Acest râu de cuvânt este iubirea lui Dumnezeu, Care vine pe pământ după om ca să-i spună lui adevărul și ca să i-l arate, că pe pământ s-a astupat calea care duce la drumul vieții, ca să nu mai aibă omul căutare după salvarea lui, dar Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui Savaot ca și la începutul facerii a toate, sunt trimis de Tatăl să Mă fac și la sfârșit cuvânt și iarăși să fac toate prin cuvânt, căci cele așezate ca să fie trăite de cei credincioși se clatină tot mai mult de la locul lor, și trebuie să lucreze Dumnezeu dacă omul strică, dacă el nu zidește pe temelia cea cunoscută, și iată, vine Domnul, că este scris să vină. Amin.
O, vine Domnul și grăiește peste pământ, iar cel ce aude din gura Mea că vin, acela să-Mi spună: „Vino, Doamne!” și să-Mi deschidă să vin, să intru și să lucrez, că e vremea să lucrez Eu, Domnul, căci omul care s-a așezat peste tot în locul Meu pe scaun de biserică dă să dea deoparte pic cu pic așezarea cea sfântă din părinți. O, nu este frică de Dumnezeu în oameni. Chiar dacă vine peste ei plată după faptă nu se îngrijorează oamenii, nu se tem. Eu însă nu pot să las pământul fără Dumnezeu pe el, fără Cuvântul lui Dumnezeu mereu astăzi, Care grăiește ca în toate vremile peste îndărătnicia omului. E vremea la sfârșit, nu e la început, și chiar dacă s-a depărtat atât de mult sfârșitul de început din pricina depărtării de Dumnezeu a omului, Eu, Domnul, vin, și prin cuvânt rostit întăresc pe temelia lor pe cele așezate la începutul Meu cu omul acum două mii de ani, că mulți M-au aflat atunci și apoi și mulți M-au cunoscut cine sunt și de unde am venit și mulți M-au iubit de atunci și până azi, și pentru ei Eu vin acum cuvânt pe pământ, că mulți M-au iubit după adevăr și mulți Mă iubesc și azi tot așa, și vin să-i păstoresc pe ei, vin să le fiu Păstor și să-i țin de-a dreapta Mea, că Mă mângâie în durerea Mea iubirea lor.
O, vin de la Tatăl cuvânt pe pământ ca să învăț omul ce înseamnă post, ce înseamnă biserică, ce înseamnă mântuire și să știe el de la Mine apoi acestea. Când am venit acum două mii de ani mulți M-au aflat și M-au cunoscut și M-au prețuit și M-au iubit, căci Eu pentru ei am venit, nu pentru cei ce și-au văzut pe mai departe de ale lor când Îmi auzeau glasul și când vedeau faptele Mele cele mai presus de fire și care Mă dovedeau de unde vin și cine sunt întru venirea Mea cea de la Tatăl la om. Am zidit pe pământ prin credința lui Avraam, am zidit un popor al cărui părinți au fost Avraam, Isaac și Iacov, iar pe Iacov l-am numit Israel. Am lucrat apoi în mijlocul acestei seminții multă binecuvântare, mult cuvânt din cer prin duhul proorociei, așa cum lucrez acum pe pământ cuvântul Meu în mijlocul unui popor credincios Mie prin învățătura cea din părinți. Mi-am anunțat venirea tot timpul și am spus mereu poporului Israel că voi veni și că voi lucra și că Mă voi slăvi și că voi face ceruri noi și pământ nou, și am tot pregătit acest popor și l-am tot povățuit și Mi-am tot pregătit firul venirii Mele, și binecuvântare pe acest fir am rostit, și M-am descoperit că voi lucra în mijlocul acestui popor când voi veni. Nu pentru altceva am deosebit pe acest popor Israel dintre celelalte neamuri de pe pământ, o, nu de altceva, ci numai pentru că Eu trebuia să vin pe pământ după cinci mii de ani de la facerea omului și de la căderea lui din Dumnezeu apoi, căci Eu n-am zidit omul ca să moară, ca să cadă, ci l-am zidit ca pe o casă a Mea și am tânjit să Mă odihnesc în el apoi. O, cum să-Și fi arătat