus. Auzi fel de fel glasurile lor și crezi că ele sunt. O, așa și Eu sunt, și sunt cu sfinții în văzduh și grăiesc cu ei și Mă aud cei ce au urechi de auzit cu ele, și spun acestea toate ca să știți, fiilor, că grăiește Domnul și că se aude glasul Lui. O, cei ce aud pe Domnul, cum să mai poată ei spune că nu este Domnul, că nu grăiește Domnul? Iată de ce Eu, Domnul, vă îndemn, fiți duioși, căci cei neduioși nu-L cred pe Domnul și nu-L iubesc ca niște copii. Cine nu iubește pe Domnul nu este copil și pleacă de lângă Domnul ca unul mare și se pierde pic cu pic, și trebuie lacrimi pentru el, așa cum am Eu, Domnul, Cel ce l-am zidit pe om.
Voi, mamelor și taților creștini ai acestui cuvânt, voi, care aveți copii duși în lume după ce au stat de mici ai Mei o vreme, rugați-vă, o, rugați-vă să-i smulgem din adâncul acesta încântător ca să-l piardă pe om, iar rugăciunea voastră trăită cu putere va putea, căci și Eu Mă rugam și Mă rog la Tatăl cu putere și primesc apoi și împlinesc ceea ce-I cer.
Vă învăț dulce de tot, fiilor. Așa iubesc Eu să fiți și voi și așa să iubiți și voi să fiți, căci iubirea este o suferință dulce, nu este o bucurie, măi fiilor, căci bucuria e ca năluca, e trecătoare, dar iubirea este suferință și aduce omului nemurirea, pe Domnul vieții și al suferinței cea pentru viață, fiilor. O, de când Mi-am cules un popor, și iată, am acum popor, pot acum să-Mi scriu în carte lacrima Mea, suferința Mea cea de la iubirea Mea pentru om și dorul, care ține în viață iubirea. Eu despre lucrarea îngerească vă grăiesc acum, căci așa sunt îngerii Mei, care Mă iubesc suferind cu Mine după om, fiilor. Eu din simțămintele lor am luat și v-am grăit vouă acestea, dar și ei au bucuria să vă dea și ei acum. O, primiți mângâierea lor, fiilor. Amin.
— Mângâiere vă dăm, așa cum Domnul spune să lucrăm. E sărbătoare îngerească aici, acum, iar Domnul grăiește peste voi. Fiți binecuvântați îngerește, căci îngerii vă binecuvintează. Aici cu noi și cu voi sunt acum cei sosiți de pe pământ la cer, și pe care voi i-ați pomenit în ziua aceasta cu noi. Sunt toți plini de senin ceresc, de blândețe dulce și de duioșie sfântă, se poartă lin, sunt sfioși, vă privesc, se apleacă cu duh de mulțumire Domnului și vouă. Ați pus masă cu Domnul și au venit și ei, că au fost numiți să vină. Mai-marii cetelor îngerești, arhanghelii de frunte, sărbătoriți în fața sărbătorii de azi a îngerilor, cerem la Domnul pentru voi putere pentru jertfă, iar jertfa se naște din duhul umilit al omului și al Domnului și al îngerilor Săi. Inimă înfrântă și smerită voiește Domnul de la voi, fiilor.
O, se pomenește în ziua aceasta ziua în care în noaptea ei s-a ridicat biruitoare crucea peste biserica simbol și ne adunăm și o îmbrățișăm ca pe un străjer statornic peste grădinița cuvântului Domnului. Iată sărbătoare sfântă și numai dragoste sus și jos și mângâiere prin cuvânt. Freamăt sfânt de aripi îngerești vă suflă pe lângă trupușoare și vă umplu de duh duios.
O, binecuvintează, Doamne, țara română! Ridică-Ți glasul pentru ea acum. Amin.
— Am binecuvântat-o și iarăși o voi tot binecuvânta, îngeri ai Mei lucrători.
De când Mi-am ales din români pe poporul cuvântului Meu de venire acum pe pământ, popor care Mă primește ca să fie auzit glasul cuvântului Meu cu care grăiesc din cer, de atunci iubesc și mai cu dor și binecuvintez și mai mult pe România Mea, pe țara Mea cea de azi.
O, mai mult Mă grăbesc spre tine, scumpă țara Mea de azi, o, și câți neveghetori de cuvântul Meu de azi stau nepăsători în tine! Dar am suflat peste țara Mea și i-am dat Duhul Meu și s-a sculat ea după voia Mea și a împlinit așa cum Eu, Domnul ei, am dorit de la ea și pentru ea, căci s-a sculat ea după cuvântul Meu cel rostit pentru ea și a dat și dă de peste ea pe cei ce n-au milă de ea, căci Duhul Meu a lucrat peste ea prin cuvânt și nimeni nu pricepe aceasta dintre cei care se întreabă: Oare cum de a ieșit așa?
