În duh de biserică, în zi de praznic împărătesc, Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Tatălui peste biserică, slujitor împreună cu ea pentru cele spre Dumnezeu, grăiesc cuvântul Meu cel sfânt peste ea și hrănesc duhul ei și fapta ei cea pentru Dumnezeu, că e mare lucrare și mare minune să poată omul cu Dumnezeu așa cum așteaptă Domnul de la om, iar pentru această împlinire dinspre om spre Dumnezeu trebuie mereu și mereu învățătură, mereu îndemn spre viață, mereu hrană pentru viața cea cu Dumnezeu, căci viața omului este pândită zi și noapte de satana ca s-o surpe pe ea din om, ca s-o murdărească și ca s-o slăbească prin păcat, iar Eu, Domnul, văd, și păstoresc cu cuvântul Meu pe cei ce se aleg cu Mine și le veghez viața și mersul și le dau din Duhul Meu lor.
O, nu e mult cuvântul Meu peste cei ce Mă aleg ca să le fiu Păstor, ci trebuie mereu să păstoresc cu el pe cei ce Mă aleg, iar ei să dea în părți hrana Mea, care se împarte și nu se împuținează, căci Eu sunt fără de început și fără de sfârșit, ca și cuvântul Meu.
În zi de praznic împărătesc las cuvânt cu povață în el peste duhul și fapta bisericii Mele, și să ia din hrana aceasta cei ce vor să fie biserică a Mea când ei se numesc pe sine așa, adunându-se după datină pentru rugăciune cu slujire înaintea altarelor. O, e mare lucrare să am Eu, Domnul, biserică pe pământ cu slujirea ei spre Mine! Nu știu cei ce se adună în locașuri de biserică, nu știu aceștia ce va să zică biserică. O, dacă ar vrea ei să știe, ar ști și nu le-ar fi în zadar predaniile și datinile sfinte, ci le-ar fi de folos pentru mântuirea lor, căci nu se poate omul să slujească la doi stăpâni așa cum cred toți oamenii care bat calea ca să meargă la biserică după cum e moda aceasta, iar când să vină vreo veste din cer peste ei, o, n-au ei habar pentru tainicele lucrări ale Domnului peste biserică, pentru mântuitoarea lucrare de sus peste ea. Biserică înseamnă mama Mea Fecioara, care slujea pentru Dumnezeu cu iubirea ei, cu supunerea ei, iar vestea cea din cer a îngerului a deslușit ei voia Domnului peste ea și s-a împlinit însămânțarea Mea în pântecele ei cel fecioresc ca să Mă nasc apoi după nouă luni prunc supus și să cresc supus și să lucrez supus pe pământ, și să ascult din cer voia Tatălui cu Mine și să fac voia Lui.
Să audă toți oamenii ceea ce grăiesc Eu în duh de biserică și deslușesc! Cine voiește să știe ce înseamnă biserică, să privească cu nesaț la inima și la viața și la supunerea mamei Mele Fecioara, biserică a lui Dumnezeu fiind ea și primind ea din cer lucru de împlinit prin supunere și prin credință, iar altfel nimeni nu poate sluji Domnului sub nume de biserică a Sa.
A venit îngerul buneivestiri la Fecioara cea aleasă pentru nașterea Mea și s-a luminat cu lumină mare încăperea, și inima Fecioarei a tresărit la vestea îngerului, și apoi ea s-a supus și s-a împlinit taina buneivestiri, și n-a coborât zadarnic această veste din cer pe pământ, ci s-a împlinit cuvântul lui Dumnezeu în ziua aceea așa cum el s-a vestit spre lucrarea lui atunci și apoi, pentru toată împlinirea lui. Așa sunt cei ce ascultă de Dumnezeu și de la Dumnezeu apoi, ca mama Mea Fecioara sunt, iar altfel omul nu poate să fie biserică a Mea, nu poate el să bea și paharul Domnului și paharul demonului și să nu fie el furat de la Dumnezeu apoi, căci Iuda ucenicul dacă a băut paharul demonului prin ascunderea lui de Dumnezeu și de frații lui ucenici, când a venit și el și a băut paharul Domnului a fost învederat, a intrat satana în el și l-a tras apoi spre cele ce lucra el în ascuns, căci l-a avut la mână satana cu cele ascunse în el, și iată, nu poate omul să bea din două părți și să nu fie trădător prin aceasta.
