Eu sunt Păstorul Cel bun, Păstorul Cel cu crucea, și am nume mare și Mă numesc Unul Născut din Tatăl Savaot, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, și umblu în lumina Lui și sunt lumină din lumină și luminez cu ea lumea și sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, iar altfel lumea umblă în întuneric, umblă fără Dumnezeu încoace și încolo și nu știe unde merge, căci nu are păstor mereu peste ea ca să-i spună cum și unde să meargă ea.
Eu sunt Domnul Iisus Hristos, căci așa M-a numit Tatăl Meu prin îngeri, și nu este pe pământ sau în cer nume mai mare ca numele Meu. Eu prin ascultare de Tatăl am nume mare, și prin fapta ei rămân cu numele de Fiul Tatălui Savaot, de o ființă cu Tatăl fiind numit.
Pace ție, popor al cuvântului Meu! Stau cu tine la masă de cuvânt în ziua aceasta de praznic al crucii. Cuvântul cruce este cuvânt mare și are viață în el numele acestui cuvânt. Nu știe nici un om când spune: „Sfântă cruce, ajută-mi!”, nu știe ce spune când el spune așa, după ce a învățat de la părinți să spună așa. Stau cu tine la masă de învățătură, poporul Meu, ca să ia de pe masa Mea cu tine cei ce caută la tine învățătura Mea, cea de sus venită pe pământ pentru cei ce vor să învețe de la Dumnezeu, căci pe pământ învățătura care este nu-l duce pe om la Dumnezeu și la viață pe vecie cu El.
Am grăit vouă să aveți grijă de uniforma pe care trebuie s-o purtați voi, măi fiilor. În ziua aceasta vreau să desăvârșesc mai mult această taină, iar voi să vă desăvârșiți prin ea și s-o faceți faptă tot mai întreagă peste voi. Chipul Meu, pe care trebuie să-l purtați voi, este semnul Meu de peste voi. Așa v-am deslușit Eu când v-am pus pe masă învățătură pentru purtarea uniformei, cu care Eu v-am înveșmântat pe fiecare când ați venit să vă dați Mie ca să fiți apoi ai Mei și când v-am învățat cum să vă înveșmântați.
O, e greu să fie al Meu omul, căci îi trebuie cruce ca să semene cu Mine dacă voiește să fie al Meu, și îi trebuie uniformă fără de schimbare și fără de sfârșit purtată, iar fiii oamenilor să vadă această lumină între ei și să umble după ea, după cel ce ascultă de Dumnezeu pe pământ între oameni, iar dacă-și schimbă omul uniforma își schimbă ascultarea și nu mai este al lui Dumnezeu cel ce pierde semnul care îl arată pe el al Domnului pe pământ.
Uniforma este crucea cea purtată, măi fiilor. Își pune omul cruce la gât ca să aibă și să poarte semnul de creștin, dar ca să-și poarte el crucea, nu are habar cum. Vin Eu și desfac acest înțeles, căci crucea ca s-o aibă omul, el trebuie s-o primească peste el.
E mare durere pentru om să poarte cruce, și aceasta îi este lui durere pentru că nu-i place supunerea, nu-i place să asculte de Dumnezeu și de cel ce este de la Dumnezeu, și mai degrabă se ascunde omul pentru voia sa, căci ca să-și facă voia sa, trebuie să se ascundă omul. Când Eu am dat să-l întreb pe Adam în rai de ce se ascunde de Mine, el s-a supărat că l-am întrebat și că am umblat la purtarea lui ascunsă, și s-a răstit la Mine și s-a supărat pe Mine, iar cine se ascunde de Mine se supără pe Mine și Mă amenință prin purtarea lui și prin vorba lui dacă umblu să-l descopăr, și acela nu mai poate rămâne al Meu și pleacă și se ascunde ca să plece și caută cumva să plece, căci nici dragostea, nici frica de Dumnezeu nu mai rămân cu cel ce se ascunde pentru voia lui, căci dacă măcar frica de i-ar mai rămâne, n-ar pleca, ci s-ar apleca pentru umilință, și iată de ce nu are omul înțelepciune ca să nu păcătuiască și să-l ajungă apoi despărțirea de Dumnezeu!
Nu are omul frică de Dumnezeu, pentru că nu-i place cu Dumnezeu și îi place cu ascunderea cea pentru voia lui. Atunci omul leapădă crucea, leapădă uniforma, leapădă voia lui Dumnezeu, nu-i place cu cruce, nu-i place cu Mine și se face potrivnic lui Dumnezeu, căci crucea înseamnă statornicie și ascultare de Dumnezeu cu supunere și e semnul că ești al lui Dumnezeu, dar cui îi este rușine să asculte și să se aplece, aceluia îi este rușine cu cruce și nu stă sub acest semn, sub semnul celui ce este supus sub fapta supunerii înaintea Domnului spre purtarea crucii.
