Mă fac cuvânt și sărbătoare Mă fac în mijlocul poporului cuvântului Meu, căci sunt Învățătorul lui, și de aceea Îmi este Mie el poporul Meu. Vin cu sfinții la izvor ca să-i bucur pe ei lângă poporul Meu și pun masă dulce pentru cei din cer și pentru cei de pe pământ care-Mi știu aici venirea Mea, prin care-Mi ridic în zilele acestea un popor credincios și învățat din cer, și nu de pe pământ învățat, și ca să-l înmulțesc pe el ca stelele cerului și să-Mi împlinesc cerul pe pământ, căci scris este să fie ca în cer pe pământ Dumnezeu întru voia Sa. Amin.
Sunt Domnul Iisus Hristos și sunt venit la tine cu duh de sărbătoare, poporul Meu. Am în curțile Mele cu tine zi de pomenire sfântă în ziua aceasta. Fântâna întâlnirii este numele fântânii cea dintâi a colinei din deal, pe care Eu, Domnul, am împlinit și împlinesc încă așezarea șiragului de mărgăritare în jurul grădiniței cuvântului Meu, care stă ca o mireasă încoronată în mijlocul acestui sătuț, Betleemul Meu cel de azi, în care cuvântul Meu se naște din Dumnezeu și se așează pe pământ în cartea sa ori de câte ori Eu, Domnul, vin la tine cuvânt în grădină.
Fântâna samarinencei am pus Noi numele fântânii pomenită azi cu sărbătoare pentru așezarea ei în curțile Mele cu tine, fiule poporul Meu. Am grăit cu femeia samarineancă acum două mii de ani la fântâna lui Israel în cetatea Sihar, și am grăit apoi cu toți cei din cetate, căci s-a vestit în cetate că Mesia este la fântână și că este Hristos venit de la Tatăl pe pământ în mijlocul lui Israel. Așa am numit Eu cu numele femeii samarinence fântâna aceasta, la care azi s-au adunat mulți oaspeți cerești, așa cum s-a adunat cetatea Samariei în ziua când am poposit Eu la fântâna din Sihar și am grăit cu femeia samarineancă acum două mii de ani: fântâna întâlnirii, în a cărei curți Eu Mă întâlnesc adesea cu poporul care vine la izvorul Meu de cuvânt și-i dau lui din râul vieții ca să nu mai înseteze el după apa acestei lumi, care-l ține pe om în duhul lumii, duhul de care însetează omul iar și iar după ce ia din el.
Stau la masă de cuvânt în ziua aceasta și învățăm ceea ce este de învățat acum. Mereu, mereu trebuie să învățați și să înfăptuiți voi apoi învățătura care se așează între Mine și voi, între cer și pământ pentru cei ce iau de la Domnul, fiilor. Luați aminte cu duh de cumințenie cerească și învățați de la Mine și de la sfinții Mei, căci Eu binecuvintez acum intrarea sfinților Mei, care se așează aici cu voi la masă de cuvânt de învățătură peste voi, ca să fiți voi fii ai învățăturii cea de sus pe pământ cu voi, o, fiilor. Amin.
— O, slavă venirii Tale pe pământ cuvânt cu sfinții Tăi, Doamne, Dumnezeul lui Israel cel credincios și mântuirea celor ce în Israel și în neamuri au crezut în venirea Ta de la Tatăl pe pământ acum două mii de ani cu numele de Iisus Hristos! Nu cei morți Te vor lăuda pe Tine, Doamne, și nici cei ce se coboară în împărăția morții, ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul, de acum și până în veac. Amin.
