E praznic sfânt în cer, și pe pământ la creștini. E mama Mea Fecioara slăvită de toate oștirile cerești în ziua aceasta, slăvită aparte pentru amintirea zilei ei de naștere între oameni pe pământ acum două mii de ani și mai bine, după planul Tatălui Savaot, căci Tatăl are grijă de om, are mult și mereu, are de când n-a mai avut omul grijă în rai să rămână cu Domnul și pentru Domnul, pentru Cel ce l-a zidit pe el, căci omul și-a ales voia sa, și de atunci n-a mai avut pe Domnul Stăpân peste el, ci voia sa a avut-o omul.
O, ce jos cade omul când iese de sub stăpânirea Domnului, când își alege el ce să facă și ce să fie și cum să facă! O, ce dureros este pentru Domnul când omul Îi face o așa rană grea!
Pace ție, poporul Meu! Sunt Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul tău. Îți aduc hrană de sus la masă de praznic sfânt. Stau deasupra ta cu oștirile cerești, cu cerul slavei Mele și cu dulce mama Mea în sărbătoarea ei între sfinți, căci ziua ei de naștere între oameni pe pământ a fost începutul biruinței Mele asupra satanei, care l-a zdrobit pe om și l-a smuls apoi din sânul Meu, din rai l-a smuls, din planul Meu l-a smuls, și S-a îmbrăcat atunci Domnul în slava durerii, în lacrimi S-a împodobit El și toată facerea Sa, cerul și pământul și toate cele dintre cer și pământ.
Mă doare nedragostea omului. Zadarnic are omul dragoste și milă și simțăminte mari și purtare aleasă, zadarnic dacă n-are dragoste de Dumnezeu, de Cel pe Care atât de mult Îl îndurerează prin inima sa rece, rece de Dumnezeu-Făcătorul.
Stau cu tine la masă de cuvânt, poporul Meu. Am la masa Mea cu tine suitele cerești. Ne pregătim să coborâm cuvânt cu putere peste sufletul neamului român în zi de sărbătoare a crucii, crucea pe care am fost Eu țintuit și pedepsit la moarte de poporul iudeu, de nedragostea lui pentru Dumnezeu, Făcătorul omului. Mă voi așeza, peste șase zile Mă voi așeza cu mare slavă de cuvânt la masa Mea cu neamul român, căci pe vatra lui Mi-a hărăzit Tatăl să vin cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, și să-Mi așez scaunul de judecată și să strig de pe el în lung și în lat și să Mă audă omul cel de peste tot și să se întoarcă la Dumnezeu dacă voiește, dacă primește pe Cel ce strigă, pe Cel ce vede și aude și grăiește, pe Dumnezeul văzutelor și nevăzutelor Lui.
O, abia își mai aduce omul aminte de Mine, abia Mă mai numără și pe Mine între gândurile lui, abia Mă mai numește printre toate ale lui, printre toate cele amestecate ale lui. O, poporul Meu, primește-Mi cuvântul și dă-l spre împărțire peste tot, că iată, fac ce fac, zic ce zic la masa Mea cu tine și dau iar de durerea Mea cea de la om și Mă scriu cu ea în cartea Mea cu tine, că-i grea durerea, măi poporul Meu, iar când Mi-o spun Mă alin. Caut alin mereu, caut la tine, și te rog cu lacrimi să cauți alinare pentru Domnul, că nu găsesc pe nicăieri doctorie pentru suferința Mea cea de la om. Omul își caută numai pentru el alinare pentru cât se lovește și-l doare apoi, își caută și nu stă fără să caute, dar Eu, Domnul, unde să caut? Caut la tine, ajută-Mi la durere, căci pe cel care-l doare pentru Domnul, o, numai pe acela îl scapă de sub mână satana cel plin de duhul păcatului asupra omului, căci sunt două căi pentru om: sfințenia și păcatul, una îl dă Mie pe om, iar cealaltă, plină de păcat, îl desparte pe om de Mine în toată vremea, căci omul în toată vremea se înfruptă cu păcatul, care s-a făcut hrană pentru sufletul omului care nu dă să se pocăiască pentru păcatele lui.
A găsit Tatăl Meu dragoste de Dumnezeu în dumnezeieștii părinți ai mamei Mele Fecioara, cărora le-a dat-o lor de fiică în zilele bătrâneților lor, căci ea a fost proorocită din vreme că va veni născută pe pământ și va naște pe Fiul lui Dumnezeu, Care va fi Mântuitorul celor ce vor avea putere să creadă în El și să se facă prin El fii ai lui Dumnezeu pe pământ.