Dumnezeu fața iubirii Lui, Ființa Lui cea din iubire plămădită dacă n-ar fi zidit El omul ca să-i dea iubirea Lui toată și ca să Se facă cunoscut Dumnezeu? Atunci El S-a hotărât să facă cerul și pământul și toate câte sunt, și apoi pe om, ca să așeze în el și peste el iubirea Lui și să-L mărturisească omul pe Dumnezeu iubire a sa și izvor de iubire. O, pentru aceasta a zidit Dumnezeu un popor al Său între neamurile de pe pământ pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov și neamul lor apoi. Cu multă măiestrie l-am scos pe Avraam din pământul său și l-am așezat în pământ nou și am coborât peste el glasul Meu și am rostit binecuvântarea Mea peste el și peste seminția Mea cea binecuvântată prin el. Am lucrat treaptă cu treaptă apoi calea venirii Mele în mijlocul poporului Israel, și prin cuvânt rostit prin prooroci am tocmit venirea Mea pe pământ, coborârea Mea în trup de Fecioară ca să Mă nasc din ea copil al Tatălui și al ei și să cresc în mijlocul lui Israel, cel numit de Mine poporul Meu, și să-Mi dovedesc obârșia și dumnezeirea Mea în mijlocul lui, și toate neamurile pământului știu de atunci și până azi că Israel Mi-a fost popor și că nu M-a primit când am venit și că s-a sculat împotriva Mea prin cei mari de peste el și M-au scos de la ei, M-a scos afară Israel din casa sa, căci s-a vrut el stăpân peste pământ.
O, nu M-a primit Israel nici când M-am născut, nici când am înviat. De la naștere și până la moartea Mea pe cruce și până la învierea Mea apoi nu M-a primit Israel, ci M-a condamnat la cruce acest popor. Născusem însă de sus prin cuvântul Meu pe câțiva din mijlocul lui, pe care Mi i-am făcut ucenici ai iubirii Mele pentru om, și cu ei M-am purtat din loc în loc, făcându-Mi cale cu minunile cele mai presus de fire peste cei neputincioși ai lui Israel, până în ziua când M-am lăsat prins și dus de căpeteniile lui pe muntele Golgota ca să fiu bătut în cuie pe cruce și să stau trei zile în mormânt împrumutat și să Mă scol apoi biruitor dintre cei morți, după ce M-am dus în locuința lor și M-am arătat cine sunt, căci eram Cel făgăduit lui Israel ca să vin Mântuitor și Salvator al omului, și Mi-am făcut atunci lucrarea pentru care am venit. Mi-am ridicat sfinți în urma Mea, și din unul în altul s-a înmulțit apoi neamul sfinților Mei și am păstrat din ei din vreme în vreme neamul creștinesc și turma lui cea credincioasă Mie, dar în toată vremea păstorii năimiți au pătruns în turmă și s-au făcut stăpâni pe ea în locul Meu și mereu Mi-au tot clătinat ei de la locul lor pe cele așezate de Mine prin sfinți odată pentru totdeauna, iar cei binecredincioși ai turmei Mele, păstori și oi, au pățit ca și Mine, au fost scoși afară și dați crucii, și iată, mai-marii de peste neamul creștinesc au făcut și fac și ei ceea ce a făcut cu Mine poporul Israel, ca să domnească ei în locul Meu, iar Duhul Sfânt să tacă sau să nu fie luat în seamă, ca să zică numai ei în numele Duhului Sfânt așa cum vor ei.
O, pe pământ s-a astupat și se tot astupă calea care duce la duhul vieții și la ascultarea de el pentru ca să aibă omul viață și din belșug să aibă, dar vin Eu, Domnul, cu râul Meu de cuvânt, cu iubirea lui Dumnezeu, care vine pe pământ ca să-i spună omului adevărul, căci cele așezate de sfinți ca să fie făptuite și trăite de cei credincioși Mie sunt clătinate tot mai mult de la locul lor și trebuie să lucreze Dumnezeu dacă omul strică, dacă el nu zidește pe temelia cea bine așezată și bine cunoscută, și iată, vine Domnul, că este scris să vină. Amin.
