Vin cu slavă de Duh Sfânt, vin pe pământ cuvânt, și am însoțire oștirile cerești. Intru cuvânt în cartea Mea cea de azi, pe care Mi-o întocmesc cu însăși gura Mea vreme de aproape șaizeci de ani pe vatra neamului român, masa pe care Eu, Domnul Iisus Hristos, Mi-am așezat cartea și venirea Mea și zilele ei și nuntași din cer și de pe pământ la masa Mea cea din zilele acestea, căci am spus prin glas de Duh Sfânt acum două mii de ani: Vin curând!
Să se ducă vestea în lung și în lat peste pământ ca și în cer că Eu, Domnul, vin pe pământ cuvânt și că am un popor mititel cules din români și căruia îi grăiesc cuvântul Meu și că el îl dă de veste de la margini la margini și că mulți se întreabă: Ce va să fie aceasta? O, aceasta este ceea ce s-a spus prin prooroci că în zilele din urmă turna-va Domnul din Duhul Său și va veni pe pământ duhul proorociei peste tot trupul, și minuni va face sus în cer și jos pe pământ și atunci oricine va chema numele Domnului se va mântui, și iată cuvântul Meu, glasul Duhului Sfânt, iar Tatăl Savaot Mă are de-a dreapta Sa și Se slăvește în Mine, în Dumnezeu Cuvântul, Fiul Său iubit, Întru Care Tatăl a binevoit și binevoiește. Amin.
Mi-ai pregătit serbare, poporul Meu de la izvorul Meu de cuvânt. Te-ai ostenit, fiule mic, și iarăși ai așezat masă oștirilor din cer. Am venit! Iată-Mă! Îmi desfac brațele și amândouă mâinile le deschid și le ridic și binecuvintez serbarea cea de azi și strângerea cu dor la izvor, iar din gura Mea curge râul vieții, cuvântul Duhului Sfânt ca să vă adape pe voi, cei ce însetați după Mine, căci voi ați aflat și știți de venirea Mea aici, pe colina cea aleasă de la facerea lumii ca să-Mi fie Mie și sfinților Mei popas acum ca să stau la masă cu omul, cu tot omul care aude de venirea Mea cuvânt pe pământ și de locul Meu cel pregătit, în care-Mi scriu cuvântul și dorul Meu cel după om, dor mult și mare, care ustură și plânge, care strigă și tânjește și așteaptă după om.
O, de ce l-aș fi făcut Eu pe om cu mâna Mea după ce am făcut cerul și pământul? L-am făcut de dor, l-am făcut ca să stau față în față cu el și să fie el iubirea Mea. Iată, Eu nu sunt iubirea omului, și de aceea Mi-am pregătit acest loc pe pământ ca să vin și să-Mi las în el suspinul și dorul și tânjirea Mea după om și ca să audă omul cum Îmi plânge Duhul și glasul și să se întrebe mulți: ce va să fie aceasta? O, tot așa se întrebau mulți acum două mii de ani când a sosit ziua Cincizecimii și când peste ucenicii Mei adunați laolaltă a venit din cer fără de veste vuiet ca de vijelie care merge și a umplut încăperea lor și li s-au arătat limbi de foc împărțite și deasupra fiecăruia s-a oprit câte una și s-au umplut ei de Duhul Sfânt și au început să grăiască precum Duhul le dădea. Erau atunci la Ierusalim oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer, iar când s-a răspândit grăirea Duhului toți se uimeau, căci fiecare îi auzea pe ucenicii Mei grăind în limba lui și se mirau toți știindu-i pe aceștia galileeni născuți, și toți se mirau și nu se dumireau și ziceau unul altuia: «Ce va să fie aceasta?».
Binecuvintez în zi de serbare de Duh Sfânt pământul român și neamul român, pe tot românul care iubește venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ. Binecuvintez colina Mea de aici, și lucrarea Mea de peste ea și pe poporul cuvântului Meu, a cărui credință este calea venirii Mele de azi. Binecuvintez Eu, Domnul, creștinii de peste tot, care s-au adunat aici, acum, sub cortul alb al întâlnirii Mele cu ei în zile de serbări cerești, serbările Domnului și ale sfinților Lui.
O, nu ca pe pământ serbăm Noi și cu voi aici când Ne adunăm de sus și de jos, fiilor plini de dor. Aici se face voia Domnului precum în cer așa și pe pământ. Aici nu se mai face și voia duhului lumii. Aici este Domnul Împărat și petrece cu ai Săi din cer și de pe pământ.
O, pace vouă, fiilor! Am stat cu dorul după voi. De la o venire a Mea la alta aici stau cu dorul după voi ca să ne întâlnim și să ne împărțim unul altuia dorul. Încă de la mijitul zorilor Mi-am pus în mișcare în calea voastră oștirile îngerești ca să vă însoțească pe cale spre izvor. E mare bucurie pe cei din cer să le dau de lucru pe calea venirii Mele cea de acum cuvânt peste pământ. În zile de serbare și de întâlnire se bucură oștirile cerești slujind pregătirii și petrecerii cerești între Mine și voi, cei ce vă adunați mereu la masa Mea de nuntă, iar poporul Meu mireasă stă înaintea Mea și-Mi ia cuvântul de pe buze și Mi-l așează în carte și îl împarte apoi vouă și celor ce în depărtări se hrănesc cu cele puse pe masă aici din gura Mea spre hrana multora.
