Cuvântul lui Dumnezeu pentru numirea pământului grădinii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Pacea Duhului Sfânt şi binecuvântarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh! Pace şi bunăvoire şi duh de credinţă să fie coborâte în clipa ascultării acestui sfat ceresc! Amin.

Dumnezeul Preasfintei Treimi grăieşte prin cuvântul Duhului Sfânt, şi toate sunt lucrate prin cuvânt, dintru început şi până la sfârşitul acestui început, că iată, se lucrează taină cerească de început nou.

Scris este în Cartea Adevărului că în vremea aceasta vine sfârşit de lume şi de fărădelege şi de necredinţă, şi vine început de cer nou şi de pământ nou, vine început dumnezeiesc, aşa cum este scris prin prooroci. Vine ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului, şi de aceea a început Domnul în acest locaş începătura cea nouă a lucrului cel nou, care va lumina de la voi din loc în loc şi peste tot pământul, ca să fie nou pământul, şi de aceea a început Domnul în acest locaş viaţă înviată şi trăire vie şi curată, şi de aceea a început cu voi lucrătura de pământ nou, care va lucra prin voi din loc în loc, şi peste tot apoi, ca să fie cer nou fiecare suflet, fiecare inimă care va fi nouă întru cele nou lucrate, că Domnul întoarce în vremea aceasta pe om în viaţa cea din Eden, în grădina Edenului în care a fost aşezat omul întru început. Se lucrează Ierusalim nou, şi se aşează din cer lucrătura Ierusalimului nou, şi se lucrează grăbit şi minunat, şi toată făptura va amuţi la vederea acestei minuni care va răsări cu grabă peste acest neam, căci România este pământul cel proorocit peste care Domnul Iisus Hristos va coborî cu slavă văzută în vremea aceasta. Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales, popor iubit, şi înseamnă popor chemat şi binecuvântat. Aceasta este vremea când Dumnezeu lucrează tainic începătura cea nouă, care se va arăta apoi peste toate înălţimile vremilor de până acum, căci iată, Domnul îşi anunţă împărăţia. Amin.

Acesta este locul mărturiei începutului împărăţiei lui Dumnezeu, căci Domnul este în acest locaş sfânt, şi grăieşte de aici, şi Se aude peste pământ, şi pământul tresaltă şi se înnoieşte din loc în loc la glasul Domnului. Şi vor veni şi vor curge mulţimi din toate părţile, ca să vadă şi să cunoască slava Domnului care se va arăta peste acest Ierusalim ales, peste acest Ierusalim ceresc, căci este coborâtă din cer în acest locaş această taină care se lucrează prin cuvânt.

Dumnezeu, dintru început a lucrat totul prin cuvânt, şi nimic n-a lucrat până n-a făcut cunoscut mai dinainte, şi apoi S-a aşezat să lucreze, şi a lucrat cu cuvântul Său prin prooroci, şi nu s-a lucrat nimic fără să fi vestit prin prorooci lucrările Sale. Este scris în cartea proorociilor şi despre zilele acestea în care Domnul Se ridică să aleagă din nou Ierusalimul, să aleagă din nou pe toţi cei credincioşi şi să Se aşeze întru ei şi să fie Dumnezeul lor şi să meargă cu ei să-i arate lumină peste lume, şi lumea să învieze sub această lumină.

Iată, stau în sfat ceresc cu voi, copiii Mei pe care v-am adunat să fiţi cu Mine în vremea aceasta şi să lucraţi întru Mine şi să fiţi acum aici lucrători, împreună cu tainele cele cereşti, care lucrează să aşeze pe pământ cele ce se vor coborî de la Dumnezeu prin cuvânt. Nici unul din voi nu sunteţi străini aici, pentru că sunteţi aleşi şi proorociţi şi aveţi alegere de la naştere pentru această vreme, pentru această lucrătură şi pentru acest loc în care aţi fost culeşi prin trâmbiţă dumnezeiască. Stau din nou cu voi în sfat, căci cuvântul cel ceresc este acoperământul şi puterea şi lucrarea întru care staţi vii în zilele acestea. Un picuţ, măi copii, şi toţi cei din jur, şi toţi cei ce v-au împuns pe voi, şi toţi cei ce au auzit de voi prin mărturisirea cuvântului cel coborât aici de la cer şi cel răspândit în tot locul cel pentru care s-a coborât cuvântul ceresc, un picuţ, şi toţi vor vedea şi se vor bucura de lucrul care a fost lucrat de Dumnezeu cu voi.

