E zi de praznic sfânt în cer și pe pământ, iar Eu, Domnul, am intrare în cartea Mea cuvânt, căci orice preot, orice arhiereu are cuvânt de grăit bisericii, are cuvânt de învățătură în zile de slujire sfântă cu adunare bisericească înaintea lui și toți așteaptă cuvântul lui, și mai ales al celui cu putere în cuvânt.
O, poporul Meu, să stai, fiule, întru întâmpinarea cuvântului Meu, că mulți se uită să vadă și să audă ce grăiesc Eu, Domnul Iisus Hristos, în zile de sărbătoare în mijlocul tău. Cuvântul Meu e dulce, e mare și e mângâios, e povățuitor și dăruitor de putere pentru sufletele care merg pe calea împlinirii lui. Cuvântul gurii Mele are în el mântuire și mângâiere și când mustră neorânduiala cea de pe pământ, numai să înțeleagă omul dragostea Mea din el, căci dragoste pentru om este cuvântul Meu. Să se apropie mult de el cei ce aud de la Mine, că mult grăiesc Eu peste pământ în zilele acestea, și toți cei din locuința morților se răcoresc auzind glasul lui Dumnezeu când grăiește în cer și pe pământ pentru toți cei ce aud și pentru toți cei ce nu aud. Firea toată stă înaintea Mea și se umple de slavă întâmpinându-Mi glasul. Minune mare este venirea Mea cuvânt peste pământ în vremea aceasta și este mângâiere mare ea pentru toate câte sunt, văzute și nevăzute ale facerii lui Dumnezeu.
Zi de facere este fiecare zi de coborâre a Mea cuvânt pe pământ și tot cerul ascultă cuvântarea Mea în zile de cuvânt al Meu rostit în mijlocul tău, o, poporul Meu. Masa Mea cu tine se împarte spre bucuria multora, tată, între cei ce Mă întâmpină pentru mângâierea lor, pentru mântuirea lor. Mai are minte cel ce gustă din această mângâiere și putere de viață și se duce apoi de la masa aceasta în lături și în voile lui? Cei ce nu stau în cer după ce cunosc și mănâncă dulceața acestui cuvânt, aceia nu mai au minte. Numai cei ce au minte când dau de acest cuvânt Îl cunosc pe Dumnezeu în el și rămân în Dumnezeu apoi, și rămân în iubirea Mea și în cuvântul Meu.
Le-am spus la ucenicii Mei acum două mii de ani: «Rămâneți în iubirea Mea!». Mare este miezul acestui cuvânt lăsat de Mine peste ei atunci! O, mare este taina Mea cu tine, popor al cuvântului Meu cel de azi, mare este iubirea Mea cu tine, tată! Locul pe care Eu stau cu tine pe pământ așezat este locul iubirii Mele, este iubirea Mea. Tu ești iubirea Mea, iar cel ce vine la tine și te vede și te privește și te înțelege și te crede, acela rămâne în tine, tată, rămâne în iubirea Mea și stă cu tine sau vine și pleacă și iar vine spre locul iubirii Mele cu tine ca să ia din el pentru el și ca să-i aducă iubirea lui, că mare și nedeslușită de mintea omului este taina și vederea acestui loc, care este iubirea Mea, locul despre care cei ce aud de el și îl află văzut zic cu sfială sfântă: „acolo este Domnul”, așa cum preotul Ietro i-a spus lui Moise despre locul în care Dumnezeu era și grăia și Se slăvea cu slavă văzută pe muntele slavei și apoi mult văzută prin lucrarea credinței lui Moise, care s-a suit pe munte la Domnul și a grăit Domnul cu el, și el cu Domnul.
Această zi e praznic de întâmpinare. Când Eu, Domnul, eram Prunc de patruzeci de zile M-a dus mama Mea Fecioara să Ne înfățișăm la templu după legea curățirii. Întru totul venirea Mea pe pământ Om s-a supus legii, căci Tatăl M-a trimis așa și M-a învățat să fiu supus. Am stat în mijlocul lui Israel, căci prin el am venit, că avea el strămoșii la temelia lucrării Mele așezați, de pe când Eu, Domnul, am ieșit în calea lui Avraam ca să descopăr lui pe Dumnezeu, ca să Mă descopăr peste el cuvânt și să știe el cum este Dumnezeu întru lucrarea Sa peste om. Am numit apoi în vremea aceea pe cei trei din unul în altul credincioși glasului Meu de peste ei atunci: Avraam, Isaac și Iacov, iar pe Iacov l-am numit Israel. În mijlocul urmașilor lor cei după trup am venit Eu acum două mii de ani Prunc născut din mamă Fecioară ca să cresc și să Mă arăt oamenilor venit de la Dumnezeu la ei. Am stat în mijlocul lui Israel atunci și Mi-am arătat toată lucrarea pentru care venisem de la Tatăl prin nașterea Mea din Fecioară, dar în mijlocul lui Eu n-am găsit primire, n-am găsit întâmpinare așa cum un prunc născut în casa părinților lui este întâmpinat la nașterea lui și iubit de neamul lui, dar Eu Mi-am făcut atunci lucrarea pentru care venisem, și s-au descoperit atunci gândurile multora, spre ridicarea sau spre coborârea multora din Israel prin venirea Mea cea de atunci, când M-a cunoscut dreptul Simeon și M-a întâmpinat el și a rostit el atunci proorocia cea despre Mine că voi fi ca semn de tăgadă spre ridicarea și coborârea multora din Israel și că voi fi spre mântuirea neamurilor și spre slava lui Israel cel binecredincios, slava fiilor lui Avraam cel credincios, după făgăduința promisă de Mine lui, dar poporul Israel cel după trup nu M-a întâmpinat atunci, iar dacă el ar fi fost urmaș al lui Avraam M-ar fi cunoscut și M-ar fi întâmpinat.