O, iubirea de Dumnezeu trebuie hrănită în om ca să fie ea, dar în cel cu duhul semeției în el nu dă ea rod, căci iubirea nu poate cu amestecătura și iese și se duce la locul ei de purcedere și nu poate ea în omul nedăruit numai ei.
O, popor al cuvântului Meu, trebuie, fiule, să te învăț mereu, căci învățătura Mea de pe masa ta Eu o dau în părți spre povață peste mulți. O, ai grijă, fiule, să fie în tine hrană pentru iubirea de Dumnezeu și s-o hrănești pe ea între frate și frate, căci și Eu am mereu această grijă și mereu vin cuvânt la tine și mereu Mă dau ca să Mă ai Învățător și să Mă ia oamenii și să înțeleagă ei voia Mea, căci cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice, și e de despicat bine rostul acesta. Cele ce se văd sunt trecătoare, și e bine că se văd, că se pot șterge cele ce sunt rele, ca să treacă relele și să nu rămână ele pentru plata cea rea a omului în cele veșnice, iar cele ce nu se văd sunt veșnice, ca și faptele rele ale omului, care nu se pot vedea din om de către alt om tămăduitor pentru om, și care rămân veșnic neșterse, ca și plata lor.
O, nu se bucură de izbăvirea de păcat și de cele ascunse din el, ci se mânie pe Mine omul când îi arăt că văd și că știu păcatul lui și când dau să-l izbăvesc de întunericul lui și să-l ajut să iubească el lumina și faptele ei și roadele ei apoi. Trebuie hrănită dragostea de Dumnezeu, care-l ajută pe om numai spre Dumnezeu, numai spre mărturisirea lui Dumnezeu cu faptele lui, văzute din cer și de pe pământ sau tăinuite în Dumnezeu prin smerenia omului iubitor de Dumnezeu și pedepsitor de păcat.
Iubirea de Dumnezeu o hrănesc Eu în om prin cuvântul venirii Mele de azi, căci s-a răcit pe pământ iubirea de Dumnezeu, iar la acest semn Eu numaidecât vin, așa cum este scris că voi veni la acest semn, și vin să întăresc iubirea de Dumnezeu în om. Amin.
Îmi zice mincinosul cel ce vede că tac față de păcatul lui sau al fratelui lui, și Îmi zice mincinosul și cel ce Mă aude grăind acest cuvânt al venirii Mele pentru ca să hrănesc în om credința și dragostea și apoi nădejdea, spre pocăința lui. O, dacă Eu nu-i spun omului faptele lui ascunse nu înseamnă că le iubesc sau că nu face rău omul prin aceasta sau că Eu nu văd și nu știu, ci înseamnă că tac și rabd îndurerat, ca nu cumva să Mi-l fac și mai mare dușman pe cel neascultător, și care nu se teme de dreptatea dintre Mine și el, iar cine se uită la cel ce păcătuiește ca să facă și el păcatul, va fi și mai greu pedepsit decât cel de la care zice că ia el pildă rea, căci mulți au văzut păcatele celor de lângă ei, dar nu le-au făcut și ei, ci s-au înțelepțit și au vegheat peste ei, iar Eu, Domnul, nu Eu nu-l iert pe om, ci plata păcatului nu-l iartă pe el.
Grăiesc cuvânt cu putere în el, ca să ia învățătura Mea cei ce știu masa Mea cu poporul Meu în mijlocul neamului român, și unde Eu pun ca să fiu împărțit, căci duhul bisericii aceasta face: cercetează și lucrează și împarte cuvântul învățăturii peste tot pe unde întunericul din om îl ține pe om sub păcatul cel ascuns în om și care-l pedepsește pe om apoi.