Am trezit trâmbiţa în vremea aceasta şi am trâmbiţat prin ea şi am pus sub piatră de taină şi sub pecetluire cuvintele cele trâmbiţate; le-am pus până ce va fi să fie scoase deasupra şi vestite de pe acoperişuri, precum este scris cuvântul lui Dumnezeu. Am trezit trâmbiţa din locul ei şi am vorbit prin ea pe pământ, şi iată, am ridicat apoi din cetatea aceea un fiu şi l-am răsădit aici, în acest pământ, unde este ridicat acest locaş sfânt. Am venit prin cuvânt şi am pus duhul şi ungerea cea sfântă pe creştetul acestui fiu şi l-am făcut mijlocitor între Mine, rugător pentru poporul cel care a mâncat de la această masă cerească, poporul care a stat de vorbă cu Dumnezeu prin acest cuvânt ceresc, coborât pe pământ în zilele acestea, şi n-a fost în toate veacurile o lucrare mai desăvârşită ca aceasta, căci poporul lui Moise a vorbit cu Mine, dar nu aşa ca poporul acesta. Şi iată, poporul acesta are în mijlocul lui mai mult decât a avut poporul lui Moise, căci Domnul vorbea lui Moise, iar Moise grăia cuvântul Domnului către popor, dar în această lucrare cerească cuvântul Domnului a fost faţă în faţă cu cuvântul creştinului. A vorbit Domnul, de această dată, cu Israel gură către gură, şi Domnul îşi va desăvârşi această taină peste acest neam, şi apoi pentru toate noroadele, pentru toată făptura lui Dumnezeu. Am coborât duh viu şi ungere cerească pe fruntea şi pe mâinile şi pe inima acestui fiu de aici, şi el aşa a spus: „Iată, Doamne, sunt robul Tău. Fie mie după cuvântul Tău”, şi de atunci Domnul Se odihneşte peste acest locaş sfânt, căci sfânt este acest locaş, şi de temut este acest acoperământ, pentru toate puterile cele potrivnice, şi toate oştirile duhurilor rele ţipă departe de hotarele cele de aici când văd că li se găteşte capătul lucrului lor cel rău, când văd această lucrătură care se lucrează între zidurile acestui sfânt acoperământ.

Acest acoperământ este taina cea pecetluită a celor şapte tunete care au vorbit în auzul evanghelistului Ioan în timpul vedeniei apocaliptice, care este scrisă în Cartea Adevărului. Această taină a fost pecetluită până în vremea aceasta, după cum a fost scris, şi iată, vine ceasul să se despecetluiască această fântână, acest izvor de cuvânt care curge din cer în mijlocul acestui neam, căci România este noul Canaan, care va răsări acum în ochii tuturor neamurilor.

Am coborât semne cereşti în acest sfânt locaş, şi Mă voi ridica cu taina pe care o lucrez acum în acest acoperământ. Sunt în pregătirea acestei cărări, şi sunt cu toată oastea cerească în lucru peste cei de aici, şi îi ţin sub cârmă cerească, şi ei calcă întru totul după cuvântul care este între ei de la cer, şi sunt credincioşi cuvântului lui Dumnezeu.

