Cuvântul lui Dumnezeu

... – Verginico, scoală-te din aşternutul tău, căci Eu îţi voi da ţie de lucru. Verginico, pregăteşte un caiet şi pană, fiind în aşteptare să vină Domnul.

Eu, pe când aşteptam, am văzut deasupra capului meu o roată mare, mai mărită de două ori ca roata unei căruţe. Era de o frumuseţe... cu mii de culori! Erau culorile late ca forma unei panglici şi urmată una după alta. Şi în mijlocul rotoului a apărut faţa Domnului Iisus Hristos până la umeri, cu perişorul ca pârâul unei ape, ce se revărsa pe umărul cel drept şi pe cel stâng, un păr ca lumina lămpii, faţa blondă, ochi albaştri. Aşa de blând era, că numai privirea Lui te mângâia. M-a privit aşa de blând, dar nu mi-a spus nimic. Şi ca fulgerul a dispărut chipul cel blând al Domnului şi s-a schimbat într-un alt chip: chipul cel bătrân al Tatălui ceresc. Numai faţa se vedea; încolo, era acoperit. Umerii, barba erau totul o lână albă, mai albă ca zăpada. Ochii îi avea tot albaştri, şi doar părul era alb, dar faţa era roşie şi tânără; ochii vioi. M-a privit şi m-a strigat:

– Verginico, ce faci?

Verginico, Mă cunoşti cine sunt Eu?

– Da, Doamne, Te cunosc. Eşti Tatăl ceresc.

– Sunt. Să nu Mă uiţi niciodată. Să scrii copiilor Mei aşa, că de mii de ani vorbeşte Domnul cu ei. L-a făcut Dumnezeu de la început pe om, l-a făcut nedeosebit cu chipul. I-am dat suflet din Duhul Meu, i-am dat grai din graiul Meu, şi toate celelalte din ale Mele sunt date, şi mulţi zic că tot ce au sunt făcute de ei. Scrie, Verginico, mărgăritarele Mele şi le dă copiilor Mei să le citească, că de mii de ani vorbeşte Domnul şi cu creştinii, şi cu păgânii, şi ei nu fac roade vrednice de pocăinţă.

... Minciuna, hula, uciderea şi preacurvia s-au înmulţit. Le-am pus hotare peste hotare de la fărădelegile lor. Scrie, Verginico, că va veni Dumnezeu la judecată cu ei şi va fi iute la mânie pentru toţi care nu primesc cuvintele Mele, pentru cei ce nu fac voia Mea. Spune, Verginico, că le-am scris prin prooroci să se pocăiască şi nu s-au pocăit. Am ameninţat pe tot omul, cu ierni grele, cu trăsnete şi ploi fără măsură, am făcut războaie mari împotriva vieţii lor, am sculat popor asupra altui popor ca să-i îngrozesc, semne multe am făcut, să vadă mânia Mea asupra fărădelegilor lor. Am luat rodul pomilor şi al grânelor şi al câmpului, să cunoască ei că sunt abătuţi de la adevărul Meu şi de la voia Mea.

Spune, Verginico, fiilor lui Israel care se cheamă creştini, că dacă ar veni Domnul şi i-ar găsi în necredinţă şi în neascultare şi pizmă şi ură, îngrozit de ceea ce ar găsi, ar striga cu mânie: „Vai vouă, răilor! Pentru ce v-am hrănit? Eu v-am dat pâine multă, şi de toate bunătăţile v-am dat. V-am îndestulat până la saţiu, dar voi după ce v-aţi îmbuibat nu Mă mai ascultaţi”.

... Scrie, Verginico, că Dumnezeu nu urăşte pe om, ci păcatul, şi poruncesc fiilor lui Israel să se ferească de păcat şi să urască păcatul, care-L supără pe Dumnezeu.

... Scrie, Verginico, fiilor Mei, să nu se asemene cu cei din Gomora şi Sodoma, că aceia când cădeau în bătaia gloanţelor şi a bombelor, erau mulţumiţi să piardă totul, numai să scape cu viaţă, şi acum nu mai vor să-şi vindece rănile. Pentru aceste fapte rele li s-au luat moşiile, viile şi casele; pentru că aveau şi nu auzeau strigătele orfanilor şi ale văduvelor, şi celor săraci nu dădeau.