Luați aminte, voi, cei credincioși, și voi, cei necredincioși, și învățați de la Dumnezeu să vă feriți de păcat, căci plata păcatului nu vă ferește pe voi! O, intrați sub veghe, veniți la lumină și luați lumină și dezvățați-vă de faptele întunericului din voi! Când omul se vrea singur pentru faptele lui cele din el păcătoase, îl ia diavolul în primire ca să facă ascundere omul, și uită de înger și de Dumnezeu unul ca acela. Când se aleg doi, tot rău este, că e tot alegere și e tot cursă diavolească pentru cel neputincios care stă fără veghe, dar când sunt frați împreună trei și cinci și zece și mulți viețuind și dăruind unii altora jertfa lor cea cu iubire în ea, atunci binecuvântarea Domnului lucrează mult, și unii pe alții se veghează frații spre Domnul, dacă pentru aceasta se unesc ei laolaltă frați. Rugăciunea cu postul de bucate lângă ea, acestea slăbesc puterea lui satana și a îngerilor lui, care mișună cu putere peste tot în văzduh și în om și între om și om, și iată povață pentru post, căci trebuie post de toate cele rele din om, nu numai de bucate, căci omul greșește mult prin minte, prin vorbire, prin inimă, nu prin mâncări și atât când e vreme de post. Cei postitori, cuvioși și sihaștri, dădeau să se ferească de păcat în vremea cea cu post de bucate și dădeau și pe alții să-i ferească de păcatul din ei, și se duceau spre schivnicie în vreme cu post, căci ei știau că plata păcatului este grea, și luptau ei apoi cu toate puterile sufletului lor împotriva puterii trupului, care cere pentru el, și mulți din ei biruiau și dobândeau har peste har, și har vestit apoi, lucrând el spre vindecarea multora din cei ce căutau pe Dumnezeu, dar cei ce stau laolaltă în numele Meu pentru dragostea Mea în mijlocul lor, aceia se biruiesc unii pe alții împotriva celor dinăuntru ale lor și se ajută unii pe alții pentru statul lor împreună în numele Meu și pentru cele de folos sufletelor lor.
Se sfârșește peste opt zile vremea Postului Mare și mulți din cei postitori de bucate au păcătuit cu gura spre vorbiri deșarte și spre folos diavolului și au păcătuit cu răutatea, cu încordarea de suflet și cu neveghea pentru iubirea de Dumnezeu, căci dacă omul nu postește pentru dragostea de Dumnezeu și postește pentru ca să-i dea lui Domnul prin zile de post izbândă în multe ale lui, o, un așa om nu are în el dragostea lui Dumnezeu, ci are nevoie de ajutor pentru el, și Domnul îi dă dacă el cere, dar dacă și el nu dă Domnului ceea ce așteaptă Domnul de la om, iubire din toată inima și sufletul și duhul lui, atunci zadarnic este postul omului, și se cunoaște că n-are în el dragostea lui Dumnezeu și se cunoaște că nu are har, ci are dragoste numai pentru el un așa om.
O, poporul Meu cel plin de cuvântul Meu învățător peste tine, adună-te acum, fiule, sub rânduiala cea bisericească din mijlocul tău și îngenunchează cu multă umilință înaintea Mea pentru duh cu căință de tot ceea ce ai greșit tu ca un om în vremea aceasta cu post, căci tu ai sarcini mari și multe pentru purtarea lucrării Mele, iar grijile acestea îți mai învârtoșează când și când pacea inimii, sau neveghea ta deplină te-a mai adus la greșeli cu lucrul sau cu cuvântul sau cu gândul, și curăță-te frate pe frate și să fie primire de la unul la altul pentru căință, fiilor, căci frații adevărați ai Mei veghează unii peste alții, nu peste ei înșiși mai întâi, și trebuie primire cu supunere, fiilor, așa cum mama Mea Fecioara s-a supus îngerului vestitor și a ascultat ea voia celui vestitor peste ea de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Ea este pildă de biserică a lui Dumnezeu, ea este cea plină de har din pricina iubirii ei de Dumnezeu și a supunerii ei depline înaintea Ziditorului ei. Amin.
— Eu sunt aceea, Fiule Ziditor, căci Tatăl Ziditorul Ți-a spus Ție să Te așezi în pântecele meu și să Te naști Om, iar eu Ți-am fost biserică și Te-am adăpostit în pântecele meu cel fecioresc până ce ai ieșit și Te-ai arătat oamenilor plin de har și de adevăr, de la nașterea Ta și până la suirea Ta iarăși la Tatăl Savaot.
