Mă vestesc la porți ca să intru cuvânt în cartea Mea de azi și Mi se face primirea. Sunt Arhiereul Cel Mare, capul bisericii Mele, și Slujitor împreună cu biserica sunt înaintea Tatălui Savaot, și Tatăl Meu lucrează, și Eu lucrez. Mai mult decât arhiereii și decât preoții bisericii, mai mult se cade să lucrăm Noi, cei din cer, peste biserică, iar altfel biserica nu este a Noastră, a Tatălui și a Mea, și este ea altceva când nu are de Stăpân peste ea pe Dumnezeu și de Călăuzitor al ei mereu pe Fiul lui Dumnezeu.
Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, sunt Dumnezeu Fiul, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel Mare al bisericii Mele după rânduiala Tatălui Meu Savaot. Cine este cel ce Mă întreabă cine sunt Eu, Cel ce grăiesc peste biserică? Eu sunt Cel ce sunt îi răspund, dar dacă și Eu îl întreb pe el cine este, el poate să-Mi răspundă după adevăr? Poate omul să slujească la doi stăpâni, l-aș întreba pe el? Ce Mi-ar răspunde cel ce l-aș întreba cine este el? O, dacă Mi-ar fi Mie slujitor ar avea unul ca acela ce să-Mi răspundă, dar dacă își slujește sieși slujitor în dreptul lui Dumnezeu, nu are răspuns, se rușinează să dea răspuns, se rușinează de Mine și de oameni, iar Eu am spus acum două mii de ani: «Cine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta preacurvar și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinții îngeri». Eu cu îngerii vin când vin să grăiesc peste biserică, căci sunt purtat de îngeri, iar îngerii sunt cei ce Mă acoperă, sunt norul cel de deasupra a trupului Meu cel înviat dintre morți acum două mii de ani, și frumoasă este slava Mea cea acoperită de cetele îngerești când Eu vin și grăiesc cuvântul Meu în mijlocul poporului Meu cel credincios venirii Mele de azi cuvânt pe pământ la el, căci cu aceeași slavă stau înaintea lui și când cobor în carte, și când ies spre el cuvânt din carte rostit, și mereu sunt, odată cu auzirea sau cu citirea cuvântului de către cei ce îl aud sau îl citesc, mereu cu aceeași slavă stau față în față cu cei ce au părtășie cu Mine prin acest cuvânt ieșit din gura Mea, și Dumnezeu așa lucrează, căci este adevărat Domnul și același este mereu și întreg lucrează în toată vremea și peste tot pe unde împarte El cuvântul Său. Amin.
O, neam român, cobor în mijlocul tău cuvânt, cobor pe vatra ta cu slava cuvântului Meu de atâta timp, dar și tu faci ca Israel, care M-a avut în mijlocul lui treizeci și trei de ani prin nașterea și copilăria și creșterea Mea și prin propovăduire apoi și prin durerea lepădării lui de Mine în toată această vreme, și apoi el M-a lepădat de tot și M-a dat crucii ca pe cel mai mare rău al lor, dar în mijlocul tău, popor român, Eu sunt de peste cincizeci de ani cuvânt de Duh Sfânt și călăuzesc un popor, pe care l-am făcut credincios Mie și împărțitor de cuvântul lui Dumnezeu în vremea aceasta, căci Eu sunt Cel ce sunt, Alfa și Omega sunt, Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul, precum este scris că am lucrat și că voi lucra, și aceasta este lucrarea Mea, precum este scris să fie ea și să fiu Eu, și fii cu luare-aminte, popor român, cum sunt Eu în lucrarea Mea în mijlocul tău, pe vatra ta, căci din nou îți spun: Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, începutul și sfârșitul, Alfa și Omega sunt. Nu numai la început, nu numai Cel dintâi, ci și la sfârșit sunt, și Cel de pe urmă sunt, precum este scris. Cu ce ies Eu din cartea aceasta a numelui Meu și a lucrării Mele, care M-a vestit că așa sunt și că așa lucrez? Dacă sunt Alfa, sunt și Omega. Dacă sunt începutul, sunt și sfârșitul. Dacă sunt Cel dintâi, sunt și Cel de pe urmă și lucrez la sfârșit ca și la început. Sunt Cel dintâi, căci din Tatăl purced mai înainte de toți vecii, și sunt Cel de pe urmă, căci închei lucrarea Tatălui cu cuvântul Meu ca și la început cuvânt, căci Dumnezeu lucrează prin cuvânt așa cum toată facerea a făcut-o. Fac facere nouă, căci așa este scris, iar omul nu poate face aceasta ce este scris. Dacă am făcut la început prin cuvânt facerea, tot așa lucrez și la sfârșit, iarăși facere, și nu se pricepe omul pentru cele ce Dumnezeu trebuie să le facă, iar omul trebuie să facă numai ce i-am spus Eu să facă dacă voiește el să fie al Meu aici și pe vecii apoi, dar să-și aducă el aminte ce i-am spus Eu acum două mii de ani când am venit de la Tatăl și la Tatăl M-am dus iar, și i-am spus atunci să semene cu Mine cel ce Mă voiește al său, și i-am spus: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze, căci cine va voi să-și mântuiască sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelia Mea, acela îl va mântui, căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și va pierde sufletul lui?». O, fericit cel ce pătrunde puterea acestui cuvânt rostit de gura Mea peste om acum două mii de ani, căci acela nu-și pierde vremea sa și plata sa! O, fericit poporul care s-a ales cu Mine din mijlocul tău, neam român, ca să-Mi scriu Eu în zilele acestea în mijlocul lui cartea venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp! Eu sunt începutul și sfârșitul, iar dacă am grăit acum două mii de ani, grăiesc și la sfârșit, grăiesc și acum, căci pot aceasta, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt. Amin.