Ne adunăm la fântână cu poporul cuvântului Tău și stăm la masă de cuvânt cu el și cu sfinții, Doamne, căci slăvită este în cele ce nu se văd venirea Ta cu sfinții pe pământ în zilele acestea ca să-Ți împlinești proorociile în Scripturi așezate pentru împlinirea lor! Stau cu numire cerească ocrotitoare și patroană a acestei fântâni, căci Tu așa m-ai așezat, și mi-ai dat să moștenesc fericirea venirii Tale pe pământ, acum, la sfârșit de timp, și să stau la fântână întru întâmpinarea Ta, și e mare taină așezarea mea aici acum. Toate tainele Tale cu aceste grădini vin din cer și merg la cer cu lucrările lor, vin și se duc și vin, și tainice sunt, și lucrează ele mult, iar aceasta trebuie să cuprindă mereu în duhul sfielii sfinte pe fiii poporului Tău, pe cei de la izvor și pe cei ce vin din cetăți la izvor și, iarăși, pe cei ce vin din mijlocul lumii după ce au aflat ei că Tu ești la această fântână de cuvânt și cuvintezi oamenilor ca și acum două mii de ani când Te purtai și-Ți lăsai cuvântul și semnele cerești peste oameni, spre amintirea Ta peste timp și spre mărturisirea Ta prin cei ce Te-au aflat și Te-au crezut și Te-au vestit apoi peste pământ și peste timp. Las povață peste fiii poporului cuvântului Tău, peste cel de la izvor popor și peste cel mai de departe, și îl învăț pe el creșterea lui, facerea lui, căci viața are nevoie de facere în fiecare clipă ca să nu moară ea în om, căci cei care mor nu Te mai laudă pe Tine, și nici cei care se pogoară în împărăția morții, ci numai cei vii Te binecuvintează și Îți slujesc cu viață în ei.
O, fii ai lui Dumnezeu-Cuvântul, nu căutați după cel blând cu voi pentru paza vieții din voi! Nu căutați după cel ce se poartă blând și mieros cu purtarea voastră, căci viața moare în voi, adoarme în voi sub semnele mângâierii și al ușorului vieții. O, căutați după cel necruțător și aspru asupra greșalelor voastre mici sau mari, și nu după cel blând, care vă încântă auzul inimii ca să mai întârziați cu trezirea și cu pocăința și cu umilința cea pentru ea, căci Domnul Iisus Hristos, Mesia Cel de la Tatăl trimis când m-a întâlnit pe mine la fântâna lui Israel în ziua când a venit de la Domnul vremea cercetării vieții mele, El a fost necruțător asupra păcatelor mele și mi le-a scos în față, ca să-mi poată spune apoi cine este El, iar eu, fiind înțeleaptă, nu m-am supărat și nu m-am rușinat să-mi arăt viața cea neplăcută Lui, ci am stat la făcut și la trezit și la cercetat și I-am spus Lui neorânduiala vieții mele, și mi-a spus-o El apoi, adăugând ceea ce eu n-am spus. O, nu m-am închis, nu m-am încordat, nu m-am răzvrătit și nu m-am supărat, ba, mai mult, am alergat în cetate și le-am spus la toți: «Veniți cu mine și vedeți pe Mesia, Cel ce mi-a spus mie pe toate câte am făcut!». O, și L-am mărturisit apoi peste tot pe Domnul, și apoi în fața mai-marilor de pe pământ am stat și L-am mărturisit pe El, până la moartea cea mucenicească, eu și toată casa mea, fii și rudenii, căci noi Îl aflasem pe Cel ce vindecă omul de păcat cu cuvântul Lui, și m-am temut să tac și să nu-L spun pe El peste tot, căci El era Dumnezeu venit din cer pe pământ, și nu se putea să fie El tăgăduit de cei cărora le-a fost descoperit că El este Mesia.