O, nimic nou nu vă aduc, decât bucuria că pot să fiu cu voi iar și iar, că puteți să veniți și să ne împărțim dorul, că-L putem bucura pe Tatăl la masa Duhului Sfânt împreună, fiilor. O, mulți ar fi să creadă că Dumnezeu este mereu astăzi în cer și pe pământ cu lucrarea Sa, că iată, de șaizeci de ani glasul Meu se lasă peste pământ aici, în mijlocul neamului român, și este scrisă această istorie și s-a făcut ea carte scrisă și-i hrănește pe cei care iau din ea spre hrană, că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci mai ales cu cele ieșite din gura Mea și scrise pe pământ în carte.
O, ce frumoasă este povestea Mea! Suspin cu ea după om și tot supin. De șapte mii de ani suspin pe urma omului ca să-l întorc înapoi la Tatăl. Voi, cei care veniți și-Mi țineți urma Mea și a oilor Mele de pe această colină, voi căutând după cuvântul Meu pe cale pe unde merge el peste tot spre mărturia Mea, veți găsi voi mergând după Mine și pe lângă Mine duhul cel batjocoritor și defăimător, care pe calea Mea cea de azi stă la pândă ca să defaime mersul Meu și cuvântul Meu și să vă fie astfel încercată credința. S-au ales dintre cei ce au venit și au cinat la masa Mea aici, la masa Mea de cuvânt, și au plecat apoi iarăși într-ale lumii, și aceia batjocoresc cu defăimare locul Meu de aici și pe poporul cuvântului Meu. O, fiilor, Duhul Cel bun nu lucrează așa, și iată, duhul diavolului s-a încuibat în om împotriva venirii Mele și a mersului Meu cel de azi cuvânt peste pământ, dar Duhul Meu nu poate lua sfârșit, nu poate sufla în El nici un fel de furtună ca să-L stingă, ci, din contra, Duhul Meu Se tot aprinde, că despre El am spus Eu acum două mii de ani că foc am venit să arunc pe pământ și mult doresc să se aprindă în mulți de la unul la altul, că Mă doare când văd oamenii duhului lumii cum își aprind foc de la unul la altul și fac ei voia diavolului pe pământ, și grăiesc aceasta despre fumători, o, fiilor. O, câtă durere de la ei pe Domnul! Băutura și fumatul, desfrânarea și lăcomia de cele rele, care se nasc din acestea, doare la Dumnezeu acestea. Munți de păcate apasă de la acestea asupra crucii venirii Mele și grea e crucea Mea de azi!
O, măi fiilor, s-au ivit mereu și se tot ivesc pe pământ în calea oamenilor, se ivesc oameni de știință, căci așa li se pune nume la aceștia care caută să descopere ei și să se laude apoi cu numele lor că au descoperiri cu care-i atrag pe mulți apoi spre ei, despărțindu-i de Dumnezeu pe mulți. O, căutați spre cei sfinți, căci sfinților Mei le dă Duhul descoperiri mari, dar ei nu caută nume și laudă de la oameni, ci caută mântuirea oamenilor, nu hrănirea lor cu științe omenești, cu cele ale oamenilor de știință, care au dat și dau mereu să-L dea în lături pe Domnul, pe Cel ce a făcut cerul și pământul și Care știe toate.
Iată însă cum vin Eu aici, și descopăr voia Mea ca să-l întăresc pe om și să-i dau lui pacea Mea, nu precum i-o dă lumea de-l tot încântă pe om în toate zilele vieții lui, a căror deșertăciune o vede când ajunge la capăt și când nu mai are când să-și ia înapoi pe cele pierdute, pe care le-a risipit pentru cele atât de trecătoare.
O, Mă uit la fața lumii, și Mă uit la fața voastră, a celor ce v-ați ales de partea Mea ca să-Mi fiți fii și fiice. Voi sunteți îmbrăcați creștinește ziua și noaptea. Voi mâncați creștinește, voi vă purtați creștinește, voi țineți datinile creștinești așa cum Eu, Domnul, le-am lăsat prin sfinți și prin părinți. Voi aveți ca toiag credința, voi aveți frica de Dumnezeu care vă călăuzește pe calea înțelepciunii, măi fiilor. Această frică vă ferește pe voi de fapta păcatului, și pe care fiii lumii n-o au, n-o mai au, iar Eu îi spun lumii că nu are înțelepciune, că nu are știință și nici oameni de știință, căci numai frica de Dumnezeu este izvorul înțelepciunii și al frumuseții omului care are însoțitor acest înger, căci este înger frica de Dumnezeu, și toți cei ce păstrează lângă ei acest înger, îl vor vedea pe el și se vor bucura cu bucurie mare la vederea lui.