Iată cuvântul lui Dumnezeu pentru cel ce este înscris cu numele lui tot în acest pământ de aici, căci mai este înscris pe acest pământ încă un nume, şi Domnul vede numele acestui fiu, scris lângă numele fiului cel ales şi cel uns de Dumnezeu. Fiul cel care are ungere cerească, este al Meu cu tot ce este al lui. Când am coborât în casa lui Zaheu, a crezut Zaheu în Mine şi s-a aplecat cu toată inima în faţa Domnului şi a spus: «Doamne, jumătate din averea mea o dau, ca să fii Mântuitor pentru neamul meu», dar acest fiu a spus aşa: „Doamne, iată robul Tău. Fie mie după cuvântul Tău”. Şi iată, iubiţii Mei, cuvântul Meu a fost de atunci mereu în faţa acestui fiu, şi el a făcut după cuvântul Meu. Nu s-a dat numai pe jumătate cu toate ale lui, şi s-a dat pe sine tot şi s-a dat cu tot ce a avut de la Dumnezeu dat. Dar hotarul acestui pământ pecetluit de Dumnezeu, şi hotarul acestui acoperământ pecetluit de mirul ungerii dumnezeieşti, acest hotar mai are prins în pământul lui încă un nume de fiu al acestui pământ prins între hotarele cele pecetluite ale acestei taine. Mai e un pas, şi aceste hotare vor fi şi mai pecetluite, căci Domnul este Stăpânul cerului şi al pământului, şi lucrează Domnul după planul cel din veac întocmit, şi nu poate nimeni să stea în calea celor aşezate dintru început, căci tot ce este prins între hotarele acestui loc, va fi un pământ pecetluit, un pământ sfânt, în care va lucra tot mai văzut focul Duhului Sfânt, care va sta şi va lucra şi va lumina şi va împărţi înviere în jur şi peste popoarele care vor auzi de această slavă cerească, şi se vor apropia şi nu vor putea trece zidul, căci înăuntru nu va mai putea intra nimeni întinat, nimeni spurcat, nimeni dedat cu stricăciunea şi cu desfrânarea de orice fel, şi va fi numit acest pământ începătură de nou Ierusalim, şi va fi numit piatră de temelie a bisericii învierii făpturii lui Dumnezeu. Iată, peste câteva zile aşezăm piatra de mărturie a acestui început de biserică nouă, şi va fi apoi să ridicăm pe ea altar de mărturie, care va vorbi despre cele ce s-au lucrat în ascuns, după porunca cea din cer coborâtă.

Este scris în cartea proorociei acestei lucrări care a lucrat prin cuvânt, este scris că poporul cel nou, care va răsări de la această începătură, va face Domnul din el făclie peste pământ şi va lumina cu el lumină din cer, căci cerul este aici coborât în toată puterea lucrării sale, căci se lucrează aici scăpare pentru toată făptura care a fost şi care este, şi se lucrează salvare şi duh de credinţă de la această putere lucrată aici de Dumnezeu. Se aude la cer şi intră la Dumnezeu tot cuvântul care se rosteşte de aici către cer, şi iată, se aude aici tot cuvântul care vine de la cer pentru a fi împărţit acolo unde este dat cuvântul.

La început a fost Cuvântul, şi Domnul a lucrat prin cuvânt şi s-au făcut toate cele văzute şi nevăzute. Dumnezeu a rostit cuvântul, şi cuvântul se făcea trup, şi aşa s-au făcut toate câte sunt. Şi iată, Domnul este spre sfârşit cu lucrătura Sa şi lucrează şi acum ca şi la început, lucrează prin cuvânt, şi zice şi se face, precum la început aşa şi spre sfârşitul lucrării cuvântului. Domnul a zis să fie lumină, şi a fost lumină. A zis Domnul să se despartă ape de ape şi să fie o tărie prin mijlocul apelor, şi aşa a fost. Domnul a zis să se vadă uscatul şi să se adune apele cele de sub tărie, şi aşa a fost. A zis Dumnezeu să crească verdeaţă pe locul uscat, căci uscatul a fost prin cuvânt numit pământ, şi aşa a fost: a crescut iarbă care a făcut sămânţă după asemănarea ei; au crescut pomi cu rodire, care au purtat sămânţă în rod după asemănarea pomului, şi aceasta este o taină cerească, şi mare şi de nepriceput este această taină, această lucrare din cuvânt răsărită. Şi a zis Domnul să fie luminătorul zilei, spre cârmuirea zilei, şi să fie luminătorul nopţii, spre cârmuirea nopţii, şi aşa a fost. A zis Dumnezeu să fie peşti în ape şi păsări şi animale, şi toate să fie cu viaţă în ele, şi aşa a fost, căci Domnul a zis şi s-a făcut, şi toate s-au făcut prin cuvânt. Şi apoi S-a aşezat Dumnezeul Sfintei Treimi, Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, S-a aşezat şi a lucrat Domnul pe om după a Sa asemănare, să-l facă stăpân peste tot ce s-a făcut prin cuvânt. Şi a cuvântat Dumnezeu şi a dat omului spre hrană toată iarba cu sămânţă din sine şi tot pomul roditor cu sămânţă din sine. Şi aşa a fost.