Stă așezată de sfinți și de părinți în duminica aceasta, cea dintâi a Postului Mare, pomenirea dreptei credințe, duminica ortodoxiei. O, cum să nu grăiesc Eu, Domnul, cuvântarea Mea peste ziua aceasta de pomenire din părinți lăsată? Sub lucrarea și sub venirea Duhului Sfânt peste ei, așa au lucrat din partea Mea sfinții și părinții, și au lucrat ei cu post și cu rugăciune vie înaintea Domnului, care de care mai mult și mai întreg au lucrat, ca să aibă neamul creștinesc dreptar peste el, dar mulți lupi îmbrăcați în piele de oaie s-au strecurat în toate vremile înăuntrul bisericii Mele și au pus mâna pe toiag și au păstorit ei, și fața lor se vedea apoi, căci se ridicau și risipeau și stricau, dar sfinții luptau mereu din partea Mea și ridicau sfinți și le dădeau lor biruința chiar și atunci când erau jertfiți pe altarul dreptei credințe, căci prin prigoane reci ei luptau și biruiau cu Mine și păstrau credința și neamul cel de după ei, care se întărea și mai mult prin minunile și descoperirile sfinților lucrători cu Mine, chiar și după ce aceștia erau jertfiți pe altar, și erau ei biruitori ca florile de ghiocei, care după ce se luptă cu zăpada și gheața care să nu-i lase să scoată căpșorul în sus când ei dau să înflorească vestitori ai primăverii, ei așteaptă iar și iar sub neaua groasă și sub gheață și biruiesc și sparg crusta cu căpșorul lor credincios primăverii și ies înfloriți deasupra după multă luptă când ei dau să iasă și să se arate.
O, neam ortodox, ia de la Mine cuvânt de veghe și învață-te să-ți păstrezi tărâmul și taina și datinile tale! Scoală-te la veghe, că toate dau să se strice de tot din pricina păstorilor plătiți care stau peste tine, dar tu privește în sus la sfinți și la părinți și nu te lăsa mic sub mâna celor ce te înstrăinează de mântuirea ta, căci fața vopsită nu e față de păstor. Păstorii tăi sunt sfinții și toți cei ce se sfințesc pentru Mine și pentru tine, iar tu trebuie să iei bine seama ce faci, căci Eu te ajut să știi și să poți, și vin cuvânt la tine și te povățuiesc să știi. Jumătate din zilele săptămânii să le dai pentru sufletul tău și să mănânci bucate de post după asfințitul soarelui, care-ți călăuzește vremea zilelor și a nopților ca să știi tu măsura timpul, căci dacă nu va întrece credința ta pe cea a fariseilor și a cărturarilor, care postesc de două ori pe săptămână, așa cum se laudă ei și care zic că fac fapte mari, nu vei avea nici tu în mijlocul tău împărăția cerurilor, împărăția sfinților, care s-au jertfit pe altar pentru credința ta prin ei.
O, se suie la Mine durere care ustură, că pe mulți îi vede cerul că postesc mult, dar cu trupul și cu duhul umblă goi, umblă descoperiți înaintea cerului și a oamenilor, umblă după modă și își ațâță unii altora simțurile spre păcat, de care ei nu postesc. O, trebuie post plăcut Mie de la cei ce dau să postească de bucate, că nu mâncarea sau nemâncarea îl va pune pe om înaintea Mea, ci viața sfântă a lui îl face pe el să fie moștean al cerului pe pământ. Trebuie hrană sfântă pentru suflet în vreme de post. Trebuie citiți sfinții care au cârmuit bine biserica. Trebuie lucru mai puțin cu mâna și mult cu veghea cea pentru post și pentru rugăciune de iertare a păcatelor, căci omul este rob păcatului.