Se cunoaște omul purtător de cruce, așa cum se cunoaște cel ce nu are dragoste ca să vină după Domnul pentru purtarea crucii. Așa cum fără de cămașă nu poate sta fără să i se vadă goliciunea trupului, tot la fel nu poate omul fi al lui Dumnezeu fără să-și poarte crucea, fără să aibă uniforma aceasta, ascultarea cu supunerea cea pentru ea, așa cum i-am cerut Eu omului în rai să se poarte între el și Dumnezeu pentru voia Domnului în el și cu el. Cel nemulțumit este nemulțumit pentru că nu înțelege taina purtării crucii. Are nevoie de iubire, suferă după iubire cel nemulțumit, de parcă o merită el pe ea. El nu știe să dea iubire fără să vrea să primească înapoi iubire și cinstire.
Cel nemulțumit nu se poate numi purtător de cruce și nu-și poate zidi o cale spre Dumnezeu și spre odihna lui cu Dumnezeu. Cum să poată spune: „Sfântă cruce, ajută-mi!”, cum să poată spune aceasta cel nemulțumit? Nu-i poate spune nemulțumirii să-l ajute, de vreme ce ea este cea care-l dărâmă pe el. O, viața ta purtată te poate ajuta, omule. Pe ea s-o ai de ajutor și s-o rogi apoi să te ajute spre Dumnezeu. Viața ta este crucea care te poate purta și ajuta, dar dacă tu nu ești purtător de cruce și te posomorăști mereu sub greu și ești nemulțumit, cărei cruci mai ceri atunci tu ajutor, când tu nu ești purtător de cruce?
O, fii ai cuvântului Meu, care vă crește pe voi ai Mei, iată, fiii oamenilor se gătesc care de care mai vopsiți, mai împodobiți, mai parfumați, mai arătoși, ca să atragă spre ei privirile din jur și să aibă trecere mare, zic ei, iar voi, fiilor, să vă gătiți și mai mult, să doriți și mai mult împodobirea voastră cu Dumnezeu, ca să atrageți spre Mine pe toți cei care vă privesc și Mă văd în voi și cu voi, și să am Eu trecere mare prin voi înaintea lor și să Mă ia ei de iubire a lor, de viață a lor, de călăuză să Mă ia, de lumină din cer pe cale cu ei să Mă ia, de cruce purtată de ei să Mă ia ei, și să nu ia de la oameni pentru ei, ci de la Domnul să ia și să poarte ei.
Aveți grijă de paza vieții, fiilor, așa cum trebuie să aibă grijă fiii lui Dumnezeu de păzirea zilei de odihnă a Domnului cu ei. O, să nu dormiți în ziua Mea de odihnă, ci s-o trăiți cu trezie pentru puterea ei cea pentru voi. Fiți ca și cei ce stau de pază trează la graniță, căci graniță este această zi, și zi de pază este ea pentru viața omului, căci omul n-a stat de pază în rai așa cum Eu l-am învățat, și nu s-a odihnit în Domnul, ci s-a sculat pentru duhul rău și n-a stat în lucrul Meu omul.
Purtarea crucii înseamnă păzirea poruncilor cele pentru viață, dar cei trufași când se îmbolnăvesc așa din pricina nesupunerii și neascultării, cu greu se mai pot aceștia vindeca dacă au în sângele lor acest aluat, din care-și trag ei purtarea lor. Oamenii răspund obraznic, se răzbună unii pe alții prin cuvintele lor, se trag la judecată unii pe alții, sunt răzbunători și nu știu nimic din taina purtării crucii, chiar dacă-și pun ei cruce la gât și se bizuie pe ea sau se semețesc cu acest semn. Altfel este semnul crucii purtate peste cei ce știu ce înseamnă crucea și ajutorul lor de la ea.
O, nu știu oamenii că necazurile și suferințele care vin peste ei sunt chiar ajutorul lor pe calea către Domnul. Puțini sunt pe pământ între cei ce știu după adevăr să spună vieții lor anevoioase: „Sfântă cruce, ajută-mă!”. O, cine l-ar mai ajuta pe om spre Dumnezeu dacă nu necazurile care-i vin?
Nu vine pe altă cale mântuirea spre om, decât prin necazuri și prin răbdare pentru ele, căci scrie în prooroci: «Este vreun bărbat care naște? Căci văd bărbați mulți cu mâinile în șolduri, ținându-se de șale ca o femeie cu fața palidă, gata să nască, dar în vreme de strâmtorare va veni mântuirea și se va da ea lor», și iarăși este scris: «Jertfește Domnului jertfă de laudă și împlinește Celui Preaînalt făgăduințele tale și cheamă-Mă pe Mine în ziua necazurilor tale și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi», dar nu tot așa a grăit Domnul către cel păcătos, căruia i-a zis: «De ce povestești tu dreptatea Mea și pui legământul Meu pe limba ta, când tu urăști învățătura Mea, lepădând cuvântul Meu înapoia ta, când tu vezi furul și mergi cu el și pui cu cel desfrânat partea ta, când ai pe limbă răutate și viclenie, clevetire asupra fratelui tău și cugeți fărădelegea, iar Eu, asemenea ție, te voi mustra și voi așeza înaintea ta păcatele tale, ca nu cumva să Mă uiți și să pierzi pe Cel ce te poate izbăvi de fărădelegea ta?».