Iată, stau în mijlocul bisericii Mele în neamul român cu zi de pomenire a sfintei Cruci, a drumului și a mersului omului cu crucea așa cum am mers Eu spre înviere acum două mii de ani când Mi-am dus crucea pe care am fost răstignit pentru ca să înviez apoi dintre cei morți. Am mers în mijlocul lui Israel treizeci și trei de ani cu pasul Meu dumnezeiesc, iar la sfârșitul Meu cel de atunci am mers cu crucea și am mers spre înviere și i-am arătat omului drumul spre înviere și i-am spus să-și ia și el crucea și așa să-Mi urmeze dacă voiește să vină după Mine cu mersul lui, cu viața lui dată Mie și nu luiși oprită ea. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, nu Cel cu haine cu fir și cu mitră bătută cu pietre scumpe așa cum se poartă înaintea norodului arhiereii lumii spre slava lor pe pământ și nicidecum spre slava Mea, căci Mie Mi-au înțepat spinii fruntea și am umplut cununa de spini de sângele frunții Mele dumnezeiești și încununată cu spini de poporul iudeu, și apoi am vopsit crucea răstignirii Mele cu sângele Meu cel revărsat pe ea din rănile răstignirii, din mâini și din picioare și din coastă, căci în coastă M-a împuns ostașul care M-a ajutat să-Mi dau Duhul pe deplin, că venisem de la Tatăl pentru răscumpărarea omului care a greșit prin femeie, căci femeia a fost luată din bărbat, din coasta bărbatului, și i-a făcut rău bărbatului ei apoi, iar Eu trebuia să vindec această rană atunci făcută și să umplu la loc, căci trebuia să vindec tot trupul omului, și bărbatul, și femeia, căci femeia a fost luată din bărbat, și Eu Mi-am dat duhul și pentru bărbat și pentru femeie și M-am aruncat după ei în iad prin moartea Mea pe cruce, prin drumul crucii Mele, pe care M-am lăsat răstignit, și cu crucea purtată L-am urmat pe Tatăl întru ascultarea Mea, și apoi am înviat ca să-i plătesc omului învierea, și M-am așezat în Tatăl apoi și sunt de-a dreapta Lui și sunt lucrarea Lui între cer și pământ, sunt Cuvântul Lui și mâna Lui, care este în lucru prin trupul și prin Duhul Meu Cel lucrător din Tatăl pentru om. Amin.
Au așezat sfinții și părinții sărbătoare pentru cruce, pentru drumul spre înviere a omului care postește de bucate patruzeci de zile până la praznicul de înviere a Mea și a lui, dacă și el voiește, și mângâi acum, mângâi cu slava cuvântului Meu pe cei ce postesc de bucate în vremea celor șapte săptămâni de post, iar cei ce postesc așa cum se cuvine, așa cum am lăsat Eu, Domnul, prin sfinți și prin părinții cei îmbunătățiți ai bisericii și lucrători de la Duhul Sfânt peste ea, acelora le dau acum, la mijloc de cale, mângâierea Mea cea prin cuvânt și le spun ca și acum două mii de ani: «Cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelia Mea, acela îl va mântui».
