Îmi deschid gura și-Mi las auzit glasul ca să fie așezat în cartea cuvântului Meu pentru sărbătoarea Mea cea de azi, când Eu, Domnul, acum două mii de ani, după ce începusem să-i vestesc pe ucenicii Mei că va fi să merg la Ierusalim ca să pătimesc pe cruce pentru mântuirea lumii, am luat pe trei din ei mai pătrunși de durerea Mea și ne-am suit pe munte înalt și M-am arătat lor în lumină ca de soare strălucitor și în veșmânt alb ca lumina, căci așa a voit în ziua aceea Tatăl să Mă vestească lor Fiul Său iubit, întru Care El a binevoit, și le-a spus lor să Mă asculte, iar Moise și Ilie au stat atunci de o parte și de alta a Mea pe munte înaintea ucenicilor Mei, care s-au spăimântat căzând, iar Eu, atingându-i, le-am dat putere și le-am spus apoi: «Sculați-vă și nu vă temeți, și nimănui să nu spuneți ce ați văzut, până ce Fiul Omului nu Se va scula din morți!». Aceasta este ziua pe care Eu, Domnul, o aduc azi în amintire bisericească și tot așa fac, ca și atunci fac, căci Mă vestesc poporului Meu acum că peste zece zile cobor cu slavă mare, cu slăvit cuvânt, cu taina coborârii Mele până va veni ziua descoperirii ei, ca și atunci pe munte când a fost să Mă vadă ucenicii în slava Mea cea de la Tatăl, mai înainte de vecii fiind îmbrăcat în ea de către Tatăl Meu Savaot, dar pe care mereu Mi-am acoperit-o în taină ca să pot să stau printre oameni și să las lor cartea venirii Mele pe pământ la ei ca un om, căci am venit smerit și M-am născut din trup de Fecioară ca să vin pe pământ și să fiu om și să Mă vestesc Dumnezeu adevărat prin smerenia Mea, prin venirea Mea cea plină de putere, cu care înviam morții și alungam suferințele cele greu de dus pentru mulți suferinzi pe pământ atunci.
O, poporul Meu de la izvor, peste zece zile tu Îmi vei primi venirea Mea cu sfinții și cu mama Mea Fecioara, al cărei loc între sfinți este de-a dreapta Mea, precum este scris, căci M-am dus la Tatăl după patima Mea și am venit apoi și am luat-o și pe ea și stă ea pe tronul slavei ei cea de la Dumnezeu, după cum i-a fost alegerea, căci umilința ei a fost mare, măi poporul Meu.
O, iată de unde trebuie să învețe omul umilința! Să se uite la Mine omul, căci M-am coborât din cer umilindu-Mă și stând umilit pe pământ, și să se uite omul la mama Mea Fecioara, care s-a suit la cer pentru umilința ei cea plină de Dumnezeu, și pe care omul n-o poate atinge cu purtarea lui, decât numai dacă voiește el să fie după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pe pământ între oameni și nu după asemănare cu omul, căci omul este pedepsit de trufie atât de greu, încât n-are ochi și minte cu care să-și poată simți și vedea acest păcat ca să-l poată pedepsi apoi în însuși trupul său și să învieze în Dumnezeu, făcându-se locaș lui Dumnezeu apoi, așa cum proorocii s-au făcut și toți purtătorii de Dumnezeu în vremea care s-a scurs de la facerea lumii și până azi.
O, aștept și Eu, cu duhul ars aștept să vină la izvor cei ce vin, și aștept să petrec cu ei mângâiere pentru Mine și pentru sfinți. Așteaptă și ei să vină și să ajungă și să se întâlnească aici cu slava cuvântului Meu, în care Eu sunt înfășurat pe deasupra ca să pot veni când vin cu glasul Meu peste pământ, că e măreață foarte slava venirii Mele, și s-ar învăța omul și cu ea dacă s-ar desface mai mult taina ei înaintea lui. Fiecare om trebuie să se schimbe el, nu Dumnezeu, și trebuie schimbarea aceea cu care să-L vadă el pe Dumnezeu așa cum M-au văzut pe munte înalt cei trei ucenici ai Mei, apropiați mult tainei dumnezeirii Mele pentru schimbarea lor de partea Mea, și pentru care Eu le-am răsplătit pe pământ cu slava Mea.
