Ieșiți întru întâmpinarea cuvântului Meu, voi, cei care vegheați înaintea Mea când glas din cer, ca de vânt și ca de tunet coboară blând pe masa poporului Meu ca să se hrănească el din cer și să nu piară prin cele de pe pământ, care iau omului mintea dinspre Dumnezeu.
Intru în Ierusalim. În mijlocul poporului cuvântului Meu intru cuvânt, iar slava cuvântului Meu adună aici toate puterile cerești, oștirile toate de sfinți și de îngeri și toată firea văzută și nevăzută a facerii lui Dumnezeu, căci grăiește Domnul cuvântul Său și adunare cerească adună, și e desăvârșită ascultarea între cei din cer în jurul cuvântului Meu când Eu grăiesc poporului Meu pe pământ.
Iată, celui ce crede în cuvântul Meu, în glasul gurii Mele, nu-i trebuie numai credință, ci multă statornicie apoi, iar statornicia este hrănită de dragostea față de Mine a celui ce vine să fie al Meu apoi. Rușine mare va avea înaintea Mea și înaintea oștirilor cerești cel care a venit crezând și a plecat apoi disprețuind și lovind înapoi pentru ca să-și arate el nevinovăția în fața celor ce-l văd că pleacă de lângă Dumnezeu, de lângă glasul cuvântului Meu, care se revarsă râu al vieții ca să adape peste tot și ca să-l găsească pe el cei scriși să fie și să creadă, chiar dacă apoi se duc și Mă prigonesc ca Pavel apostolul mai înainte să Mă descopăr lui în slavă și să-i opresc râvna cea vătămătoare, pe care nu și-o înțelegea singur, și de care apoi îi era rușine. Rușine mare vor avea înaintea Mea și a sfinților Mei și a oamenilor, rușine vor purta pe față cei care Mă prigonesc acum, după ce au stat la masă cu Mine crezând și iubind și umilindu-se ei pentru slava Mea. O, ferice celui ce vine și intră cu poporul Meu și se îmbracă cu lucrarea statorniciei și a iubirii de Dumnezeu, dar neferice este celui ce se duce apoi de la Mine crezând că Eu voi fi cu el pe unde el va merge, dar Eu am spus că în lume nu Mă mai duc, decât cu toiagul certării, și stau în mijlocul poporului Meu și cuvintez tot cuvântul Meu peste credință și peste necredință și intră peste tot cuvântul Meu și lucrează el, și apoi judecă el pe cei ce-l dau la spate, căci așa va fi, cum Eu am spus. Când voiau elinii să Mă vadă în ziua intrării Mele în Ierusalim Eu le-am trimis lor vorbă prin ucenici că dacă-Mi slujește cineva, să vină după Mine, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu, și Tatăl Meu îl va cinsti pe el. Intrasem pe mânzul asinei în Ierusalim și-Mi era sufletul apăsat și am zis Tatălui: «Mântuiește-Mă, Tată, de ceasul acesta, dar Eu pentru ca să ajung la ceasul acesta am venit, iar acum preamărește numele Tău!», și glasul Tatălui a grăit din cer și a zis: «L-am preamărit și iarăși îl voi preamări». Cei din norod se întrebau ce a fost: Tunet? Vorbe de înger au fost? Dar Eu le-am zis lor: «Nu pentru Mine, ci pentru voi a grăit acest glas, și dacă cineva aude vorbele Mele și nu le păzește nu Eu îl judec, că n-am venit să judec, ci să izbăvesc lumea, dar cine nu primește cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am grăit, acela îl va judeca în ziua cea de apoi, căci Tatăl M-a trimis, și El Însuși Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să grăiesc».
Iată, fiilor credincioși cuvântului Meu, trebuie credință statornică, măi fiilor, căci altfel omul se pierde și se duce de unde a venit, se duce în lume după ce iese din ea ca să vină după Mine cu crucea sa. O, fiilor, cine pleacă din poporul cuvântului Meu cel atât de aproape de voi, pleacă din Dumnezeu. Să fie credință mare pentru ceea ce spun, că vă spun cuvânt de ajutor ca să știți că nu oricum și oriunde pot Eu fi cu cel ce vine și pleacă apoi ca să fie tot cu Mine, după cum își zice el când se trage de lângă Mine. O, puteau apostolii Mei să spună că pleacă în altă parte, în ale lor sau în ale oamenilor ca să-Mi slujească ei în alt fel, din altă parte sau de lângă ai lor după trup? Dacă Iuda s-a tot păstrat lângă ai săi și lângă cei potrivnici Mie, a mai rămas el, a mai rămas cu Mine? Dar ce s-a petrecut cu el apoi, e puțin pentru ca să fie înțeles că nu oriunde puteau ucenicii să fie cu Mine? O, slujirea cea pentru Mine este acolo unde sunt Eu, căci am spus în ziua de Florii: «Dacă-Mi slujește cineva, să vină după Mine, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu și Tatăl îl va cinsti pe el cu statul lângă Mine, cu locul său lângă Mine». Iată, unde sunt Eu am spus, nu în altă parte, căci în altă parte își slujește sieși omul, nu Mie, și mai ales când alege el să plece de sub sarcina Mea.