O, nu eram un om de rând, căci eram înțeleaptă, și toți ai casei mele erau la fel, dar păcatul nu-l iartă nici pe cel mare, nici pe cel mic cu rangul sau cu înțelepciunea, iar Domnul ne-a scăpat de păcat. Omul trebuie să vină după Domnul pentru ca să-l scape Domnul de păcat, și nu de altceva să vină omul la Domnul. O, căutați după cel aspru cu cele neplăcute ale vieții voastre și umblați după cel ce vă lucrează viața, veghind peste ea ochi și urechi, că multă lucrare trebuie peste viața din voi, și vai celui ce nu are peste el pe cineva care să-l mântuiască în toată clipa de păcat și de apucăturile păcatului, așa cum lesne îi este omului să pățească și să fie robit de păcat din pricina neumilinței inimii lui. Vine vremea cea cu durere și a și venit când cei ce au stat și au plecat apoi din bărcuța acestei lucrări de cuvânt de facere a omului, în toată clipa facere, vine vremea și a și venit să-i ajungă pe aceștia mari păreri de rău, căci lucrarea aceasta de cuvânt este ușa care-L aduce pe Domnul pe pământ, ca să fie El ușă celor ce vor intra și vor fi cu Dumnezeu în zilele ce vin și-și vor găsi pacea și mântuirea lor de păcat.
Este scris în cartea acestui cuvânt că nu va mai fi pe nicăieri patrafir care să se așeze cu curățire de păcat peste om, căci străini sunt de Dumnezeu cei ce n-au știut ce înseamnă Dumnezeu atunci când și-au pus ei de gând să se ducă ei la școală de preoți și să se așeze apoi peste sufletele oamenilor stăpâni fără pregătire din cer peste ei, fără asemănarea lor cu Domnul în lucrarea lor peste oameni, peste sufletele oamenilor!
Vai celor ce se duc din acest staul spre preoții cei făcuți de oameni preoți, și nu de Dumnezeu, și care n-au peste ei pe Cel Care să-i curețe de păcatele din ei! Adevăr adevărat a vestit Domnul acum două mii de ani că locurile știute a fi locuri de închinare sunt peșteri și ascunzători de tâlhari, care nu știu ce fac când se așează de la ei citire peste oameni ca să slujească în numele lui Dumnezeu peste ei!
O, n-are cine să-i mai scape pe oameni de păcat până nu vine Domnul cu iertarea și cu trezirea lor, așa cum și cu mine s-a petrecut, de mi-a ieșit Hristos în cale și m-a mântuit de păcat. Nu s-a oprit această milă, ci merge Domnul cuvânt din loc în loc și Se descoperă omului ca să-l ajute pe el împotriva păcatului din el, ca să-l ridice din moarte pe om, iar cei ce așteaptă după cei mincinoși cu viața și îmbrăcați cu epitrafir, aceia nu ajung la Dumnezeu, și nici Domnul la ei, căci Domnul este sfânt, și la cei sfinți trage El și lucrează cu ei și Se împarte cu ei pentru cei robiți de păcat și îi mântuiește pe aceia de păcatul lor.
O, Doamne, nu cei morți Te vor lăuda pe Tine, ci noi, cei vii, Te mărturisim. Eu sunt cu sfinții adunată la fântână și tainic stăm și ne răcorim, căci apa pe care ne-o dai Tu nu dă însetare, Doamne, căci ea se face izvor în cel ce ia din ea ca să bea, și se face cel ce bea adevărat închinător al lui Dumnezeu cu viața lui, în duh și în adevăr închinător, așa cum Tu ai spus inimii mele acum două mii de ani că nu omului trebuie să fie omul închinător așa cum fac cei mulți care caută prin locașuri de biserică și se închină la ce nu știu ei.
Voi, cei care nu știți la ce vă închinați în căutarea voastră, iată învățătură peste voi: Căutați să vă ardă inima după Domnul, nu după om când ea ia foc în voi ca să căutați! Nu căutați după om, fie el chiar și solul lui Dumnezeu cel după adevăr sol, și cu atât mai mult să știți atunci că Domnul este căutarea și liniștea voastră apoi, căci nimeni dintre cei purtători de trup nu sunt scutiți de ispite și de căderi când ei ar căuta într-un alt fel în afară de calea sfințeniei să meargă cu Dumnezeu, Care este în ceruri. Așadar, să vă ajungă Domnul când căutați după El, iar spre altcineva între voi și El să nu vă opriți inima, ci cu sfială sfântă fiecare să-l socotească sfânt pe fratele său și să țină mult seama de mântuirea acestuia, căci datoria aceasta este mare de tot pentru fiecare, și mai ales pentru cel ce se face copil ca să poată veni spre Domnul Mântuitorul, Care locuiește cu cuvântul Său cel de azi în mijlocul acestui popor, deoparte pus de El pentru slava Sa, și să urmeze Lui apoi sub ochii Lui cei plini de vederea cea de sus. Amin.