Iubiţii Mei, a lucrat Domnul prin cuvânt şi a făcut începutul acela, şi apoi S-a odihnit Domnul, dar omul a stricat lucrătura lui Dumnezeu şi a picat din cer, căci cer era această lucrătură, era fericire cerească, era Eden ceresc, şi ar fi fost veşnică fericirea aceea, şi cuvântul ar fi fost apoi întru toate după aceea, spre plinirea acestui început fericit, şi n-ar mai fi intrat păcat şi moarte peste lucrătura lui Dumnezeu dacă omul ar fi ascultat de Creatorul său.

Iată, taină vă spun vouă: încă o dată lucrează Domnul prin cuvânt, încă o dată lucrează un început, un început nou. Şi ce fel de început lucrează? Şi de ce lucrează un început nou? Lucrează ca să întoarne pe cel căzut din fericire, să-l ridice înapoi în slava din care a căzut. Lucrează Dumnezeu în vremea aceasta tot prin cuvânt, şi iată, în acest acoperământ este cuvântul lui Dumnezeu coborât, şi de aici a început Domnul începutul cel nou, al cărui drum duce înapoi la starea începutului dintâi lucrat. Aceasta este lucrătura cea proorocită să fie în vremea aceasta.

Cuvântul care lucrează în acest acoperământ, cuvintează astăzi pentru celălalt fiu care are numele înscris în aceste hotare; pentru cel care nu L-a priceput pe Dumnezeu şi nu L-a urmat pe El după cum a fost coborât cuvânt. Dar iată, încă o dată grăieşte Domnul cuvânt hotărâtor.

Ia seama, fiule al acestor părinţi, căci fratele tău cel mic este al Domnului cu tot ce are el, cu viaţa lui cu tot. Ia aminte, şi nu te lepăda de Domnul Care vorbeşte, căci dacă cei dintâi n-au scăpat de pedeapsă pentru că n-au ascultat de cuvântul care le grăia pe pământ, cu atât mai mult cei de acum care aud cuvântul şi se depărtează de Cel ce grăieşte din ceruri. Ia seama, ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu, că iată ce grăieşte Domnul către tine: pământul acestor hotare are alegere cerească, şi Domnul a lucrat în vremea aceasta şi l-a pecetluit ca să fie pământ sfânt şi să calce pe el cei curaţi, cei aleşi cu care lucrează Domnul taina acestei vremi. Dintru început a fost această alegere, şi este acesta pământ ales de Dumnezeu. Ochiul Domnului a fost în toată vremea asupra acestui petec de pământ sfânt, iar la vremea hotărâtă a coborât lucrul Domnului care era proorocit să se lucreze în acest pământ. Acest acoperământ este sfânt, şi în el se lucrează întreită jertfă de fiecare zi, după porunca dumnezeiască. Un picuţ mai este, şi face Domnul lumină mare şi slavă văzută peste acest acoperământ. Este acoperământul mărturiei acestei vremi în care Domnul a fost în lucrare.