Nu poate omul să-L vadă pe Dumnezeu, decât dacă se face el fiu al lui Dumnezeu. Dacă omul se face atât de ușor fiu al diavolului, tot așa de ușor se poate face și fiu al lui Dumnezeu, iar când Domnul voiește așa cu omul, poate omul atunci chiar și fără să vrea el aceasta, numai să vrea să învețe când vine la el învățătura lui Dumnezeu ca să se dea lui. E măreață foarte taina lui Dumnezeu cu omul, iar Domnul este cuvânt lângă om și Se descoperă și Se face cunoscut și Se dă omului putere și lucrare, iar ca să creadă omul aceasta, să se uite la fiii diavolului, care slujesc acestui stăpân în fel și chip atât cât vor ei, ca apoi să-i dea diavolului putere și lucrare în ei. Cel ce din întâmplare sau dinadins caută și crede să asculte la uși sau la ferestre ca să audă și să știe cele ce se grăiesc dincolo de cele ce nu se văd, trebuie să creadă și să știe că atunci diavolul are lărgime mare să-și folosească acele lui, țepii lui și să înțepe inimile celor ce se întâmplă sau se așează cu urechea la uși și la ferestre, și cărora diavolul le pune atunci în urechi ceea ce nu se vorbește, dar el potrivește după undița lui spre om grăiri pe dos ca să facă răul în om și să facă omul răutate apoi și duh de dușmănie, și n-au de unde să știe oamenii acest obicei din partea diavolului lucrător, și care scoate multe împotriva omului și niciodată pentru om, și se face omul tătar pentru om și dă cu măciuca, și se face turc și dă foc ogorului, și se face hun sau ungur cu inimă amară și plină de ură și de dor de moarte peste om. O, dacă toate aceste tainice lucrări diavolești mișună printre oameni încă de la începutul lumii și sunt și lucrează mereu ca să-i facă pe oameni fii ai diavolului, iată, Eu, Domnul, pot și mai mult, pot pentru binele omului, pentru viața omului, și pot tot ceea ce voiesc, numai să poată omul să Mă creadă, să Mă înțeleagă, să vrea să înțeleagă pe cele ce nu se văd ale Mele și care lucrează prin taina lor atât cât nu se suie la mintea omului. Așa am lucrat Eu acum două mii de ani peste cei trei ucenici ai Mei, suindu-Mă cu ei pe munte înalt ca să le descopăr lor apoi taine ale celor ce sunt și nu se văd și nu se aud în chip firesc. M-am lăsat atunci descoperit în slavă înaintea lor, grăind cu Moise și cu Ilie despre patima Mea, care se apropia zi cu zi mai mult, și ca să le descopăr celor trei ucenici cele ce aveau să vină și să se adeverească, și pentru care omului nu-i trebuie numai credință, ci îi trebuie și durere, și iubire pentru durere îi trebuie, căci Domnul este tot o durere între cer și pământ de șapte mii de ani, dar durerea Lui purtată cu omul poate să-l facă fericit pe om, adică plin de iubire și de duioșie, căci altfel de fericire în om nu este fericire, ci este duh vremelnic, nălucă, din care omul nu rămâne cu nimic.