În zi de praznic sfânt, închinat crucii Mele purtate, Eu, Domnul, am pus pe masă învățătură scumpă pentru cei ce știu de la Mine cum poate să vină omul după Mine și să-Mi urmeze. Podoaba lui trebuie să fie viața lui trăită din poruncile Mele după voia Mea, după modelul vieții Mele pe pământ, căci crucea este viața, și ea te poate trece spre Domnul.
Purtarea ta înaintea Mea și între frate și frate, să fie dulce purtarea ta, poporul Meu. O, să nu fii supărăcios, fiule, să nu fii nemulțumit, să nu fii aspru, să nu-ți pierzi răbdarea, să nu uiți de darul fricii de Dumnezeu pentru pașii vieții tale, căci fără ea își pierde omul înțelepciunea pe care o are de la Dumnezeu. Înțelepciunea ta să fiu Eu, nu tu, căci tu ești fiu învățat de Dumnezeu, o, poporul Meu. Ia de la izvorul Meu de cuvânt, ia de la fiii cei purtători de Dumnezeu cuvântul Meu și pune-l peste tine în toată împlinirea lui, ca să te numești purtător de cruce și ca să fii așa, căci fiii oamenilor au rămas doar cu crucea de la gât și nu știu ce întrebare vor primi peste ei de la Mine pentru purtarea crucii sau pentru nepurtarea ei, pentru viața lor înaintea Mea, bună sau rea, adevărată sau mincinoasă, luminată sau nu de lumina Mea, care vine pe pământ ca să fie cu oamenii și să umble ei în lumină.
Să nu se mire cei ce se cred ai lui Dumnezeu mai mult decât voi, fii ai cuvântului Meu care vă zidește. O, să nu se mire aceștia de ce sunt Eu cu voi în lume cuvânt de sus peste voi, purtat fiind de nori și de glas de cuvânt peste voi.
O, nu vă mirați voi, cei ce vă mirați de venirea Mea cuvânt pe pământ, căci voiesc să fie lumină pe pământ, căci am spus: «Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt». Vă spun și vouă: dacă am venit în lume, lumină a lumii să fiu, umblați și voi în lumină, că iată, lumina cuvântului Meu lucrează în mijlocul întunericului de pe pământ. Aplecați-vă și voi după Mine, după cuvântul Meu cel călăuzitor, ca să vă numiți purtători de cruce, căci altfel nu pot fi cu semnul Meu peste voi. Cel ce este cu Mine și umblă după Mine, se cunoaște după viață, după faptă și după rodul lui cel adus lui Dumnezeu, nu după crucea din mână sau cea purtată la gât. Iată, semnul ei are putere, dar voi nu aveți. Umblați în lumină, ca să aveți lumină și putere să înviați morții, așa cum i-am înviat Eu și ucenicii Mei, căci dacă numai îi îngropați pe cei ce mor, nu sunteți ai Mei, nu semănați cu Mine și cu lucrul Meu cel sfânt și plin de înviere peste om.
O, popor al cuvântului Meu, să iei și să împarți această povață pentru purtarea crucii cea cu rod purtată, căci Eu trebuie să Mă port cu lumina Mea în lume între fiii oamenilor, iar tu să-Mi faci mers. Pe calea pe care călătorește omul, pe aceeași cale merg și Eu cu cuvântul Meu, căci după om trebuie să Mă țin, și să Mă audă el când îi grăiesc și când dau să ajut mântuirii lui.
Puneți peste voi zi de zi toată povața cuvântului Meu, fiilor, și faceți-vă veșmânt țesut peste voi din cuvântul Meu de peste voi, și cartea Mea cea de azi să fiți voi. Cei ce nu citesc cartea Mea cea de azi cu voi, dar vă văd pe voi, să poată aceștia înțelege cuvântul cărții Mele cu voi, fiilor, crucea cea purtată, uniforma voastră cea de la Mine înaintea celor din cer și înaintea fiilor oamenilor, ca să vadă ei lumina aceasta, veșmântul celor ce Mă iubesc pe pământ, podoaba lor cea din cer peste ei, purtată de ei la vedere, iar cel ce vă va vedea pe voi și vă va primi și se va spăla în acest râu de cuvânt și de viață prin cuvânt, acela se va mântui și va fi al Meu, fiul Meu va fi el, ca și voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.