Am ridicat din cetatea din care te tragi şi tu, am ridicat această trâmbiţă lucrătoare, spre sfârşitul vremurilor lumii, şi spre începutul cel care vine după sfârşitul celor rele. Am ridicat-o pe Verginica. Am mai ridicat din această cetate şi un fiu pe care, iată, l-am uns cu ungere cerească, şi el este un fiu al legământului cel nou. Fii înţelept cu Domnul, căci Domnul îţi cere ţie cuvântul tău ca să-l scrie spre mărturie. Iată ce voiesc să scriu: acest acoperământ şi acest pământ sfânt şi pecetluit este al lucrării Domnului, este al planului Domnului. Acest fiu mai mic este urmaşul acestei ctitorii. Este scris numele lui în dreptul moştenirii de aici, căci el este al lui Dumnezeu şi numai al lui Dumnezeu şi este moştenitorul acestei familii care este trecută ctitoră a acestui pământ, a acestui acoperământ care-L ascunde pe Domnul în ieslea Sa. Bucuraţi-vă, că Domnul a ridicat din mijlocul acestei case un salvator pentru mântuirea a toată casa aceasta. Amin. Ridică-te şi lucrează după cuvântul Meu, şi Eu voi scrie cuvântul tău spre mărturie şi spre mântuire casei tale. Spune cuvântul tău, căci Domnul este aici şi scrie graiul cuvântului tău. Iată, moştenirea ta de aici va purta numele Domnului, prin fiul cel mic care este ridicat dintre voi. Moştenirea ta de aici va sluji de acum lucrării pentru care a fost sortită această moştenire, căci lângă acest sfânt acoperământ Domnul ridică acum turn tare, stâlp de mărturie, piatră de înviere şi început de biserică sfântă şi curată, biserică nouă şi neprihănită, locaş de mărturie peste neamurile pământului, care vor afla din toate părţile şi vor privi slava acestui pământ. Toţi care vieţuiesc în aceste hotare lucrează Mie, lucrează după cuvântul Meu şi sunt ai Mei, şi îi voi face de folos şi de salvare pentru multe noroade care se vor apleca spre Ierusalimul cel nou al acestei vremi, căci România va fi noul Canaan al Domnului şi va avea peste ea conducerea Noului Ierusalim care, iată, se coboară din cer prin cuvânt, şi iată, Ierusalimul cel ceresc ia viaţă de la acest început de aici. Acest pământ şi acest acoperământ are peste el coborâtă aşezare cerească, trăire cerească şi curată, şi aceasta este puterea din care se va vedea viaţă vie şi cer nou şi pământ nou peste noroade. Cei ce vieţuiesc în acest pământ nu pot să facă nimic de la ei, căci ei sunt supuşi puterii cereşti şi cuvântului cel din cer, care-i însoţeşte în orice lucrare care este de împlinit.

Iată, şi ţie, lucrarea pe care o ai de împlinit. Voiesc să aud cuvântul tău şi să-l scriu, căci Eu sunt Dumnezeul tău, şi tu Mă ştii, dar nu voieşti să calci pe urmele Mele. Iată, voi lucra scăpare ţie, căci sunt dator, dar voi lucra întru dreptate ca să te mântuiesc. Iată, rostesc către tine cuvânt: acest pământ va fi, de acum, al Domnului. Acesta este cuvântul Meu, iar cuvântul tău va fi scris şi va mărturisi pentru sau împotriva ta, dar şi cuvântul Meu va mărturisi tot aşa. Eu nu voiesc să ne judecăm, nu voiesc aşa cu tine. Eu voiesc bine, dar şi tu să faci tot aşa, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi am cerul sub ascultare şi am putere şi Mă slăvesc întru putere şi întru mărire. Şi pentru că tu îmi dai Mie şi lucrului Meu partea care este aici sub numele tău, iată, spune, şi Eu voi scrie. Ce voieşti să-ţi facă Domnul ţie? Ce voieşti să-ţi dea Domnul ţie? Spune, şi te voi asculta şi voi face după cuvântul tău şi voi scrie cuvântul tău. Dar cuvântul tău să fie dat după cum este cuvântul Meu şi planul Meu. Ceea ce ai tu pus în faţă de la Domnul, n-au avut mulţi, dar fii precaut, căci Domnul este un Dumnezeu tare.

