Grăiește Dumnezeu peste pământ, că e vreme de veghe pentru suflet, e vreme cu post și cu pocăință pentru cei ce iubesc viața cea din cer a sufletului lor, căci viața este din cer, și este de învățat mult ca să știe fiii oamenilor ce să facă, iar învățătura vieții vine tot din cer, nu de pe pământ vine ea, căci pe pământ sunt numai curse și-și prind oamenii sufletul în ele și nu sunt între ei învățători destoinici ca să-i învețe, ca să-i ajute, ca să-i înțelepțească pe ei pentru viața sufletelor lor. Vin Eu, Domnul, vin Eu pe pământ cuvânt, vin, că este scris să vin, iar Tatăl Meu Savaot Îmi dă oștirile cerești ca să Mă însoțească și să slujească Mie în slujba Mea cea pentru om.
Eu sunt Fiul Tatălui Savaot. Domnul oștirilor este El, iar Eu sunt Fiul Său, Unul Născut din El mai înainte de vecii și stau lângă El, și El lângă Mine stă, și Tatăl Meu până acum lucrează, și Eu lucrez, căci sunt asemenea Lui și de o ființă cu El sunt, și cu El le fac pe toate și noi le facem pe toate, iarăși le facem, precum este scris să lucrăm. Amin.
În zi de duminică, a cincea duminică a Postului Mare, Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel Mare, slujesc biserica Mea și împreună slujitor sunt cu ea când ea ale Mele dintru ale Mele aduce Domnului ei, și iată, grăiesc peste ea cuvânt de învățătură, cuvânt de veghe și de înțelepciune apoi pentru veghe. A dat Domnul dar lucrător peste pământ, și cu mare milă lucrează El prin acest dar, căci sunt sloboziți câte unii din locuința morților să vină să grăiască la cei de pe pământ, la cei aleși de Dumnezeu pentru acest dar, ca să mai ușureze cumva duhul cel greu al celor ce au trecut cu trupul și care suferă așteptând ușurare suferinței lor, iar pe pământ se vestește de către vestitor și se lucrează apoi pentru sufletele neajutorate și care nu și-au agonisit în patria vieții avut lor care să-i aștepte pe ei în locașul mângâierii, în sânul lui Avraam, căruia Domnul i-a făgăduit seminție multă cât stelele cerului pe pământ, și în cer apoi.
O, dar mai are Domnul daruri împărțite oamenilor pentru ajutor sufletelor lor, și prin sfinții cerului împarte El daruri oamenilor, căci Duhul Domnului a mânat cândva un preot slujitor și sfânt pentru cele sfinte, și călătorind el prin inima pustiei a dat de un trup cu suflet în el, sleit de suferință și de lacrimi și de post îndelung, după ce mulți ani a slujit desfrâului și voii de sine pe pământ, până când Duhul Cel de sus a dat acestui suflețel darul pocăinței și al temerii de Dumnezeu și al învierii duhului, și s-a dus apoi acest suflețel purtat de trup, s-a dus în inima cea mai adâncă a pustiei și a rămas acolo în sfințenie până la despărțirea sufletului de trup, când ceata sfinților cuvioși l-a luat și l-a așezat în ceata lor. Pe acest suflețel îl am Eu, Domnul, acum, în zi de duminică în lucru cu Mine pe pământ peste fiii oamenilor spre înțelepțirea lor, care vine din cer și care nu se găsește pe pământ. Au așezat sfinții și părinții bisericii pomenirea sfintei cuvioase Maria Egipteanca în zi de duminica a cincea a Postului Mare ca să ia biserica învățătură mare, și duhul cumințeniei firii să ia apoi din darurile cele de sus slobozite ca să lucreze peste pământ. O, ferice celor ce au parte de prima înviere, căci asupra lor moartea cea de-a doua nu mai poate, și poate numai învierea peste ei și cu ei, și așa i s-a făcut parte Mariei Egipteanca, cea pomenită azi și scrisă spre știre cu toată viața ei, cu toată spovedania ei mai înainte de suirea ei la cei din cer, după o lungă vreme de lacrimi vărsate șuvoi din ochii ei de la darul pocăinței, cel lucrător în ea după trezirea ei din păcat. Duhul ei grăiește acum de lângă Mine cuvânt de dor și de mulțumire cu dor, lăsând în mijlocul poporului cuvântului Meu cel de azi povață de împărțit fiilor oamenilor și peste toată biserica cea veghetoare de suflet pe pământ, că e vreme de veghe și de pocăință, și acestea două împreună lucrătoare cu putere de înviere peste om, peste duhul lui, peste sufletul lui și peste trupul lui apoi. Amin.