O, ce măreață este slujirea lângă lucrarea cuvântului Meu dacă-i place de Mine celui ce vine! Nu se poate vedea cu ochiul trupului această măreție, dar plata celor ce-Mi slujesc aproape este chiar această măreție, chiar când timpul merge încă, nu numai când timpul se va opri ca să fie Dumnezeu apoi în locul timpului. Și încă o taină vă spun: Trebuie vioi să fie în timpul slujirii cei ce-Mi slujesc. Nu cu fața tristă să fie ei, nu cu inima tristă și golașă de har, că e măreață slujirea lângă Mine și trag la ea îngerii și privesc și slujesc cu bucurie lângă cei aleși pentru această măreție. O, nu căutați după ea cu ochiul și cu inima, ci cu credința, măi fiilor. Eu nu vă duc cu vorba, o, fiilor. Nu este așa cum spun cei cu sufletul pribeag că voi sunteți duși cu vorba. O, de-ar fi și ei duși cu vorba așa cum sunteți voi! Sunt din cei ce au venit și au stat, și au plecat apoi de lângă Mine și de lângă voi și spun că și-au pierdut timpul și rostul, dar acum ce cinste și ce rost au dacă au plecat, și cui dau ei rostul lor? Ba, din contra, vor da aceștia răspuns pentru timpul cât au stat lângă crucea Mea și M-au părăsit apoi și, iată-i, se duc la preoții din lume după răcoare, dar nu mai găsesc ei pe nicăieri ceea ce au avut.
O, fiilor, nimic mai greu nu vă va judeca pe voi decât statul față în față cu voi înșivă în ziua cea de apoi dacă M-ați părăsi acum, căci vremea credinței și a nădejdii și a dragostei cu care ați stat cu Mine atâta vreme, acestea v-ar judeca pe voi de păcatul lenei sufletești, căci sufletul nu vi l-ați îngrijit, ci numai mintea, care-l scoate pe om de la Mine după ce duhul indignării, frate cu trufia, v-ar plămădi vouă o altă ființă, urâtă la suflet și plăcută diavolului cel urât și atâta de urât.
Iată, taină vă spun vouă pentru biruința prin dragoste: Aveți grijă de ceilalți, mereu de ceilalți fiecare din voi, și nu de voi să aveți grijă, căci cine ascultă așa, nu moare niciodată, nu piere de lângă Mine și de lângă slujirea Mea, iar dacă aveți grijă de voi vă faceți urâți celorlalți și Mie, căci duhul frăției cerești și creștinești are simț înalt, simț adânc, fiilor. O, dacă nu căutați în toată clipa să fiți cu bucurie plăcuți celor din jur, ce pretenție ar fi să mai aveți, și de ce ați mai fi nemulțumiți între ei? Atunci, din contra, vă trebuie umilință mare, trezire mereu spre umilință, grijă mare ca să nu vă biruiască satana cu gânduri îngâmfate și, mai mult, cu duhul nemulțumirii și al deznădăjduirii apoi de voi înșivă, căci piere atunci dragostea din voi și își face loc întunericul de la lipsa dragostei, de la lipsa de Dumnezeu din voi.
O, să nu vă faceți rost de nemulțumiri față de frați, fiilor. Prin tot felul de împrejurări prin care trecem, voi nici în gând să nu vă șoptiți ca să vă trageți în lături de lângă Mine, din locurile Mele cu voi, căci și gândul numai, chiar și gândul fără de cuvânt rostit îl bucură pe satana și mult îl bucură, și stă el apoi la pândă să găsească prilej cumva și să împlinească și să vă cadă din cinstea cea de la Tatăl și să vă ducă în prăpastia în care Eu, Domnul, M-am băgat după voi ca să vă scot și să vă scutur de toate murdăriile și uscăturile și să vă vindec zgârieturile și să vă dau apoi hăinuță de masă cerească și să vă așez cu Mine la masă, fiilor. O, nu e greu cu Mine ori prin ce am trece, dar e greu fără Mine, e greu pentru cel ce pleacă, e greu și pe pământ, e greu și apoi, căci va sta el atunci față în față cu cuvântul Meu, pe care l-a crezut.