M-am făcut pildă de biserică a Ta, o, Fiule al lui Dumnezeu, și ai fost Arhiereul bisericii mele. Te-am purtat în inimioară cu toată dragostea mea pentru Tine, și Te-am purtat în pântece apoi prin supunerea mea Ție la vestirea îngerului care Te-a vestit pe Tine mie că Te vei naște din pântecele meu și Te vei arăta lui Israel. O, Te-am purtat iarăși apoi în inimioară pe pământ, până în cer lângă Tine, Fiule scump al meu. Ai făcut din mine pildă de biserică a Ta pe pământ, Doamne. Îi rog pe cei credincioși și pe cei necredincioși, îi rog să se lase spre dragoste de Tine și să și-o hrănească mult, ca să aibă și ei bucuria mea și harul cel de la ea. Dragostea de Tine este bucurie, și apoi este har. Cei ce vor să guste fericirea și tânjesc după ea pe pământ, iat-o, aceasta este și așa este ea și în Tine este izvorul ei, din care ei pot bea și se pot bucura cu bucuria cea deplină, căci altfel de bucurii sunt trecătoare și îi trec pe oameni. Numai bucuria cea veșnică ajută-i pe oameni s-o caute și s-o aibă, Bunule Învățător al lor, dar fă-i pe ei să caute învățătura Ta și s-o pună la inimă și să ia din ea viață spre viața lor.
E zi de praznic împărătesc, a mea și a Ta zi de praznic, și este ziua îngerului vestitor peste mine de la Dumnezeu. Le dăruim oamenilor bucuria mântuirii acestei zile și folos de la ea lor, iar eu mă supun bucuriei Tale în mijlocul poporului cuvântului Tău, că Tu ești Arhiereul bisericii Tale, Doamne, și Tu ai întocmit-o pe ea acum ca s-o ai acum, când se surpă numele și viața bisericii pe pământ, căci satana a biruit peste cei fără de dragoste de Dumnezeu în slujirea cea după datină pentru taina de biserică, iar mângâierea noastră este de la cei zidiți de Tine acum biserică a Ta înaintea Ta, și prin care Tu Te ridici Salvator pentru mulți. Fericiți cei curați cu inima, fericiți mult, și mulți din ei vor primi plata pentru aceasta când se vor alege la dreapta și la stânga toate și toți, după cum este scris, și după harul pocăinței, pe care Tu îl reverși cu multul acum, când vii pe pământ cuvânt și har plin de cuvânt, o, Fiule milos pentru om și mult răbdând Tu cu sfinții pentru scăparea multora în zilele ce vin. Amin.
— Da, mamă, așa voiesc să fie, să scape spre salvare mulți, și trebuie să vadă ei și să creadă ei, că iată, Eu vin cu ea înaintea lor mai înainte de furtuna cea întețită mult, căci acum furtuna e tăcută și ia de peste tot din calea ei pe cei ce au stat sub nume de biserică pe scaune și pe ridicături ca să stăpânească peste oameni în numele Meu, iar turma Ne este risipită și flămândă de tot, mamă. Eu, Domnul, suflu peste ea, iar fluierul cuvântului Meu dă s-o trezească și s-o cheme la pășune, căci sunt Păstor cu milă și cu bogăție de pășune plină de duh dătător de viață, și dau din ea la cei ce vin la masa Mea. Amin.
O, poporul Meu cel plin de cuvântul Meu pe masa ta, am stat cu zi de praznic împărătesc în sărbătoare cu tine în ziua aceasta. Îți hrănesc, fiule, dragostea de Dumnezeu. De ea ai tu nevoie cel mai întâi, iar toate celelalte slujirii ei vin după ea ca lucrare a ei. Acest har să-l aveți toți, măi fiilor. Hrăniți-vă unii pe alții cu dragostea de Dumnezeu, și cu multă umilință să vă dăruiți unii altora acest har ceresc. Iubiți postul și rugăciunea, care izvorăsc din dragostea de Dumnezeu din voi și dintre voi, și din care izvorăște dragostea de Dumnezeu. Acestea sunt semnele după care Eu, Domnul, îi cunosc pe ai Mei, și prin care ai Mei Mă cunosc. Amin.
Pace ție, poporul Meu, și iată cine voiește să grăiască ție în ziua aceasta, de lângă Mine să-ți grăiască și să se bucure întru venirea Mea cu sfinții la tine. Ia aminte, și împărtășește-te de duhul învierii, o, poporul Meu! Amin.