Am grăit pentru Tine, și am dat înțelepciune fiilor oamenilor, o, Doamne, căci am pus pe masă duhul dragostei de Dumnezeu, care a luat foc în mine în ziua când Tu m-ai întâlnit la fântâna din Sihar și m-ai curățit de păcat, de păcatul cel în ascuns lucrat, și pe care Tu l-ai scos la lumină pentru mântuirea mea.
O, înmulțește-Ți poporul, Doamne, și să strălucească el ca stelele de pe cer de dragostea Ta din el, dragostea cea pentru Tine, Doamne, și binecuvântat să fii Tu de el, iar el să fie binecuvântat de Tine, căci Tu ai făcut cerul și pământul și pe poporul cel purtător de Dumnezeu în toate vremile și până în vremea aceasta, cînd Tu Te slăvești mai mult decât oricând între cer și pământ și grăiești cuvântul Tău, așezându-l pe el peste poporul Tău de azi, popor purtător de Dumnezeu, popor mărturisitor al Tău, o, Doamne. Amin.
— Frumoasă este întâlnirea Mea cu voi la izvorul Meu de cuvânt, o, sfinți ai cerului Meu! Frumoasă vă face vouă grăirea voastră lângă Mine Duhul Sfânt Mângâietorul!
Ai povățuit spre iubirea cea mai mare, spre iubirea de Dumnezeu pe poporul cuvântului Meu și pe toți cei care dau să caute după Dumnezeu cu căutarea lor din loc în loc peste pământ, o, fiică mărturisitoare pentru Domnul tău, pe Care L-ai întâlnit la fântâna lui Israel acum două mii de ani! Mare ți-a fost mărturisirea cea pentru Mine, întinsă peste toți cei din casa ta și a părinților tăi! Ți-am mulțumit în vremea aceasta de sfârșit pentru dragostea ta cea de atunci, dragostea cea mai mare, și te-am așezat lucrătoare și veghetoare în curțile Mele de azi, în care Eu sălășluiesc în mijlocul unui popor credincios, spre care vin și Mă fac cuvântul celei de a doua veniri a Hristosului lui Dumnezeu pe pământ, ca să-Mi fac cunoscută această slavă și să-Mi pregătesc ziua cea mare, tronul judecății făpturii, pe care stau acum și cuvintez din mijlocul neamului român, pe vatra acestui popor, care ca și neamul lui Israel e rece și nu se aprinde de dor, din pricina neascultării lui de Dumnezeu, în care duhul lumii îl ține pe el, până ce va fi judecat acest duh. Amin.
Am stat la masă de cuvânt cu sfinții în mijlocul tău, popor de la izvor. Îi hrănesc de pe masa Mea cu tine pe mulți, ajutându-i pe ei să ia foc în inimioară pentru Mine, Cel ce vin cuvânt de dor la fântână pe pământ ca să-Mi zidesc un popor iubitor. În zi de duminică am stat cu tine și am lucrat facerea omului. Mai trec două duminici, iar în a treia iarăși voi aduna popor de peste tot la izvor și Mă voi slăvi în mijlocul lui aici, lângă tine cu slava Duhului Sfânt și-i voi da lui putere pentru dragostea de Dumnezeu în el, pentru focul pe care Eu, Domnul, îl arunc pe pământ ca să aprindă el inimi multe spre mărturisirea lui Dumnezeu, spre slava Mea cu oamenii pe pământ, mai multă și mai slăvită decât în toate vremile care au fost, iar tu Îmi ești cale ca să vin, și iată, vin. Vin și Mă slăvesc în mijlocul tău, iar tu Mă dai, și mulți iau foc în inimioară de la acest foc și vin și Mă caută, iar tu să le deschizi și să-i înveți pe ei calea, calea lor spre Dumnezeu, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.