O, mamă scumpă a Mea, te poartă suitele cerești în slava zilei tale de naștere pe pământ. Ai crescut apoi un picuț de timp și ai fost dată Domnului ofrandă sfântă ca să crești sub pază sfântă pe pământ și să fii tu apoi mama Mea și să-Mi ocrotești pruncia și copilăria și slava propovăduirii, mamă, și apoi să împarți cu Mine durerea crucii Mele, o, mama Mea. Suntem acum aici cu slava nașterii tale la masă cu poporul cuvântului Meu cel din vremea aceasta peste pământ. Avem popas unde să venim și să Ne odihnim între oameni, mamă. Mare minune este aceasta că am găsit fii credincioși venirii Mele de acum, de Mi-am făcut apoi cu ei cetate pe pământ ca să vin cu sfinții și să punem cuvânt pe masă ca să fie el împărțit și împlinit apoi peste pământ, mamă. O, slavă zilei tale de naștere, și să Ne așezăm cu hrană cerească la masa cea de azi cu poporul cel credincios, o, scumpă mama Mea! Amin.
— Mare minune, Fiule scump al meu Iisus, mare minune este poporul cuvântului Tău pe pământ! Așa minuni faci Tu cu puterea Ta cea din Tatăl, că ai atâta de lucrat peste pământ și peste cer și ai atâta durere, pentru care trebuie să lucrezi mult ca să Ți-o alini cumva. Duhul cel potrivnic în om pentru dragostea de Tine Ți-a strivit bucuria și odihna Ta în om încă de la începutul Tău cu omul, Fiule scump. Ai dus această suferință grea cinci mii de ani și mai bine, și a venit vremea să vii pe pământ după om apoi, și-Ți trebuia mamă ca să vii, ca să Te naști ca omul, ca să Te faci cunoscut între oameni, Fiule scump, și să Te faci Dumnezeu văzut. Te-ai coborât din cer pe calea Duhului Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Una cu Tine și cu Tatăl, și slăvit prin duhul proorociei mereu, mereu pe pământ, și Te-ai întrupat în pântecele meu cel fecioresc și Te-ai născut Prunc și Te-ai făcut Om, și ai trecut apoi prin toată calea cea grea a întoarcerii Tale iarăși la Tatăl, căci ai crescut și ai propovăduit, și Te-ai arătat Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, și Te-ai arătat apoi răstignit pe cruce și ai pătimit mult și ai fost îngropat sub lespede, și ai înviat apoi după trei zile, și nu după multe zile apoi Te-ai suit la cer și Te-ai așezat la locul Tău, de-a dreapta Tatălui Savaot, Tatăl nostru, Fiule scump. Dar este scris că iarăși va fi să vii și să judeci toate și pe toți și să-Ți faci împărăție fără de sfârșit apoi, și iată, ai împlinit și ai venit. O, ai venit cuvânt peste pământ și e mare minune venirea Ta, și e mare minune poporul cuvântului Tău, poporul care Te primește să vii și să-Ți așterni masă de cuvânt și să Te faci carte, Doamne. O, cum să nu fie minune acest popor, minune care n-a fost de când veacurile și nici nu va mai fi, minune în mijlocul necredinței de pe pământ și a toată deșertăciunea și păcătoșenia și a slujirii idolești? Minune, Fiule, este poporul Tău, minune este credința lui și statul lui cu Tine la masă de cuvânt, iar nașterea lui din cuvântul Tău este darul Tău oferit oamenilor toți, toți care vor să creadă în venirea Ta cea de acum cu salvarea pentru toți cei care întind mâna spre Tine ca să-i iei în bărcuță, căci valurile vin tot mai mari pentru fiii fărădelegii și n-au salvator, căci sunt îndărătnici și nu dau să audă trâmbița Ta, care anunță judecata, dar și salvarea, Fiule scump. O, e mare minune să vină omul la Tine și să-Ți dea mâna să-l iei în bărcuța Ta și să rămână al Tău pe veci, că e mare durere pentru Tine să vină omul, și să se smulgă apoi din mâna Ta și să se lase iarăși spre cădere apoi în voile sale, în rătăcirea cea omenească. Și ce să le mai faci Tu la unii ca aceia care-Ți trădează dragostea, care se rup din Tine, de lângă Tine, după ce au gustat și au văzut cât ești de bun, cât de adevărat și cât de mare peste pământ și cer?