— Cu lacrimi, Doamne, între cei din cer îmi las cuvântul meu cel învățător și povățuitor în mijlocul poporului Tău, unde Tu Îți ai casă de venire și primire și îngrijire ai, o, Doamne, iar acest micuț popor al Tău să prețuiască mult acest dar și să hrănească mult venirea Ta la el și cuvântul Tău peste el și peste tot pământul împărțit apoi de aici, de unde se face râu de cuvânt glasul gurii Tale pentru învierea multora, Bunule și Milosule Mântuitor al celor ce știu și al celor ce nu știu îndeajuns lucrarea cea pentru viață, căci viața nu se sfârșește, ci se mută în locuința ei cea de-a doua, cea de veci, o, Doamne bun. O, slavă Ție și oștirilor cerești slavă, căci eu acum, mult păcătoasă pe pământ cum am fost, am pășit cu duhul meu lângă Tine să grăiesc în ziua aceasta pentru pocăința oamenilor!
Să ia aminte drepții și păcătoșii, să ia aminte și să audă și să creadă și să învețe și să știe apoi că viața nu se sfârșește niciodată așa cum mulți dau să se mintă, că mulți vorbesc despre iad cu multă ușurință și spun despre chinurile din el și își aleg cu gura lor unde le-ar place să petreacă după ce-și vor lăsa trupul, iar aceștia mult rătăcesc, necitind Scripturile în care scrie despre văpaia cea din iad, și vai celor ce nu sunt atinși de această văpaie încă din trup ca să lucreze ei un picuț de timp împotriva ei și ca să scape de văpaia cea de veci!
O, nu toți au parte de darul care vine din cer ca să trezească pe oameni la pocăință mai înainte de trecerea lor. Mă aplec cu milă mare spre sufletele oamenilor și le spun lor că slăbiciunile sunt mari în oameni din pricina iubirii de sine a lor și a lipsei de Dumnezeu din ei și de învățători insuflați din cer, și care să împartă peste oameni viață din cer și înviere lor încă din vremea purtării trupului lor cel din părinți luat. Sunt dintre cei ce înțeleg și primesc și pot, și sunt dintre cei ce nu primesc și nu se grăbesc spre salvarea lor, din pricina slăbiciunii trupului lor sau din pricina semeției lor. Să ia aminte aceștia la regii de peste oameni și să se înțelepțească ei din pilde, căci regele Irod n-a putut birui și omorî ispita cea de la femeie când Ioan proorocul și botezătorul Domnului a voit să-i dea lui duh de trezire și de înviere din păcat, ca nu cumva să ia Israelul pildă rea de la rege și să stăruiască Israel în păcat și în pierzare de suflet, dar regele a făcut jurământ femeii și n-a știut să se păzească de rostire de jurământ rău, și a pierit regele Irod prin păcatul său, prin femeie a pierit Irod.
O, să ia aminte oamenii la regele Darius, căruia i-a spus Zorobabel păcatul, și l-a sărutat regele pe el și i-a făgăduit lui ascultare, căci i-a plăcut regelui de înțelepciunea lui cea din cer și de adevărul pe care i l-a spus Zorobabel, acest om al slujirii cea din cer pentru Israel, și care a spus adevărul cel despre femeie și a spus așa celor ce erau din suita regelui: «O, bărbaților, nedrept este vinul, nedrept este împăratul, nedrepte sunt femeile, toți fiii oamenilor sunt nedrepți, toate lucrurile lor, și nu este într-însele adevăr, și tot și toate pier din pricina nedreptății lor, ci numai adevărul este tare și rămâne în veac și are putere în vecii vecilor, și el nu caută la fața oamenilor și nu părtinește, ci face și zice ceea ce este drept, și el este tăria, împărăția și puterea și slava tuturor veacurilor. O, bărbaților, mare este împăratul și tare este vinul, dar cine stăpânește peste oameni și peste împărați? Oare nu femeile? Căci eu l-am văzut pe împărat și pe țiitoarea lui de-a dreapta lui luând coroana de pe capul lui și punând-o pe capul ei, iar cu mâna ei cea stângă pălmuia pe împăratul, care privea cu gura căscată la ea și râdea cu ea, iar dacă ea se supăra el o lua cu binișorul ca s-o împace cu el, și cum să nu fie tari femeile de vreme ce pot și fac astfel?» O, și l-a sărutat pe Zorobabel regele Darius și i-a făgăduit că-i va da lui tot ce-i va cere, și a primit el de la rege făgăduința pentru zidirea Ierusalimului, cel ars de Edom și pustiit de caldei.