O, popor al cuvântului Meu, am stat cu tine, tată, în mijlocul bisericii și Mi-am arătat fața cea dinăuntrul tău prin viața ta cu Mine, pentru care venisem la tine cuvânt ca să ți-o dau și ca să te așezi întru întâmpinarea Mea și să Mă întâmpini tu și să grăiesc cu tine cuvântul Meu cel de azi și să audă biserica glasul Meu cu tine, tată, dar în mijlocul ei Eu n-am găsit primire și întâmpinare pentru venirea Mea cu masă de cuvânt de Duh Sfânt, dar Eu Mi-am făcut și Îmi fac lucrarea pentru care vin, și s-au descoperit acum gândurile preoților și ale arhiereilor, spre ridicarea sau spre coborârea multora dintre ei prin venirea Mea cuvânt la ei, și din mijlocul tău grăit și împărțit lor. Nimic pe pământ nu este mai necunoscut de om ca și Dumnezeu, Cel ce Se slăvește în făpturi. N-are omul minte pentru iubirea de Dumnezeu în el. Eu sunt îndurerat că n-am cui să-i grăiesc între cei ce s-au făcut slujitorii bisericii și nu le pot spune lor așa cum le-am spus ucenicilor Mei: «Rămâneți în iubirea Mea!». O, cui să le spun dintre ei acest mare cuvânt când ei au minte pentru altceva și nu pentru iubirea Mea, care se învață de la Mine și se dăruiește în dar ca să fie ea în om, și nu poate să și-o facă singur omul ca s-o arate apoi și să rămână el în ea? Gura Mea trebuie să-i spună omului aceasta după ce el învață să iubească pe Dumnezeu și pe Fiul Său Iisus Hristos, iar dacă omul nu crede când Eu îi spun acum că nu are și nu rămâne el în iubirea Mea cum se crede el că o are și că ea este, îi spun Eu că nu are dreptate, fiindcă celor ce Mă iubeau atunci ucenici ai Mei și cei de pe lângă ei Eu le-am promis lor pe Duhul Sfânt Mângâietorul și mult lucrătorul și dăruitorul de daruri celor ce Mă iubesc, și le-am spus: «În numele Meu în limbi noi veți grăi și veți lucra semne și minuni, haruri din haruri veți împărți, iar cel ce crede și se va boteza, acela se va mântui». Acestea sunt semnele doveditoare și lucrătoare prin cei ce Mă iubesc și cărora am spus acum două mii de ani: «De Mă iubiți, păziți poruncile Mele și alt Mângâietor voi trimite vouă, și vă este de folos să Mă duc la Tatăl, ca să vă trimit de la El pe Duhul Sfânt Mângâietorul. Rămâneți în iubirea Mea!».
O, poporul Meu, numai cei ce rămân în iubirea Mea după ce o primesc pe ea în dar de la Mine, numai aceia sunt cei ce Mă întâmpină în venirea Mea de azi cuvânt la tine, tată, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, promis de Mine că-L trimit de la Tatăl celor ce rămân în iubirea Mea când ea iese în calea lor să se dea lor. Am găsit la tine credință, fiule poporul Meu, și te-am așezat, tată, întru întâmpinarea Mea, și vin la tine cuvânt de Duh Sfânt, spre semne și minuni lucrătoare și mult prea tainice ele ca să se vadă cu ochii trupului omului sau cu mintea lui cea mică și îndreptată spre pământ. Te am unealtă lucrătoare cu Mine peste cele ce tainic le lucrez și le așez pe pământ spre lucrare, chiar și peste cei ce habar nu au ce fac ei când Eu săvârșesc cu ei și peste ei pe cele ce le am de lucrat și de înfăptuit și de așezat pentru orice stare și vreme, și fac aceasta la rugăciunea ta când Eu te așez înaintea Mea ca să-Mi ceri, și Eu să împlinesc așa, iar tu să nu uiți să-Mi mulțumești de fiecare dată când Eu îți spun să ceri cu rugăciunea la Mine pe cele ce le am de lucrat, iar Eu să te ascult și să împlinesc așa, că mare este taina lucrării lui Dumnezeu cu omul, căci Eu, Domnul Făcătorul, pentru om am făcut cerul și pământul și lumea.