O, neam creștin, o, neam ortodox, să mănânci cu sfială bucatele de pe masă în vreme de post și în toată vremea, și nu cu bucurie să mănânci, căci trupul stă împotriva duhului prin bucurii trupești, care se suie la suflet, și este omul deprins să se bucure mâncând și gătindu-și să mănânce. Eu când M-am supus postului cel de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, după voia Tatălui Meu, am fost în tot acest timp ispitit și încercat de satana, dar Eu rămâneam în toată vremea ispitirii blând și smerit, așa cum se cuvine în zile de post, dar omul postitor nu știe îndeajuns ce este cu adevărat postul. David era împărat și se așeza la mare veghe când postea, și zicea: «Pentru cuvintele Tale, Doamne, eu am păzit căi aspre, ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești». Zilele de post sunt pentru cei credincioși după adevăr, dar blândețea și smerenia inimii trebuie să fie hrana sufletului postitor de cele trupești și omenești și mult hrănitor de cele cerești, și multă povață îi trebuie omului postitor ca să-i fie lui de folos jertfa cea pentru mântuirea lui, și au sfinții învățătură dată de Mine lor pentru neamul ortodox, pentru cel după adevăr creștin, că nu mai este biserică a Mea pe pământ decât ortodoxia cea trăită pe unde mai este ea trăită, cea bine păstrată sub Duhul lui Dumnezeu și bine păzită de duhul omenesc, căci altfel se strică neamul, se strică aluatul și nu mai este bun. Minciuna e mare doamnă pe pământ și au oamenii îngâmfați prin ea, au îndrăzneala să pună învățătura lor cea strâmbă la îndemâna norodului ca să-l ducă spre minciună, și iată de ce trebuia să vină Domnul pe pământ cuvânt! Nimănui să nu-i mai fie de mirare venirea Mea cuvânt pe pământ acum, căci Eu sunt Lumina lumii și trebuie să lucrez peste întuneric și să se vadă calea și s-o cunoască oamenii, căci s-a astupat calea care duce pe om spre Dumnezeu, s-a astupat cu minciuna căreia i se zice adevăr. Eu însă vin și fac lumină și Îmi am locașul în soare și sunt ca un Mire Care iese din cămara Sa, precum este scris, și soarele se bucură ca un uriaș care aleargă drumul lui, și de la marginile cerului este ieșirea lui, și oprirea lui până la marginile cerului, și nu este cine să se ascundă de căldura lui, și toată firea se bucură și tresaltă de venirea Mea cu lumină peste pământ, cu râul Meu de cuvânt, care povățuiește pe om. Amin.
O, popor ortodox, ia aminte la glasul Meu, care-ți grăiește în vreme de neveghe a ta pentru credința ta, pentru biserica ta! Adu-ți aminte de voievodul român Mircea cel Bătrân, care nu s-a aplecat sultanului turcesc când acesta a venit să-i ceară lui Mircea îngenuncherea. Răspunde-i și tu dușmanului antichrist când vine la tine să te despoaie de cămășuță și să-ți dea el cămașă roșie spre batjocura ta așa cum Mi-au dat Mie mai-marii poporului Israel când M-au dus spre batjocură și spre răstignire ca să nu mai fiu; o, răspunde-i și tu dușmanului mântuirii tale, răspunde-i ca voievodul Mircea și ai grijă să știi să răspunzi în fața celor ce vin să te îngenuncheze și scoală-te și uită-te în sus la sfinți și la părinți și întreabă-i pe ei, ca să nu greșești pentru credință, căci credința este însoțită de sfințenie, și numai sfinții au credința bine așezată în ei și descoperiri de la Domnul pentru calea ei. O, păstrează-ți credința, păzește-ți averea, popor ortodox, și nu te teme de cel îmbrăcat pe deasupra cu haina credinței! Tu veghează cu sfinții, care s-au făcut ție cunoscuți prin faptele lor sfinte, că n-are cine te ajuta decât Domnul și sfinții Lui în greaua încercare de azi a credinței tale, popor ortodox! Îți dau de știre cu durere că tu ești sub robie, și de multă vreme ești așa. Îți fac cunoscut că răbdarea Mea este multă și mare pentru învierea ta, pentru izbăvirea ta de sub robie, numai să iei tu acum povața Mea peste tine. Ridică-te ca un voievod, popor ortodox, și scutură de pe tine robia și amenințarea dușmanului antichrist, care te înfășoară acum în haina lui cea