O, nimic să nu vă pară greu, nici măcar pe voi înșivă când nu puteți să fiți la timp de ajuns de umiliți pentru greșalele voastre sau pentru alții care greșesc. Mai bine e să greșiți lângă Mine decât departe de Mine, că Eu aici am alifie, am iubire și vindecare pentru greșale, dar în lume Eu nu sunt, nu pot să Mă duc acolo după voi, nu pot, ci doar vă strig înapoi și plâng de jale și de durere când diavolul se bucură de pe urma celui ce pleacă de lângă Mine.
O, fiilor, păcatul îl scoate pe om de la Dumnezeu. Pe cel ce nu se mai poate umili îl scoate acest păcat de la Mine. Vă învăț pe voi statul lângă Mine și iată cât de înalt vă învăț! Stați cu înțelepciune împotriva diavolului, care ar da să vă scoată de la Mine, că aveți pildă pe cei pe care diavolul i-a biruit și s-au lăsat ei smulși de el.
O, fiilor, feriți-vă mult de omul care are putere să nimicească în voi credința. Cunoașteți-l după fapte, după mersul vieții lui, după nedragoste, fiilor. Vă învăț cu putere, fiți vioi, fiți calzi cu inima și cu cuvântul, fiți mereu cuvânt și fiți dăruitori de bucurie și cu bucurie, și nimic să nu vă despartă pe voi unii de alții, de Mine și de frați, măi fiilor. Amintiți-vă de Mine cum M-am predat Eu voinței omului în grădina Ghetsimani, din care M-au luat oamenii lui Caiafa pentru răstignirea Mea și cum am avut Eu grijă atunci de ucenici ca să-i ocrotesc pe ei de pierzare, și-Mi era inima vioaie înaintea lor, chiar dacă apăsarea Îmi era mare, dar Eu pentru acel ceas venisem de la Tatăl între oameni.
O, aveți grijă de statul în rădăcină, fiilor, că aiurea dacă stați cu ființa voastră vă uscați, măi fiilor. Fiți înțelepți pentru ceea ce vă spun acum. Nu vă otrăviți singuri seva prin care voi stați întru Mine, căci scris este: «Pe căpetenia poporului tău să n-o hulești, să n-o grăiești de rău», iar voi învățați să stați în viță, căci mlădița fără de viță se usucă și merge la foc. Vă învăț pe voi, cei rămași cu Mine, căci cei ce n-au învățat așa n-au mai stat în viță și n-au mai rămas cu Mine. V-am învățat și între voi prin cei ce vă veghează viața voastră cu Mine, și vă pomenesc și cu gura Mea această povață. O, aveți grijă să stați în rădăcină, căci cei ce n-au stat au căzut din Dumnezeu, pentru că au grăit de rău între ei pe cei de la Mine așezați între Mine și popor, și cu care Eu Mă sprijin ca să-Mi așez în carte cuvântul când el se revarsă din nori, pe vânt purtat peste grădinița Mea de cuvânt, și purtat apoi din loc în loc spre cei ce se hrănesc cu Dumnezeu, ca să fie și ei apoi ai Mei, asemenea Mie cu viața lor, cu iubirea lor, numai să nu hulească ei chiar și fără să-și dea seama de acest păcat, pe care l-au făcut toți cei după care azi Mă uit cu jale și plâng și veghez cu toate puterile cerești împotriva săgeților trimise cu răutate înapoi și cu necredință dinspre ei spre cei purtați de Mine la sânul Meu și mult vegheați acum, când necredința lucrează pe pitite din întuneric, dar Eu, Domnul, stau de veghe și sunt Cel Atotputernic. Amin.
Nu stau mult în cuvânt, dar binecuvintez cu dragoste părintească lucrul mâinilor voastre pentru slava Mea cu voi, fiilor, că voi lucrați din greu la lucrul care trebuia de mult, de mult să fie așezat spre vederea întreagă a săvârșirii lui. Cu cei credincioși Îmi este ușor și pot să lucrez, iar voi vegheați să fiți credincioși, fiilor. Praznicul intrării Mele în Ierusalim îl sărbătorim, și iată cuvânt de slavă la voi ca să vă întărească pe voi pentru slava Mea, și nu uitați că este scris în Scripturi despre cei ce se încred în Domnul că sunt ca muntele Sionului, și nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim, că munți sunt împrejurul lui, și este Domnul împrejurul poporului Său, de acum și până în veac, și că Eu nu voi lăsa toiagul necredincioșilor peste soarta celor drepți cu credința, ca să nu-și întindă drepții întru fărădelegi mâinile lor, iar voi să ziceți Domnului: Fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți cu inima, iar pe cei de pe căi nedrepte ajută-i și pe ei să scape de lucrarea fărădelegii și de plata ei. Amin.
Și acum Eu, Domnul, rostesc peste tine pace ție, Israele nou, pace ție, Ierusalime, Ierusalime nou, popor al cuvântului Meu cel de ieri și cel de azi! Amin, amin, amin.