Să se așeze omul cu urechea și cu înțelepciune la fereastra Domnului, la gura Domnului, ca apoi să Se descopere Domnul în ochii omului căutător după Domnul, căutător cu dor. Atunci Domnul îl va hrăni pe el cu cele tainice ale Lui și care nu mint dăruindu-se și arătându-se apoi cu lucrarea lor, căci Domnul este adevăr. Pentru toate aceste înțelesuri adânci îi trebuie omului învățător pățit, povățuitor care cunoaște pe Dumnezeu și de la Dumnezeu pe cele tainice ale Sale și adeverite apoi spre vedere și apoi împărțite spre credință peste oameni, căci Domnul lucrează curat și sfânt, față de lucrarea cea plină de curse a diavolului, cel de șapte mii de ani vrăjmaș pe om, după ce tainic a lucrat și l-a înșelat pe om la început, ca apoi să se nască om după om din omul cel de la început, înțepat de diavolul atunci când el s-a depărtat de Dumnezeu prin nedragoste de Domnul și prin neascultare de cuvântul cel sfânt. Diavolul stă tainic înaintea omului și se lasă văzut cum voiește el prin om și prin cele făcute de el prin om, iar pentru aceasta trebuie învățător încercat peste omul care voiește să se dea de partea lui Dumnezeu și să scape de diavolul, care are sub stăpânirea lui neamul omenesc de pe pământ, care face voia lui.
Venirea Mea cuvânt pe pământ poartă în taina ei nașterea cea de sus a omului, care se naște de jos când se naște pe pământ și căruia îi trebuie iarăși naștere dacă voiește să fie el al stăpânului Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și pe om. Trebuie să se schimbe omul ca să-L poată el vedea pe Dumnezeu și să fie apoi fiu al lui Dumnezeu. Numai fiii lui Dumnezeu Îl pot vedea pe Domnul, Care S-a făcut Om și Dumnezeu pe pământ. Diavolul nu poate să facă aceasta, și se folosește de trupul și de limba omului, și așa va lucra el până la sfârșit, împărțit în oameni, cuibărit în ei pentru lucrarea lui cea plină de moarte peste om, dar Eu, Domnul, am venit pe pământ și tot vin, ca să stric lucrarea diavolului, să stric iscodirile minții omului și să-l dezrobesc pe om de sub duhul iscodirii, spre care diavolul îl îndeamnă ca să-l atragă spre el pe om apoi. Eu însă vin pe pământ cuvânt și așez Duhul Adevărului în oameni, Duhul Care grăiește lămurit, descoperind lucrarea diavolului și pe toți cei care slujesc lui, lucrare de care omul înțelept se poate feri dacă ia aminte la Duhul lui Dumnezeu, Care grăiește din cer pe pământ, veghind pentru viața oamenilor care voiesc să-și biruiască vrăjmașul, pe diavolul cel fără de astâmpăr în calea oamenilor ca să-i supună el pe ei voinței lui.
Iată de ce trebuie să-și schimbe omul viața și fața! Omul trebuie să se facă fiu al lui Dumnezeu și să-L vadă pe Domnul și să se ascundă în Domnul, departe de fața diavolului, a șarpelui cel viclean, vrăjmaș pe om de șapte mii de ani. Aceasta am să-l învăț și să-l îndemn Eu pe om. De aceea vin cuvânt peste pământ și de aceea Mă descopăr Eu prin taina acestui cuvânt.
Trebuie să se nască din cer oamenii. Eu de aceea vin și cuvintez, și sunt Cel ce făcut cerul și pământul și pe om. Diavolul s-a născut în om prin neascultarea de Dumnezeu a omului și se naște din om acest vrăjmaș, iar Eu Mă fac Învățător din cer peste om ca să-i fac lui bine împotriva răului, pe care el și l-a făcut singur, născând în el duhul diavolului, și apoi lucrarea lui în om. Veghez mult și iată, Îmi fac ucenici pe pământ și-i fac pe ei casnicii Mei, căci am cetate pe pământ cu ei așa cum omul își face pe pământ o cetate pentru el. Numai cei ce iubesc să poarte durerea Mea în ei, numai aceia se fac fii ai lui Dumnezeu și casnici Lui, născuți din durerea Mea, în dureri născuți și crescuți prin ele până sus la cer, iar fața acestora strălucește ca și fața Mea, fața celor îndurerați ca Dumnezeu, căci durerea este adevărată, așa cum fericirea nu poate fi, ci este ea doar nălucă și nu rămâne și nu se naște din ea decât moarte. Cei îndurerați însă sunt cei ce nasc și sunt ca Dumnezeu, de o ființă cu El sunt, și se descoperă ei din slavă în slavă și sunt ai Domnului pe pământ și pot în El și pot ca El aceștia pentru slava numelui Lui. Amin.