O, fii ai oamenilor, iată, sunt regi și sunt oameni care primesc și care nu primesc adevărul cel despre ei și despre femeile care domnesc peste ei. Eu însă vă spun că femeia aduce oamenilor și ei înseși moarte sufletului și suferință trupului, iar tăria ei stă în duhul ispitirii cea prin trupul ei stârnit în om. Dar iată, vremea s-a scurtat și vine Domnul pe pământ cuvânt și trebuie să audă din cer oamenii și să știe să se ferească de desfrânare și să se oprească de la acest păcat, care suflă cu putere în zilele acestea peste tot și peste toți mai mult decât oricând peste pământ, din pricina duhului de femeie din oameni și din femei. Să ia aminte regii și stăpânii de pe pământ la duhul cel ceresc, care suflă grăind, și să se oprească toți de la păcatul pustiirii pământului! O, să ia aminte și mai vârtos arhiereii și preoții și să înceapă ei mai întâi să se curețe de păcatul desfrânării din ei și să curețe apoi pământul și pe om de păcatul acesta, că e pustiire mare pe pământ de la acest păcat, care, iată-l, se vrea împărat peste pământ și peste cer.
Mi-a trimis mie Domnul milă mare și duh de pocăință, după o viață trăită în păcat și nesătulă de el, și m-am dat apoi nevoinței cu trupul și lacrimilor izvor și am luptat pentru casa mea cea de sus ca să n-o pierd, ca să mai am vreme s-o dobândesc pe ea de casă a mea pe vecii, și ca să nu trăiesc în iad pe veci pentru păcatele mele grele până ce Domnul m-a scos din ele prin mila Lui de om, pentru care El a plătit cu rușinoasă moarte pe cruce, cu sângele Lui cel curățitor și plin de înviere pentru cei ce-L află pe Domnul Mântuitor al lor.
Luați aminte, împărați și oameni puternici, arhierei și preoți, bogați și săraci, robi și slobozi, credincioși și necredincioși, nu luați în râs viața cea de veci! Eu cât am fost în pustie după ce am părăsit veacul lumii și am slujit luptei împotriva păcatului m-au luat îngerii lui Dumnezeu și mi-au arătat chinurile iadului și am plâns apoi toată vremea trupului meu câtă am mai avut, și-mi spunea Maica Domnului Iisus Hristos că oamenii vorbesc prea ușor între ei despre locurile din iad, care nu sunt așa cum grăiesc ei despre ele, ci sunt de groază, iar dacă pe oameni îi doboară o durere mică a trupului lor și merg cu ea la doctor după alinare, o, unde s-ar mai putea duce ei din iad când ajung în dureri, unde ar mai găsi ei alinare muncilor celor de nesuportat?
O, iubiți învierea, fii ai oamenilor, și iubiți sfințenia, căci eu am plâns aproape douăzeci de ani după ea ca să mi-o dea Domnul pe ea peste viața mea, cea chinuită și robită de păcat atâta vreme pe pământ între oameni, și prin care mulți oameni mari și mici au murit ca și mine prin păcatul meu cel cu moarte în el, căci păcatul este boldul morții, precum este scris.
O, Doamne milos pentru cei pierduți în păcat, miluiește-i pe oameni ca și pe mine! Te rog pentru ei! Din ceata cuvioșilor Tăi am grăit eu lor în ziua aceasta, și multă vreme am trudit plângând pe pământ și suspinând după cei din cer ca să mă ajute și să mă răscumpere din păcat cu rugăciunile lor și să-mi facă parte cu ei în cer, iar ei m-au ajutat, ca și oștirile îngerești, pe care Tu mi le-ai dat de slujire trudei mele spre Tine și spre cei din cer, spre țara sfinților Tăi, Bunule Salvator, de la Tatăl Savaot trimis pe pământ pentru mântuirea noastră, pentru mila Sa de om.