Îmi iau omoforul de pe umeri și-Ți șterg cu el acum lacrima de la aceste dureri și rane, care-Ți vin de la neascultarea și de la nesupunerea celor care n-au voit să fie cuminți și să Te iubească mult, în ciuda a tot ce a dat să-i smulgă pe ei de lângă Tine, Fiule salvator, Care-i plângi pe cei ce se joacă de-a viața și n-au înțelepciune pentru ei, pentru viața lor. Să ne ștergem lacrimile, că avem de lucrat mult și mereu, avem planul Tatălui de adus la biruință, și avem pe cei ce ne iubesc prin dureri și ne alină și-i alinăm, și unii altora ne dăm toată grija. Dar acum le grăiesc lor, fiilor și fiicelor poporului Tău cel din români cules de cuvântul Tău, Doamne al meu și al lor, Fiule al Tatălui și al meu.
O, fii și fiice, care alcătuiți poporul Fiului meu Cuvântul pe vatra neamului român, nu uitați să fiți și să rămâneți minunea cea de la sfârșit de timp a Fiului meu Iisus Hristos. Nu uitați că voi trebuie să-L iubiți, să nu-L părăsiți, să stați cu El la bine și la greu și că trebuie să înmulțiți poporul Domnului, că mare va fi această minune, și se va arăta curând, curând măreția ei și a Domnului ei. Zi și noapte aveți grijă sfântă cum să vă dați Domnului, cum să fiți ai Lui și numai ai Lui cu toată puterea voastră, cum să nu vă lăsați ispitiți și smulși afară, că afară, de la hotarul vostru spre afară e numai prăpădul cel de la sfârșit de timp, și peste care satana domnește și se luptă să ducă la prăpastie veșnică pe cei călăuziți de el, pe cei din împărăția lui, locul lumii, că voiește satana să se răzbune pe om, și mult să se răzbune.
Iată ce vă povățuiesc în ziua mea de serbare: Vă învăț apostolește și vă îndemn, ispitiți-vă bine pe voi înșivă dacă sunteți în credință. Puneți-vă la încercare pe voi înșivă, că altfel vă pune satana la încercare și vă biruie, fiilor, și vă scoate de la Domnul ca pe cei necredincioși ai acestui cuvânt. Voi trebuie să vă cunoașteți bine că Iisus Hristos, Fiul meu, este întru voi. Așadar nu fiți netrebnici, că e primejdios să fiți așa, ci fiți desăvârșiți în credință și puternici prin ea și uniți pentru ea, ca nu cumva să atrageți asprimea Domnului pentru îndreptarea voastră apoi.
Pe cei ce au lucrare tulburătoare pentru răsturnarea acestei Evanghelii izvorâtă din gura Fiului meu Mântuitorul, pe aceștia țineți-i departe de urechile voastre și fiți ascultători de Domnul, căci scris este: «Dacă vă propovăduiește cineva altfel decât ați primit, să fie anatema!». Aceia nu sunt ai lui Hristos, ci s-au lăsat smulși din bărcuță și sunt pe valuri, că au dat de la ei cuvântul sfânt și dau să vă vestească ei altfel decât ați primit. O, până și înger din cer de-ar fi să vină la voi, nu numai unul dintre cei ce au crezut și au căzut apoi, ci chiar înger din cer de v-ar vesti vouă altfel de Evanghelie decât aceasta prin care ați crezut, să fie anatema. Amin.
O, nu este lucru omenesc acest cuvânt, fiilor. Iată, și-au murdărit urechea și duhul și puterea mulți din cei ce au fost opriți pe cale ca să li se dea îndemnul să creadă altfel decât au primit și au stat cu Domnul. Sunt dușmani pe Domnul și pe voi cei care s-au tras în lături de la ei voire și lucrare. Puneți-vă la adăpost de această lucrare vrăjmașă credinței voastre cea pentru viață. Ca o mamă bună vă povățuiesc așa, că Domnul vede, și văd și sfinții Lui, și ca o mamă vă doresc pe Domnul între voi și vrăjmașii credinței voastre și ai ajutorării pe care Domnul v-a cerut-o pentru biruința Lui asupra diavolului cel ucigător de om.
Iată, cei ce s-au jucat de-a plecatul, de-a libertatea, de-a ieșitul lor de sub Domnul, nu s-au mai putut juca și de-a venitul, căci această taină este mare. E taină mare acest popor, și nu se poate în mijlocul lui trădători de credință și de statornicie lângă Domnul, cu iubire și cu recunoștință dovedite acestea. O, dar vine ziua cea pentru răspuns, și fiecare va sta înaintea Domnului pentru credință sau pentru necredință, pentru ascultare sau pentru neascultare, pentru iubire sau pentru neiubire.