roșie când Eu te cer cu cămășuță albă să stai înaintea Mea, că ea este haina slavei, nu cum te învață dușmanul Meu și al tău, antichrist, de te-a făcut să-ți îmbraci în roșu căsuța și trupul și toată orânduiala ta ca să te asemeni cu el la port și la credință apoi, căci credința lui este necredința în Mine și lepădarea de Dumnezeu a lui și a ta. O, nu căuta să te înveți să zici și tu ca dușmanul care a rătăcit de pe cale și care rătăcește zicând: «Eu sunt al lui Petru, eu al lui Pavel, eu al lui Apolo». O, nu așa. Să nu zici și tu: Eu sunt al lui Ioan, eu al lui Vasilie, eu al lui Grigorie, sau al altui sfânt, sau, mai mult, al celor ce n-au fost sfinți, ci să zici: „Eu sunt al părinților cei sfinți, care mă dau lui Dumnezeu prin învățătura lor cea sfântă”, că dacă nu vei asculta așa, te vei pierde îți zic, te va pierde dinaintea Mea dușmanul antichrist, care a pătruns în casa ta cu orânduiala sa cu totul și prin toate, căci tu n-ai vegheat să nu ți se spargă casa, și ea ți-a fost spartă, că antichrist nu vrea ca tu să fii mireasa Mea acum, la sfârșit de timp, iar Eu vin la tine Mire, nu altfel vin, și te găsesc logodită cu dușmanul Meu, care te-a robit ca să fii a lui. O, lasă-Mă să te răscumpăr, că de aceea vin la tine în zilele acestea, popor ortodox! Caută, popor iubit, să nu faci și tu ca poporul Israel acum două mii de ani când Eu am venit de la Tatăl la el, iar el M-a alungat!
I-aș ruga cu multă aplecare pe cei ce au rămas în neamul român biserică a dreptei credințe, pe celălalt sobor de arhierei ai acestui neam, și pentru care ca să fie el acum, s-au dat jertfă dureroasă mulți sfinți ai ortodoxiei când s-au clătinat de la locul lor serbările sfinților și când tu ai căzut sub robia dușmanului, care te-a înșelat atunci ca să te lepezi de sfinți și de predaniile lor peste biserică din neam în neam; i-aș ruga pe aceștia să înțeleagă ca și Mine că tu ești sub robie, popor român ortodox, și că Eu rabd îndelung pentru tine așa cum răbdam pentru Israel când cădea sub robie pentru neascultarea lui de Dumnezeu și de prooroci și de văzători, pentru călcarea legii strămoșești. I-aș ruga să stea ei în umilință și în mare iubire și răbdare, cu duh blând și smerit înăuntrul lor, cu nădejdea că Eu, Domnul, vin pe pământ cuvânt ca să lucrez repararea celor ce s-au dărâmat de la locul lor din lipsa de veghe sfântă a slujitorilor de biserică atunci când acestea s-au clătinat. Le amintesc lor că Eu, Domnul, am spus acum două mii de ani celor ce se bizuiau că sunt fii ai lui Avraam, neînțelegându-Mă ei că Eu sunt mai mare ca Avraam, mai înainte de el, iar Eu le-am spus lor când am văzut că ei sunt cei ce nu Mă primesc și dau să Mă omoare dintre ei, și le-am spus că Dumnezeu poate și din pietre să ridice fii ai lui Avraam. Iată, pot, așa cum am spus atunci că pot, ca un Dumnezeu, căci am venit pe pământ de la Tatăl cuvânt și Mi-am dat deoparte un popor mititel la număr și la stare și l-am binecuvântat cu binecuvântare nouă și stau în mijlocul lui cuvânt și înnoiesc toate prin cuvânt, precum este scris, și am ungere curată și nouă peste el, și cu sfinții din cer lucrez acestea peste el și rabd în mijlocul lui cu el până la ziua biruinței, când voi răzbate să-Mi răscumpăr înapoi biserica și s-o numesc ortodoxie, mireasa Mea, care M-a înșelat cu atâția iubiți și n-o mai am a Mea pe ea acum, și lucrez de pe margini și strig la ea să-i dau de veste că am venit s-o dezrobesc și să-i dau veșmântul ei cel dintâi dacă se va întoarce la Mine, dacă va voi ea cu Mine, iar dacă nu va voi, voi da slava Mea celor ce Mă iubesc după adevăr și îi voi înmulți pe ei ca stelele cerului, precum este scris despre fiii lui Avraam, părintele credinței neprihănite înaintea Mea, căci el nu s-a îndoit de Mine când M-am descoperit lui dintre toți cei din vremea lui și am grăit lui din cer și am pus peste el făgăduința Mea pentru neam mare din el ridicat între pământ și cer înaintea Mea, neamul sfinților, neamul dreptei credințe. Amin.