Acum, poporul Meu, te îndemn Eu, Domnul, ridică mânuțele sus și strigă la Mine pentru liniștirea războiului din partea celor despărțiți acum de partea răului în neamul român și cere-Mi Mie puterile cerești să se împartă peste tot și să facă ele voia Mea peste pământul și neamul român, căci este mare răzvrătirea celor răzvrătiți și nu-i poate pe ei birui decât brațul Meu, pe care-l ridic mereu și mereu îi biruiesc, dar este nevoie de stăruință și de strigare, căci lupta este grea și este de mult. Să strigăm la Tatăl, să veghem, fiilor, și treji să veghem acum și să chemăm Duhul lui Dumnezeu acolo unde trebuie să lucreze El mult, și de unde se așteaptă o izbăvire acum.
Veghem încă, fiilor, la pregătirea mesei de nuntă pentru ziua mamei Mele Fecioara, căci pornesc mulți spre izvorul Meu cu voi aici. Voiesc pacea Mea între voi pentru strădania aceasta, căci toate pregătirile cele mari nasc încordarea cea pentru pregătirea lor și vă trebuie mult pacea Mea, fiilor, iar voi doar să știți s-o păstrați și s-o creșteți între voi, ca să pot Eu prin ea să vă stau alături sub greu cu puterile cerești, care pot, fiilor. Vedeți voi cum se împart puterile cerești și cum lucrează ele dezgolirea minciunii celor ce mint fiindcă vor să stea ei mari peste neamul român? Iată, puterile cerești, strigate de voi, lucrează, fiilor, și scot la lumină întunericul celor ce lucrează la întuneric împotriva neamului român, de parcă ei n-ar fi români, ci dușmani ar fi. Noi însă să cerem la Tatăl înfrângerea acestei furtuni și rușinarea celor ce bat cu furtună ori de câte ori suflă ei cu ea și strică liniștea văzduhului român, iar această neliniște apasă, fiilor, ca și pe voi, pe mulți apasă. Tatăl Savaot să voiască El să facă liniște, că e greu de tot fără liniște, fiilor.
Îl rog pe Tatăl Savaot pentru pacea neamului român acum:
Întoarce, Tată, durerea aceasta de acum, întoarce-o în bucurie, că doare ea în mulți, Tată! Trezește Tu la duhul dreptății Tale pe judecătorii acestei dureri, ca să facă ei voia Ta, iar Tu să le plătești lor după cum vor iubi ei dreptatea faptelor, Tată! Te rog aceasta din mijlocul poporului cuvântului Meu cel de azi, o, Tatăl Meu. Amin.
Binecuvintez acum vreme dulce pentru sărbătoarea mamei Mele Fecioara, aici, la izvor, cu popor adunat de peste tot, și binecuvintez pașii celor ce pornesc cu inima și cu dorul, și apoi cu pasul spre izvor. Ard inimile lor după Mine și după voi. Așa să-i așteptați și voi în prag, fiilor, și să le dați de la Mine lor, căci au iubire.
Te las spre lucrul tău cu Mine, poporul Meu. Ai grijă sfântă de tot ce este de lucrat pentru întâmpinarea poporului care se adună la izvor. Stai înaintea Mea cu cerere pentru toate câte sunt de lucrat, iar Eu să-ți dau și mereu să-ți dau pentru lucrul Meu cu tine, pentru lucrul și pasul tău cu Mine, o, poporul Meu, iar tu să-i înveți pe cei ce vin să iubească ei să se facă fii ai lui Dumnezeu pe pământ, iar Eu să le fiu lor Dumnezeu pentru voia Mea cea din ei, pentru voia Mea și nu a lor în ei, o, poporul Meu, popor al lucrului Meu peste pământ acum, la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.