Dumnezeu este mai înainte de vecii, la fel și îngerii Lui, dar El a voit să-l facă pe om, să-i dea trup și să-i facă apoi o lume măreață, o facere dulce și slăvită, ruptă din slava Lui, și a făcut Dumnezeu cerul și pământul și toate cu El însoțitoare, soarele și luna și stelele apoi, păsările și animalele și peștii, florile și pomii, și apoi pe om, dându-i trup din lut și din apă, cu mâna Lui plămădindu-i trupul, și apoi a suflat Dumnezeu peste el duh de viață și a intrat în el viață, sânge și suflare au intrat, înțelepciune și mișcare, Dumnezeu cu Duhul Său în omul cel zidit de mâna Lui pe pământ, și mare este taina lui Dumnezeu cu omul pe care l-a făcut ca să-Și arate Domnul iubirea Lui cea multă și mare, care era și este în vecii, căci altfel nu Și-ar fi dat El iubirea ca să se vadă cât este. S-a arătat apoi cât de puțină iubire pentru El are omul cel zidit de El, cât de puțin Îl întâmpină omul pe Domnul cu toate câte Domnul face pentru el în toată vremea. De șapte mii de ani stau față în față cu nerecunoștința omului înaintea Mea. Păcatul nerecunoștinței omului față de Dumnezeu, Care pe toate le face și le crește și le dă spre viața oamenilor, e mare acest păcat, și se desfrânează în fel și chip oamenii după voia lor pe pământ înaintea lui Dumnezeu, că nu le place de Domnul, și le place de ei și atât, căci legea Domnului este alta decât cea pe care ei o iubesc împotriva lui Dumnezeu în ei. Clipă de clipă se înfățișează înaintea scaunului Meu mulțimi și iar mulțimi de suflete de oameni care trec cu trupul și nu-i pot slobozi pe ei de sub neascultarea lor de Dumnezeu pe pământ. Îmi arăt mila Mea de ei acum, în vremea ta cu Mine, poporul Meu, că te-am așezat pe tine să faci strigare pentru tot neamul omenesc care a trecut și care este și care vine și trece, ca să găsesc, cumva, milă cu strigare lucrătoare înaintea Mea pentru ei, dar știu oamenii, vor ei să înțeleagă ce taină ascunde Domnul în mijlocul tău pentru ei?
Iubirea Mea cu tine se dă oamenilor, o, popor al cuvântului iubirii Mele peste pământ în zilele acestea, și va fi ea găsită de toți cei fără de mângâiere, căci mângâierea cea trecătoare se duce de tot de la om, și-Mi voi arăta atunci câtă iubire am avut și am dat pentru om ca să ia din ea, prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău semănat peste pământ ca să ia oamenii din el viață și mângâiere lor. Numai când mintea omului nu va mai trage spre pământ după viață și după mângâiere, o, numai atunci va privi omul în sus, la locul de unde vine la tine cuvântul Meu cel de azi, și va găsi omul la tine bogăția Mea și slava ei și se va apleca el să ia și să cunoască și să-și întoarcă inima la Mine, Domnul și Mângâietorul omului.
O, stai întru întâmpinarea venirii Mele cuvânt peste pământ, poporul Meu, căci statul tău așa va da rod, fiule, și iată cât cuvânt dătător de viață rodesc Eu în tine în vremea aceasta când omul nu caută, ci, din contra, fuge de Dumnezeu tot mai mult! Eu, Domnul, rămân cu tine, rămân în tine, rămân în iubirea ta, în credința ta cea lucrătoare cu Mine, iar tu rămâi cu Mine, rămâi în iubirea Mea, și toți să rămână în ea din câți te-au cunoscut al Meu și din câți te vor cunoaște de acum.
Rămâi în iubirea Mea, o, poporul Meu, că Eu cu ea sunt în mijlocul tău cuvânt și prin el fac cerul cel nou și pământul cel nou și chem sub acoperământul Meu cu tine, sub vița și sub smochinul Meu pe omul înnoit la minte prin taina acestui cuvânt de viață făcător în om. Rămâi întru Mine, întru iubirea Mea, căci Eu iubirea ta sunt, și așa să rămân, și așa să rămâi, în iubirea Mea să rămâi, și iubirea Mea să rămâi tu, o, poporul Meu cel de azi al Meu. Amin, amin, amin.