Iar acum eu Te rog dintre sfinți, Te rog pentru poporul cuvântului Tău cel de azi, ai grijă de el cu sfinții Tăi și cu îngerii Tăi și cu mereu învățătura Ta peste el! Înviază în el în fiecare zi cu Duhul Tău Cel Sfânt, o, Doamne, și Care să-i păzească pe ei ai Tăi, ai duhului sfințeniei, căci Tu ești sfânt, și le dai lor să-Ți semene Ție, că ai putere, Doamne, iar fiii oamenilor nu iubesc puterea Ta ca să-i ajuți și pe ei cu iubirea Ta, cu mila Ta să-i ajuți spre țara sfinților Tăi. Ajută-i însă și pe ei, cum și pe mine m-ai ajutat și ai descoperit mie calea pocăinței, calea mea spre Tine, Doamne bun al celor ce se apleacă cu pocăință pentru ea, pentru calea Ta cu ei apoi, spre țara sfinților Tăi și spre odihna lor între sfinți. Amin.
— Eu, Domnul, am ascultat înfiorat cu Tatăl Savaot și cu tot cerul de sfinți duhul și cuvântul Mariei Egipteanca, cea care a înviat din păcat prin mila cea din cer ieșită în calea ei. Eu, Domnul, am privit grăirea ei peste împărați și peste mai-marii pământului, peste robi și peste slobozi, peste bogați și peste săraci, peste arhierei și peste preoți și peste slujitorii lor, și dau duh cu putere graiului ei ca să se prindă el de cei spre care este trimis.
Eu, Domnul, slobozesc daruri miloase din cer pe pământ peste cei ce rătăcesc în păcat și se îndulcesc cu duhul amăgirii spre pedeapsa lor, iar Eu voiesc să-i înțelepțesc pe ei cu puterea cea de sus, și am împărțitor de darurile cele de sus pe poporul cuvântului Meu, în mijlocul căruia Eu vin cuvânt din cer pe pământ și-Mi vestesc împărăția, căci sunt Împăratul împăraților și Domnul domnilor, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
O, pace ție, popor al cuvântului Meu, sluga Mea pe care Mă sprijin în zilele acestea de venire a Mea cuvânt pe pământ! Să stai, fiule, cu porțile deschise pentru Domnul! Să stai Mie slujitor pentru venirea Mea pe pământ, și-ți vor mulțumi sfinții toți, și-ți vor mulțumi ție cei din iad, care iau din mânuța ta tot mereu slobozire lor și rugăciune miloasă pentru sufletele lor înaintea Mea.
O, ai grijă de Mine, poporul Meu, ai grijă de această rugăminte a Mea! Stai sub povață, stai sub călăuză, fiule, stai sub iubire, măi fiule purtat! Iubește povața, iubește dojana cea cu povață și stai sub paza lor, iar altfel de pace să nu iubești, să nu dorești, căci fiii oamenilor pierd mereu viața din ei că n-au peste ei călăuzitori cu milă pentru pașii vieții lor. Tu însă ai, și învață-te să ai și să nu-ți lipsească acest dar, căci spre viața ta cu Mine Eu ți-am dat daruri aproape de tine ca să te sprijini cu ele, măi poporul Meu, căci altfel omul moare, mor împărați și oameni, mor de lipsa celor din cer peste ei și lângă ei coborâte, căci din cer dau Eu lângă tine pază tare peste viața ta și mereu pază peste ea, iar tu să iubești ocrotirea Mea de peste tine, și bucurie mare să-ți facă ea, și-Mi vei mulțumi cu mare iubire și cu mare duioșie când vei vedea cât bun ți-am dat să ai tu pe pământ, și tot atâta să și împarți celor ce caută la tine pe Dumnezeu, Povățuitorul oamenilor credincioși și duioși după El peste viața lor, o, poporul Meu, lucrător cu Mine în via Tatălui Meu Savaot, acum, la sfârșit de timp, la venirea Mea cea de acum. Amin, amin, amin.