O, ce păcat, ce păcat mare fac în vremea aceasta vânzătorii de carne și de băuturi și de mâncări oprite pentru vremea în care scrie post peste ea! Nu sunt preoți și arhierei cu durere pentru Mine și pentru oameni ca să le spună tuturor cu mărire de cuvânt că nu este voie în țară ortodoxă să se calce cu neorânduială peste vremea postului. Este scris în Scripturi că neam preacurvar și păcătos este neamul care calcă peste datinile sfinte venite din părinți, și iată, se rușinează de Evanghelia Mea cei ce stau în numele Meu peste biserică și nu le spun ei creștinilor să propășească cu zile de post înaintea Mea pentru mântuirea lor. O, păi cum să le spună dacă nici ei nu postesc și mănâncă pe furiș de cei ce nu-i văd pe ei făcând aceasta? Aceștia sunt necredincioși, și nici dacă ar învia cineva dintre morți n-ar crede și n-ar împlini ei cuvântul lui Dumnezeu și al sfinților lui Dumnezeu, căci a înviat Lazăr, și am înviat Eu, Domnul, și tot n-a crezut Israel, care azi dă să-Mi facă altă zdrobire și dă să conducă lumea spre lepădarea de Dumnezeu, ca să fie el dumnezeu peste pământ și numai el, și numai banul, căci banul este blestemul creștetului lui, fiindcă pe bani a vândut pe Fiul lui Dumnezeu când S-a coborât din cer la el ca să Se lase răstignit de el, de poporul la care a venit ca să-i fie Mântuitor.
O, trimite Tatăl izbăvitori peste oameni și nu pricep oamenii dragostea Tatălui pentru ei. Când a scos Domnul din robie pe Israel, n-a trimis înaintea lui izbăvitor pe Moise? O, așa lucrează Dumnezeu în toate vremile și trimite izbăvire celor robiți, și nu întreabă pe nimeni de pe pământ și de peste oameni când El lucrează, și nici pe mai-marii bisericii nu-i întreabă, căci Eu, Domnul, sunt mai mare decât ei și sunt izbăvitorul lor dacă și ei Mă vor așa cum Eu lucrez, căci Duhul Sfânt coboară spre lucrare când voiește El, nu când vrea omul cel pământesc, nu când crede el aceasta. Eu pe leproși i-am curățat de suferința lor cu cuvântul Meu mai înainte de a-i trimite pe ei să se arate preoților și să-i vadă aceștia vindecați și să se întrebe cine i-a vindecat pe ei? Dar la care preoți știau aceștia să se ducă? Preoții Mă certau, Mă prigoneau de peste tot că-i vindec pe cei neputincioși și că fac prea multe minuni și că-i micșorez pe ei înaintea mulțimilor robite de ei, și au spus că trebuie să fiu răstignit ca nu cumva să piară seminția lor, neamul lor tot, dar de ce le-a fost frică de aceea n-au scăpat, căci neamul lor a pierit dinaintea Mea chiar pentru că M-a prigonit din mijlocul lui, și este el acum cel rătăcit și cel ce rătăcește pe mulți.
O, popor al cuvântului Meu, o, fiilor, nici unul din voi să nu stați cu gurița uscată de cuvânt din cer rostit peste voi și de laudă pentru cei din cer! De la unul la altul să lucreze cuvântul Meu cel rostit între voi. De la unul la altul să vă dați mângâierea Mea, căci cei credincioși trebuie să se hrănească mult unii pe alții cu raiul, cu hrana raiului, cu sfinții, cu îngerii și cu toate puterile cerești, iar când Eu, Domnul, îi spun omului ce să facă pe pământ între om și om, așa trebuie să împlinească, fiindcă Eu sunt Dumnezeu din Dumnezeu și nu trebuie auzit și luat în deșert apoi cuvântul lui Dumnezeu, și trebuie împlinit cu frică, iar frica de Dumnezeu este cu cei ce împlinesc așa cum cere Dumnezeu și așa cum Domnul așteaptă de la om, de la cel mic spre Cel mare, Care are grijă să-l învețe pe om să se facă dumnezeu prin har și prin ascultare cu har, căci harul înseamnă lepădare de sine cu umilință și cu pocăință și cu multă lucrare și minune de lucrare prin acestea, cu mult dor de Dumnezeu în om, că fără dor de Dumnezeu nimeni, o, nimeni nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe pământ, nimeni nu poate tânji cu inima după El fără încetare, după viață fără de moarte, iar viața Eu sunt. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, de care cei mândri nu au parte, căci aceștia iau din mintea lor chiar și cele pentru Dumnezeu de la ei, și nu iau ei de la Dumnezeu dacă fac așa, că nu așa înseamnă să aibă omul har, căci harul înseamnă aplecare, așa cum mama Mea Fecioara a avut mereu și a lucrat har mereu, mereu, și a lucrat ca Dumnezeu pe pământ și L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu Om pe pământ, și pe om l-a făcut dumnezeu prin har, prin lucrarea ei cea plină de har pentru Dumnezeu și pentru om.