Când am ajuns cu poporul Meu Israel la hotarele Canaanului, după ce l-am scos prin Moise din robia Egiptului, am dat poruncă să intre în Canaan poporul Meu cel ales, dar poporul cel de acolo n-a deschis porţile ca să intre poporul cel binecuvântat. Şi am dat poruncă preoţilor să sune din trâmbiţe şapte zile în jurul Ierihonului şi am zis poporului Meu să stea cu mâinile ridicate către Mine. Iar după ce preoţii au sunat şapte zile din trâmbiţe, au căzut şi s-au prăbuşit zidurile Canaanului, şi a intrat poporul cel binecuvântat în ţara cea făgăduită părinţilor lor prin cuvântul cel rostit de gura Domnului.

Scoală-te cu inimă mare şi cu duh de credinţă şi fă voia Mea, iar Eu voi fi şi îmi voi aminti de credinţa ta şi de aplecarea ta. Ridică-te şi grăieşte, şi Domnul ia aminte şi scrie cele rostite de tine. Spune, ce voieşti să-ţi fac, ce voieşti să-ţi dau? Ce-Mi ceri? Domnul te întreabă şi aşteaptă să audă cuvântul tău. Domnul este gata să te asculte. Dar iată, din cuvintele tale vei fi mântuit sau nu vei fi mântuit. Alege tu pe Domnul şi dă cuvânt pentru El şi nu împotriva planului Său. Eu sunt Dumnezeu, şi tu eşti făptura Mea. Fie ţie după cuvântul Meu. Amin.

Pace ţie, şi fii credincios şi aplecat, căci mare este lucrarea care s-a născut în acest acoperământ! Pace ţie, şi fii împlinitor şi dă-I Domnului inima ta, că de El este făcută.

Să se împlinească cuvântul cel coborât acum şi să nu fie împotrivire. Amin. La început a fost cuvântul, şi Domnul a zis, şi toate s-au făcut. Iată şi acum: Domnul a zis, şi va împlini cuvântul Său, iar cei cu care grăiesc, să lucreze după cuvântul Meu, şi bine le va fi lor.

Pace vouă, celor din casa acestei moşteniri cereşti! Pace şi împlinire, precum în cer aşa şi peste voi! Amin.

Iar tu, cel cu care am vorbit acum, ia aminte şi leapădă-te de idoli şi de stricăciune. Scoală-te şi scutură-te, ca să poţi rămâne împăcat cu Dumnezeu. Deşertăciunea şi idolii ei sunt spre sfârşit, căci răsare o lumină nouă. Luptă-te să dobândeşti viaţă curată, ca să te întorc în starea cea fără de moarte. Ajută-l pe tatăl tău care te-a născut să se lepede de tot ce-l desparte de sfinţenie şi de lucrarea care lucrează salvare şi despărţirea binelui de rău. Luptă-te şi ajută-l, dar nu-l încurca. Dacă ai înţelepciune, pune-o şi în slujba Mea, n-o da pe toată celor străini de Mine. Păstrează din ea şi lucrează cu ea şi pentru Mine, căci ţie îţi lucrezi binele.

Pace vouă, şi împlinire după cuvântul Meu! Pace şi Ierusalim nou peste inimile voastre, peste trupurile voastre! Pace şi sărbătoare cu cerul să se scrie în ziua aceasta! Pace şi bucurie de la voi către cer! Pace, şi nu necredinţă şi nu împotrivire! Pace vouă, şi fiţi moşteni credincioşi împărăţiei lui Dumnezeu, care s-a coborât în mijlocul vostru! Cine are urechi, să audă cu ele. Amin.

Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi şi de Mine şi de voi, căci în această zi Domnul rosteşte în cer şi pe pământ numele celui mic din această casă. Iliuţă, tu să fii cu numele Meu şi cu numele tău până la slava Mea peste această moştenire cerească. Tu eşti moştenitorul acestei familii şi prin tine va fi mântuită toată casa ta dacă ea Mă va urma. Amin, amin, amin.

08-07-1991