O, fiilor, o, fiilor, nimic și pe nimeni să nu aveți voi pe pământ, decât pe Domnul și pe sfinții Lui și pe frații Lui slujitori Lui. Iată, vai de cei ce dau să mai aibă ceva pe pământ! Nelepădarea de sine atrage după ea căderea din rai a omului credincios lui Dumnezeu, dar voi, fiilor, aveți grijă de Domnul, numai de Domnul, iar Domnul va avea grijă de voi, numai de voi, numai de cei ce au grijă de Domnul. Amin.
Le-am dat povață întărită, Fiule scump al meu. Le-am dat vlagă, le-am dat duh de mamă și dragostea mea pentru ai Tăi. Cei ce sunt ai Tăi trebuie să lupte mult și statornic pentru locul lor de lângă Tine, căci dacă nu luptă sunt biruiți și cad, ca și cei care așa au pățit, spre bucuria vrăjmașului satana, care-i va da curând, curând pe toți slujitorii voii lui la pieire mare, precum este scris.
O, Fiule, mângâiere să avem de la cei ce ne iubesc cu milă și cu credincioșie, dar trebuie mereu, mereu să-i sprijinim pe ei, să-i ocrotim pe ei, și mult să-i povățuim pe ei.
O, slavă Ție pentru slava Ta, cu care Te pregătești acum cu tot cerul, cu suitele toate să cuvintezi peste neamul român în zi de sărbătoare a crucii Tale, Doamne, peste șase zile de la praznicul de azi. Toți vom fi în slava Ta cu harurile toate și toți Îți pregătim calea, că avem peste noi porunca Ta, o, Fiule Iisus. Amin.
— Slavă și pace venirii Mele cuvânt pe pământ peste neamul român, o, mamă scumpă a Mea! Vine ziua praznicului crucii Mele și voi coborî și voi grăi cu fiii români. Îl plâng pe cel ce nu crede între români că este Dumnezeu acest cuvânt. O, a fi român e taină mare, și se va vedea această taină și toată măreția ei, căci va fi vai de românii care nu-L cunosc pe Domnul de Dumnezeu al lor și cuvântul Său de azi peste ei!
Ți-a dat hrană de viață mama Mea Fecioara, măi poporul Meu, ți-a dat, că e plină de grijă pentru tine ca și Mine. O, ai și tu grijă de Mine, fiule, ai și tu, că și Eu am de tine, căci tu Îmi trebuiești mult pentru planul Meu cel de la Tatăl acum pe pământ. Iată ce-ți spun: Dacă diavolul îți spune și-ți șoptește altceva decât cuvântul Meu de peste tine, tu rămâi în cuvântul Meu, poporul Meu. Diavolul te îndeamnă și-ți spune că ești nevrednic de Dumnezeu și că e bine să-L părăsești. Iată, Eu nu-ți spun așa, nu-ți spun să Mă părăsești pentru nevrednicia ta, ci-ți spun să te umilești mereu, să-Mi ceri mereu vindecare și iertare și înviere și să stai cu Mine și să-Mi servești venirii Mele, căci vai celor ce vin și Mă ascultă cu credință și se smulg apoi și se duc la cele ce încă au ei pe pământ! Nici Eu nu pot cu cei îndărătnici, dar pot pentru cei umiliți și plecați spre mila Mea de ei. Eu nu-l lepăd pe om nici pentru păcatele lui dacă are credință și iubire și credincioșie sub slava crucii Mele, ci îi cer duh umilit și ascultare și lumină peste pașii lui, ca să fie vegheați pașii lui, iar cu satana cel tulburător lupt Eu, Domnul, pentru toți cei ce s-au dat Mie și au rămas ai Mei. Amin.
O, pregătește-te frumos pentru coborârea Mea cuvânt peste neamul român și stai de veghe cu suflet mare, cu suflet mult, poporul Meu cel din români, căci Eu, Domnul, Mă pregătesc cu toate suitele cerești și ies acum în întâmpinarea acestui neam ales la sfârșit de timp pentru slava cuvântului Meu în mijlocul lui, căci Tatăl M-a trimis la el, iar Eu am venit.
Fiți blânzi, fiți smeriți, fiilor! Fiți asemenea Mie și fiți în toate și pentru toate cu duhul umilinței și al lucrărilor ei, căci așa Se împlinește Domnul pe pământ în cei ce sunt asemenea Lui și lucrând cu El pentru biruința Lui, pentru slava Lui cea mare, slava cea de la sfârșit de timp, care va încununa cerul și pământul cu slavă, cu slava Domnului, fiilor. Amin, amin, amin.