O, neam român, am grijă de tine din acest loc. Am lucrare pentru tine în mijlocul tău ca să te salvez de la despărțirea ta de Dumnezeu, pe Care trebuie să-L faci adevărat cu tine pe cale, că iată, poporul cuvântului Meu din mijlocul tău Mă are în trăirea lui, în fapta lui, în iubirea lui. Lucrându-Mi Mie, așa petrece acest popor. O, când vei fi și tu în lucru cu Mine, fiu român?
Sunt în mijlocul tău, neam român și lucrez mântuire ție și neamurilor toate prin lucrarea Mea cea din mijlocul tău. O, trezește-te și lasă-te trezit, lasă-te spre iubire, căci Eu sunt Iubirea, iar iubirea ta ar fi să fie voia Mea. Oare vrei tu aceasta? O, dacă nu vrei, iată câte dureri vin peste tine! Când te văd că tragi cu bucurii lumești și vremelnice, neam român, las durerea să vină și să te trezească și să te pună la veghe. O, numai cu Domnul lângă tine și cu tine, numai așa poate să-ți fie ție bine, iar altfel, iată, suferi. O, Eu te aștept să fii tu voia Mea. Eu, Domnul, te aștept, neam român. Te strig prin cuvântul gurii Mele și te aștept la masa Mea, la petrecere cerească te aștept, și te așteaptă străbunii tăi cei sfinți și se roagă ei înaintea Mea pentru soarta ta cea de la Dumnezeu, că tu ești țara Mea de venire acum, ești calea întoarcerii Domnului după două mii de ani iarăși de la Tatăl după om. Amin.
O, dac-aș putea, fiilor, să stau mai mult în cuvânt, v-aș mângâia mai mult, dar Îmi sunt osteniți străjerii care-Mi veghează calea și care-Mi gătesc serbările Mele cu voi aici. Vă privesc adunați aici, sub cortul alb, și Mi se mângâie privirea. Vă voi cuprinde în cuvânt după această măreață zi de întâlnire și vă voi da din gura Mea vouă, iar și iar vă voi da.
O, e plin văzduhul și grădina și masa Mea de aici, la care petrec cu voi acum toți cei care au fost pomeniți și chemați pe nume la masă cu Noi și cu voi și cu ei, toți cei ce sunt acum în cele ce nu se văd, cei ce au petrecut pe pământ mergând spre înviere. Sfinții neamului român sunt cei dintâi între cetele sfinților, așa cum țara română este întâia între popoare înaintea Mea în zilele acestea, iar Eu, Domnul, Eu Însumi mărturisesc aceasta prin venirea Mea cuvânt pe pământ pe vatra neamului român. Amin.
În ziua aceasta sfântă petrec cu voi aici și vă pecetluiesc iubirea și credința și vă binecuvintez intrările și ieșirile, venirea voastră aici și întoarcerea iarăși acasă, și, iarăși, venirea la serbările Mele cu voi aici, după cum Eu le-am așezat ca să fie, cu strângere la izvor cu voi din când în când ca să vă dau ce am mai scump, Ființa Mea să vă dau, cuvântul Meu, pe Tatăl Meu Cel scump să vi-L dau, pe Duhul Sfânt, Care petrece întru Tatăl și întru Mine, și Unul Dumnezeu sunt Aceștia trei.
Slava Duhului Sfânt o las cu voi și peste voi. Păziți-Mi calea, că Mă așez cuvânt pe ea odată cu ivirea zilei care vine și se alătură după această zi, și iarăși Mă dau vouă cuvânt și vă trimit pe vânt, pe aripi de vânt vă trimit vouă apoi cartea Mea cu voi.
O, pace vouă! Ne-am adunat și ne-am bucurat. Slava Mea rămâne cu voi. Pace vouă! Nu M-aș mai sătura să vă grăiesc, nu M-aș mai despărți de voi. Sunt flămând. Mi-e dor de voi, Mi-e dor de om, Mi-e dorul mult și flămând! O, fiți alinul Meu! Mi-e Duhul tot un jar și bate vântul, bate vântul și-L aprinde și-L ține tot aprins și arde Duhul Meu. Arzând să stau în voi aș vrea, mereu arzând să stau.
Am vestit și am adus spre voi în ziua aceasta sfântă pe cel aprins de dor și de cântec de dor. Uitați-vă cum arde în el cântecul și dorul de cântec. Așa vreau să stau în voi, arzând să stau, gata de dat foc pământului cu jarul iubirii Mele ca să fac facere nouă, cer nou și pământ nou să fac, să stârpesc păcatul de pe pământ și să-i dau omului salvarea.
O, pace vouă! Nu precum vă dă lumea vă dau Eu. Numai pe Mine să Mă aveți averea cea mai scumpă, fiilor.
Pace între Mine și voi, între voi și Mine, fiilor! Nedespărțirea o aștept, și toate se vor face noi prin taina învierii, fiilor, taina pentru care Eu, Domnul, acum două mii de ani, și iarăși, acum, am venit și vin din cer pe pământ cuvânt. Amin, amin, amin.