Fac aplecare bisericii slujitoare de partea ortodoxiei cea din părinți în mijlocul neamului român și spun acestor slujitori dăruiți credinței strămoșești prin jertfă și prin credință statornică înaintea Mea, le spun lor că Eu, Domnul, sunt venit cuvânt peste pământ pe vatra neamului român și de mult lucrez prin scule pregătite de Mine ca să biruiesc pentru dezrobirea bisericii, căci în anul dărâmării sărbătorilor sfinților, Eu am ridicat o nădejde mare, o mlădiță nouă și am îngrijit de ea până ce am putut lucra prin ea înștiințare mare și trâmbițare sfântă a Mea și a sfinților din cer peste pământ și peste biserică și am spus în tot acest răstimp că biserica Mea cea dreaptă și curată în credință este cea care se jertfește pentru credință și cea care veghează apoi împotriva dușmanilor ei, și nu este biserica Mea cea care doar mănâncă și bea și se împodobește în numele credinței, dând ea drumul la ușă de câte ori bate cineva să intre dintre cei străini de sfințenia ei cea din părinți. O, adevărata biserică este cea care suferă ca Stăpânul ei batjocură, defăimare, prigoană și biruință prin acestea, căci Eu așa am biruit și sunt Biruitorul morții și al iadului și sunt Mântuitorul celor dreptcredincioși, și trebuie răbdare și duh blând și smerit trebuie în cei ce rabdă îndelung ca și Mine pentru salvarea bisericii Mele, robită acum de cei străini de Mine și de ea.
O, neam român, veghează și caută să vezi ce să faci ca să fii iarăși Mie biserică după dreapta credință, că biserica ta și slujitorii ei sunt sub robie și sunt uniți cu dușmanii Mei și ai ei. Îți dau putere să te trezești și să veghezi și să te uiți bine spre cer și să te întrebi cu sfinții ce să faci ca să nu piară viața ta. Întoarce-te la starea cea dintâi a bisericii Mele, întoarce-te la serbările sfinților și la mersul cel bine așezat al bisericii, că nu e bună calea pe care tu ai apucat, amestecând pe Domnul cu cei de neam străin, căci sfinții te-au povățuit sfânt, și trebuie ascultare! Au așezat părinții și sfinții în duminica întâi a Postului Mare pomenirea dreptei credințe și nu știu fiii bisericii ce înseamnă dreapta credință. Ortodoxia înseamnă sfinții părinți, aceasta spun Eu, Domnul, în zi de duminică a pomenirii dreptei credințe, și rabd cu durere trezirea ta la veghe, o, turmă a neamului român! Întoarce-te la locul de unde ai căzut în rătăcire, întorce-te pe calea istoriei sfinților și caută să-ți vezi greșeala și scoală-te și te scutură de ea și așează-ți calea așa cum cere datina creștinească, și nu cum vrei tu sau mai-marii de peste tine, uniți cu antichrist împotriva Mea și a ta, căci așa tu nu poți fi a Mea, iar Eu voiesc să-Mi fii mireasă acum, la sfârșit de timp cu întreg trupul tău sub crucea dreptei credințe, că vin pe vatra ta, neam român, și Mă fac în lung și în lat cuvânt peste pământ din mijlocul tău și chem sub această viță nouă neamurile spre lumina Mea, spre învățătura Mea, care mântuiește. Amin.
O, pace ție, neam român! Întoarce-te să-Mi fii biserică, să-Mi fii iar mireasă! Ascultă-Mi glasul, deschide Domnului tău, Care a grăit cu tine cuvântul Său în zi de pomenire pentru credință! Înviază după adevăr întru dreaptă credință, după dorul Meu, o, biserică a neamului român, și lasă-te mireasă Mie apoi și lasă-te povățuită din cer, căci această minune peste tine numai Eu, o, numai Eu o mai pot săvârși pentru viața ta, dacă tu vei deschide ca să crezi, ca să Mă primești și ca să te mântuiești din robie, la cuvântul Meu cel de peste tine acum. Amin, amin, amin.