O, nu la toți le este dat să creadă până la sfârșit această venire a Mea pe pământ acum, și spun aceasta pentru cei ce s-au tras în lături după ce au gustat și s-au înfruptat cu venirea Mea cea de azi, cu izbăvirea cea pentru mulți din cei ce se smeresc pentru ea, căci unii au stat o vreme și s-au dat apoi în lături, și prin aceasta Mi-au făcut ocară și s-au dus, căci au judecat după mintea și după vederea lor, iar cel ce judecă, acela pe sine însuși se judecă și cade în judecată, cade prin această semeție a sa, și iată, parte din ei au călcat peste multe apoi din cele ce împlineau lângă Mine, lângă izvorul Meu de cuvânt, din care ei s-au hrănit multă vreme până ce s-au tras în lături, căci nu le-a fost lor dat să creadă până la sfârșit, și au pus crucea jos și n-au mai luat-o iar. Cel ce stă până la sfârșit este cel ce nu se smintește de nimic și de nimeni, este cel ce nu se dă înțelept și apoi nemulțumit prin semeția lui precum s-a dat Adam în rai, căci cel ce se semețește se dă deștept, și prin aceasta se dă drept și judecă pe cei din jur, și iată, așa cad din Dumnezeu și din credință cei ce se semețesc pe calea crucii, pe calea Evangheliei Mele cu omul.
O, cel ce nu postește de sinele lui, acela zadarnic postește de bucate în vreme de post, căci semeția este cu omul cel fără de statornicie pe calea lui cu Mine, și iată cuvânt cu înțelepciune în el, căci Adam a fost ispitit și a fost biruit prin ispitire pentru că n-a postit, pentru că n-a ascultat să postească de sinele lui, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost ispitit ca un om de către satana patruzeci de zile și n-am fost biruit de el, pentru că am postit, pentru că M-am aplecat Tatălui și vremii încercării trimisă de El, și am stat cu umilință înaintea Tatălui și înaintea lui satana în același timp, și nu știa satana că Tatăl este în Mine, și Eu în Tatăl sunt, și de aceea biruința a fost a Mea prin umilința Mea cea înaintea Tatălui și prin bărbăția Mea cea pentru El față în față cu satana cel ispititor.
O, poporul Meu, o, fiule al cuvântului Meu cel de ieri și cel de azi, te-am privit și te-am ales al Meu dintre cei mulți pentru că te-am văzut credincios cuvântului venirii Mele celei de acum două mii de ani, și te-am luat la sân acum, la sfârșit de timp, și-ți dau venirea Mea cea de acum, căci am venit la tine și M-am descoperit ție cu venirea Mea și ai crezut că Eu sunt. O, ia înțelepciune din cer, fiule, ia de la Mine ca să fii priceput, că iată ce înțelepciune îți dau pentru dragostea Mea, pentru dragostea ta în Mine, și iată ce-ți spun! O, fiule, cum te porți cu aproapele tău așa te porți și cu Dumnezeu, căci firea este fire ori ca a lui Dumnezeu, ori ca a omului, și aceasta n-au priceput mulți veniți și trecuți prin această lucrare de cuvânt și care n-au știut să înțeleagă așa dragostea lor cea pentru Dumnezeu, și acestora nu le-a fost dat să creadă până la sfârșit pentru cununa lor cea de la Mine prin această măreață venire a Mea la cei ce Mă primesc acum și până la sfârșitul grăirii Mele peste om pe pământ în zilele acestea de apoi. Le spun iarăși și iarăși tuturor celor care au crezut și care vor crede de acum înainte că Eu, Domnul, grăiesc pe pământ în mijlocul unui popor micuț și credincios venirii Mele de azi în cuvânt, și le spun lor așa:
O, nu huliți lucrarea aceasta de cuvânt, și nici pe cei ce o poartă și o împart peste pământ, că e vai de cei ce se lovesc în această lumină, și s-a văzut acest vai peste mulți! Cei ce hulesc și lovesc și defaimă, aceia umblă apoi pe întuneric și cad pe mâna oamenilor lumii și se despart de duhul mângâierii, de Duhul Meu, Care grăiește unui popor credincios, iar dacă ei vor să le fie bine după ce-și fac ei singuri rău prin despărțirea lor de trupul acestui popor credincios, să se curețe ei de păcatul vorbirii de rău și al defăimării și al judecății și să se împace cu Mine prin pocăință spre iertarea lor apoi, iar dacă Eu văd la ei că au inima curată prin pocăință adevărată și întreagă, îi voi izbăvi pe ei de întunericul lor și le voi da înapoi lumina, numai să poată ei să iubească cu umilință calea, adevărul și viața lor, adică pe Domnul, pe Mine, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel ce sunt și lucrez iarăși ca și la început, căci sunt începutul și sfârșitul și sunt și voi fi, și toți cei ce cred așa se vor mântui și vor fi. Amin.