— Învierea mea, Doamne, Te-a arătat pe Tine lui Israel Dumnezeu mare. Am stat patru zile cu trupul despărțit de suflet în mormânt, iar Tu ai venit în Betania și m-ai strigat afară. Eu Te-am ascultat și am înviat, o, și s-au stârnit împotriva Ta apoi toți fățarnicii lui Israel și s-au ațâțat unii pe alții cei ce-și ocroteau mărirea lor și s-au temut cu teamă mare și s-au sfătuit în sobor arhiereii și preoții să Te dea crucii și morții, Doamne, căci venise vremea să Te lași în mâna lor, spre judecata lor și a stăpânitorului acestei lumi, prin mijlocirea faptelor lor ucigătoare asupra Ta, Dumnezeule mare. Învierea mea la cuvântul Tău, aceasta a făcut să se ațâțe duhul celor ce se temeau de Tine atunci, iar azi, în ziua sâmbetei celei de dinaintea intrării Tale mărețe pe mânzul asinei în Ierusalim, azi este și serbarea zilei învierii mele și am dorit bucuria să grăiesc pe calea venirii Tale în mijlocul poporului cuvântului Tău, că voiesc să-i spun lui să pătrundă în adânc taina învierii mele, care a lucrat odată cu taina mântuirii cea de la Tine peste oameni, Doamne. Întâi le-ai promis oamenilor învierea prin învierea mea, că m-ai iubit, fiindcă și eu Te-am iubit, și apoi Tu Te-ai dus spre jertfă pentru neamul omenesc depărtat de Tine prin păcat. A doua zi Te-a primit tot Ierusalimul cu cântări de slavă ca pe un Împărat, căci toți au aflat de minunea învierii mele, iar apoi Ți s-a pregătit crucea, Doamne, și toți mai-marii au pornit împotriva Ta pe cei ce Ți-au cântat osana în ziua de Florii. O, iată taina dragostei de Dumnezeu! Unii înviază pentru credința lor în Tine, iar alții mor pentru nedragostea lor de Tine, Doamne. Nu mai este dragoste de Dumnezeu, nu mai este pe nicăieri, iar taina de biserică este batjocorită de cei ce slujesc în nume de biserică peste oameni pe pământ, iar dacă dragostea nu mai este, e semnul să vii. Și de ce să vii? Să vii să întărești dragostea, căci ea nu mai este. O, vino, Doamne, pe pământ și întărește dragostea de Dumnezeu în oameni, căci la acest semn este scris ca să vii! Îl rog pe poporul cuvântului Tău să-și îmbogățească înțelepciunea tainei învierii, și mă bucur azi între sfinți în cer că am putut eu acum să fiu în venirea Ta la el și să grăiesc în mijlocul lui cuvântul meu de bucurie pentru venirea Ta cuvânt pe pământ.
O, bucură-te, popor iubit de Dumnezeu, dar iubindu-L mult pe El, așa să te bucuri, și altă bucurie să nu ai, ci să-ți fie de ajuns iubirea cea pentru El și hrană să-ți fie ea! Fie numele Domnului binecuvântat de noi și de voi, cerul și pământul în iubire de Dumnezeu unindu-ne la masă de cuvânt! Slavă Ție, Doamne, că mare este slava Ta în cer și pe pământ, și se vor bucura de ea cei ce au crezut și cei ce Te-au iubit, crezând în slava Ta și stând sub ea, crezând. Amin.
— O, Lazăre, copil înviat de Dumnezeu dintre cei morți mai înainte de crucea Mea și de învierea Mea prin ea, vom cânta peste opt zile cântarea Domnului tău Cel înviat: „Hristos a înviat!”. M-am lăsat spre jertfă deplină după învierea ta, iar a treia zi după răstignirea Mea pe cruce am înviat. „Hristos a înviat!” vom cânta curând noi cu poporul cuvântului Meu. Amin.
Pace ție, poporul Meu! Am stat cu înțelepciunea Mea la masa Mea cu tine și ți-am dat ca să ai și ca să dai. Pace ție! Și voi sta iarăși cu tine în cuvânt cu praznic de Florii și iarăși îți voi da și iarăși vei împărți cuvântul Meu la praznicele Mele cu tine, căci tu ești sluga Mea, pe care Eu Mă sprijin cu venirea Mea cea de acum, o, poporul Meu cel de acum al Meu. Amin, amin, amin.