O, am lucrat Eu, Domnul, Eu, popor român, și am dat primejdia de peste tine și te-am așezat la adăpost și te voi ocroti Eu, o, țara Mea de azi, căci cei de peste tine așezați până acum au stricat tot, și trebuia să lucreze Domnul. Îngerii Mei îți sortesc mângâiere și credință și tot mai sus să stai între popoare, că de la tine va învia lumea și se va înnoi, căci Eu, Domnul, aceasta lucrez în mijlocul tău cu poporul cuvântului Meu, prin care Îmi desăvârșesc cuvântul. O, pace ție acum! Te am în brațe ca pe comoara Mea. Te ține Domnul în brațe ca să nu cazi, ca să nu te cadă cei ce te iubesc pentru sine și atât, și aceasta împotriva ta, căci ei nu știu să iubească și să te iubească.
O, țara Mea, mână dulce ți-am întins și am ținut-o deasupra ta în ziua cea de sorț, și tu nu știi prin cine am strecurat pentru tine ajutorul Meu. Am pe cel drag Mie pentru că te iubește, și pe care l-am ținut până acum la cârmă peste tine. Am pus în el Duhul Meu Cel plin de putere de cuvânt și a strigat el ca un strateg peste țară ca să te scoale la veghe, țara Mea, și ai lucrat tu după cuvântul lui apoi din gură în gură și ți-a dat aceasta biruința împotriva celor ce te sug încă până ce vor cădea de tot, căci cârmaciul tău cel de până acum mult M-a ascultat, mult te-a iubit și te iubește, chiar dacă nu i se întoarce cu iubire pentru iubirea lui de către toți iubiți ai săi. O, câtă ură a fost hrănită în inimi ca să ajungă mulți să-l urască pe el, dar cei ce l-au urât au căzut și cad rușinos și plâng de rușine acum, după atât amar de ură, cu care ei se hrăneau unii pe alții ca să iasă ei mari, dar iată, ei se duc pe apa sâmbetei, se duc și nu mai vin, căci ei au înșelat pe mulți.
Eu, Domnul, îi mulțumesc cu aplecare înaintea iubirii lui de țară și de neam cârmaciului tău de până acum și îi spun lui acum așa: iată, îți rup piedica și te vei întoarce între oameni ca să-i sfătuiești și să îngrijești cu gurița ta românul cel curat la inimă, iar pe cel încăpățânat să-l îmblânzești și să-l îndemni pe calea înțelepciunii lucrurilor și a adevărului, căci iubirea este înțelepciune mare și învățătoare mare. Fii blând și fii răbdător și veghetor și să lucrezi cu Duhul Meu în mijlocul celor ce te doresc și te ascultă pentru binele care trebuie să fie, căci Eu, Domnul, voi lupta cu cei din cer ca să-Mi fii de folos, și-i vom umple de iubire pe cei fără de iubire, ca să fie iubire de frați în neamul român. Aceasta îți vestesc Eu ție pentru acest nou început al tău. Amin.
— O, binecuvintează, Doamne, țara română acum și pe vecii, căci am grăit noi cu Tine, iar Tu cu țara română în ziua noastră de sobor, ziua îngerilor Tăi. Iubire sfântă și duh duios să fie în neamul român, o, Doamne. Noi suntem slujitorii Tăi pentru ea și cu ea și suntem căpetenii peste toate cetele îngerești, care Te slujesc. E slava Ta cerească toată peste ea și e dulce grăirea Ta cu ea. O , pace Ție în zi de sobor a îngerilor Tăi! Dulce și mare sărbătoare în mijlocul poporului cuvântului Tău, care Te primește pentru că Te ascultă! Amin.
— Slava Mea cerească e toată aici acum, o, îngeri scumpi și slăviți ai Mei. E dulce de tot această zi. Vă mângâi și vă bucur cu cei ce Mă primesc aici când vin cuvânt peste pământ. Îi mângâiem și Noi pe ei, și pe toți cei care se ostenesc și vin la glasul cuvântului Meu, care-i adună pe ei în Duhul Meu, și le dau lor cu pace și cu pază cerească întoarcerea întru ale lor, până la întâlnirea care va veni pentru zi de Bobotează când iarăși vom fi aici, Noi și ei, iar poporul Meu de aici Ne va sluji, Ne va ieși în prag și Ne va așeza la masă, căci este cel binecuvântat, cel ce ascultă.
Las mâna Mea cerească peste țara română ca să fie ea sub paza Mea. Amin.
Te-am ținut în veghe și în rugă pentru țară lângă Mine și lângă sfinți și lângă maica Mea, popor al cuvântului Meu, dar în acest timp tu ai trudit cu trupul pentru slava Mea, pentru toate câte sunt de făcut. Îți mulțumesc, fiule, îți mulțumesc cu duioșie, și tot așa și tu să fii mereu, mereu, ca să poți pentru Mine și pentru om, măi fiule. Eu, Domnul, sunt sprijinul tău cel de sus și cel de jos, căci sunt pe pământ ca și în cer, chiar dacă cei de pe pământ nu Mă știu prin vedere ca și cei din cer, dar Eu cânt ca păsărelele prin crenguțele copacilor aciuate și glasul Meu se aude și se împarte apoi și este Domnul cuvânt pe pământ și este împărțit cuvântul Său și Duhul Său, Care cuvintează și împlinește apoi.
Eu sunt Cel ce sunt! Suite de îngeri Mă poartă și Mă slăvesc și sunt ei slava Mea, slava Domnului. Amin, amin, amin.