Să ia această învățătură de viață vie toți creștinii ortodocși, după numele credinței în care ei sunt scriși că sunt, dar ca să fie ei, trebuie să înțeleagă că nu toți cei ce zic „Doamne, Doamne!” vor intra întru împărăția cerurilor, ci numai cei ce se poartă cu aproapele Meu și al lor ca și cu Dumnezeu, căci cei ce mărturisesc că sunt în credința cea dreaptă, le spun lor că așa cum se poartă cu cei din jurul lor, așa se poartă și cu Dumnezeu, așa și nu altfel au sau nu pe Dumnezeu de Domn și de Stăpân al lor, ca niște fii care ascultă sau nu de Cel ce poate să-i izbăvească și să-i răscumpere pe ei din păcat.
E mare învățătura Mea cea de azi, e multă și mare, și ea va cere răspuns mare celor ce aud înțelepciunea Mea, cea cu care Eu azi cârmuiesc peste pământ, peste cei ce vor și peste cei ce nu vor să cârmuiesc Eu, dar Eu cârmuiesc și tainic lucrez și împlinesc și tai pe la mijloc și trec peste tot și aleg la dreapta Mea și la stânga, și voi da fiecăruia după cum este fapta sa, căci așa este scris. Amin.
Am stat în mijlocul tău în ziua aceasta de duminică a sărbătorii sfintei Cruci a răstignirii și a învierii, o, poporul Meu care asculți de la Dumnezeu cuvântul Său cel mereu astăzi! Eu sunt același ieri și azi și sunt mereu astăzi, căci așa trebuie să fiu și să lucrez, precum și sunt, precum și lucrez, și am grăit peste tine în ziua aceasta cuvânt arhieresc, cuvântul Meu peste biserică, așa cum orice arhiereu trebuie să lucreze peste biserica sa. Eu sunt Cel ce sunt, și nu sunt la fel cu arhiereii de pe pământ, ci sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, precum este scris că sunt, precum scrie în Scripturi de Cel ce este, de Mine, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel Mare, Fiul Tatălui Savaot, iar tu, poporul Meu cel de azi al cuvântului Meu cel de azi, paște, fiule, din partea Mea, paște oile Mele, și le paște cu cuvântul Meu cel de peste tine, dându-l pe el de hrană lor, oilor Mele. Ele sunt cele ce ascultă de glasul Meu și merg după Mine oriunde merg Eu, oriunde le spun Eu să meargă și să lucreze Mie, căci Eu le sunt Păstor, și scris am lăsat: «Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Și pune viața pentru oile Sale, Care intră pe ușă în staului oilor și nu sare pe aiurea ca păstorii cei furi și cei tâlhari de oi, iar Cel ce intră pe ușă este Păstorul oilor și Lui portarii Îi deschid, și oile ascultă glasul Lui, și El le cheamă pe nume și la pășune le mână, și când pe ale Sale toate afară le scoate în fruntea lor merge, și oile merg după El, căci știu glasul Lui, și după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de la el, pentru că nu cunosc glasul străinilor», și fericiți sunt cei ce pricep aceasta și cuvântul Meu care se dovedește peste ei, căci împlinirea lui peste ei îi vădește pe ei ai Mei, oile Mele, care ascultă de cuvântul Meu, de glasul Meu de Păstor al lor. Amin, amin, amin.
O, păziți-vă, fiilor, păziți-vă bine suflețelul și să nu aveți nici un fel de amestec cu cei desprinși dintre voi, căci voi sunteți mici, iar întunericul în care s-au lăsat ei este mare și este din lume și vine de la neumilința duhului lor, iar neumilința din ei este duhul lumii, duhul care-l desparte pe om de Dumnezeu când el nici nu pricepe aceasta, și se lasă omul spre pofta minții lui, spre șoapta minții lui, care-l duce pe el spre pofta trupului și a ochilor și duc acestea spre trufie pe om și spre fapta ei în om, și care este întunericul din om, după care el se călăuzește pe sine. Dar voi păziți-vă viața, fiilor, căci Eu bine vă păzesc pe voi și vă învăț bine să vă păziți, ca și Eu să pot să vă ocrotesc și să vă am ai Mei până la sfârșit pe voi. Amin.