... Scrie, Verginico, oftarea Mea cea din inimă, că adâncă rană am, că vine ziua cea de apoi, căci vremea de apoi a sosit, dar ziua Mea nu a venit, ca să-i cer socoteală creştinului de venitul muncii sale. Nu voi cere socoteală creştinului de bani, de haine, de lux, de case, de mobilă, de mese îmbelşugate, ci îi voi cere socoteală dacă a dat de mâncare celui sărac, adică flămând, sau a îmbrăcat pe cei goi, sau a primit călători, sau a cercetat pe cei bolnavi, sau a mângâiat pe cei întristaţi.

... Scrie, Verginico, poporului Meu, să nu se încânte după oamenii răi, căci blestemat este creştinul care se leapădă de legea lui Dumnezeu şi se face una cu păgânii, că greu îi este lui să mai scape de păgâni, căci păgânii au pe dumnezeul lor, pe diavolul, şi fac zapisuri pe veci pentru cel ce ajunge pe mâinile lor.

... Vai de cei ce intră în mijlocul poporului Meu cu vorbe înşelătoare şi furând vreunul dintre creştini, târându-l în lume, căci aceluia care intră în stână şi fură o oaie, îi voi cere la ziua de judecată sufletul acelei oi, din mâna lui să Mi-o dea. Vai celui ce povăţuieşte pe creştini la rău! Vai lumii de smintelile ei pe care le face!

... Să fiţi supuşi poruncilor lui Dumnezeu şi legii Lui, şi nu omului care ţi-a adus sminteală, şi nu ochiului, şi nu mâinii, nici piciorului, şi la nici un mădular, ci numai lui Dumnezeu supune-te, fiule.

... Omul de azi zice că numai bogaţii de pe vremuri făceau rele, că trăiau din spinarea săracului. Dar omul de astăzi, ce face? A stricat tot. Săracului i-a luat masa şi casa. O, vai, vai, aceştia şi aceia tot una sunt, dar mai iertaţi sunt oamenii de atunci, căci credeau în Dumnezeu; dar aceştia nu cred, şi strică şi pe cei ce cred, şi pe cei ce-Mi slujesc.

... Creştinii cei de la început dădeau totul pentru slujba Domnului, dar creştinii cei de acum nu mai dau nimic. Creştinii cei de la început făceau case în cer pentru săraci, dar creştinii cei de acum nici pentru ei nu ştiu să facă. Toată munca şi toate lucrurile creştinului se îngrămădesc pe pământ, unde în tot timpul se strică, şi în ceruri nu au nimic.

... Scrie, măi Verginico, poporului Meu că unii dintre copiii poporului umblă fără rânduială, nelucrând nimic; se ostenesc în lucruri fără folos şi povăţuiesc pe alţii să calce în picioare poruncile Mele. Dar porunci dau Eu poporului Meu, să poarte grijă de aceşti fii ai lor, să-i îndemne să muncească şi cinstit să-şi câştige hrana. Faceţi-i să înţeleagă legea, căci cine nu munceşte şi cine nu vrea să lucreze, nu trebuie nici să mănânce, căci legea ne arată că lenea e păcatul de moarte al creştinului. Din lene izvorăsc multe păcate. Poruncesc fiilor Mei să lucreze cu credinţă, că vor lua plată de la Dumnezeu

Voi, poporul Meu, aduceţi la calea cea bună pe oamenii care fac păcate, căci voi sunteţi lumina lumii şi sarea pământului. Să nu apună soarele peste voi certaţi cu cineva. Voi, creştinilor care vă împărtăşiţi cu mărgăritarele ce vin din mijlocul tronului ceresc, cu cuvintele Mele şi ale Tatălui Meu, aceasta este porunca Mea: să nu fie între voi nici ură, nici vorbă proastă, nici glume ruşinoase, căci nu se cuvin creştinului. Să nu fiţi înfruntători, nici răpitori, nici curvari, nici beţivi, nici mândri, nici răi, nici lacomi, nici duşmănoşi, nici pizmuitori, nici leneşi, nici hulitori, nici lăudăroşi, căci creştini ca aceştia nu vor moşteni împărăţia cea pregătită de Dumnezeu.

Voi, copiii Mei, păziţi duminica cu sfinţenie, ca să nu cădeţi în blestemul legii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu a făcut această zi pentru odihna trupului şi întărirea sufletului. Dacă veţi lucra duminica, nu veţi avea spor în toată viaţa şi vor veni asupra voastră pagube şi mari nenorociri, şi toată munca din tot timpul va fi prădată, căci Dumnezeu stă împotriva celui ce face lucru duminica.

... Vă poruncesc vouă, creştinilor, să nu părăsiţi biserica. Atâta va mai fi lumina Domnului cu voi, câtă vreme mai stă biserica în slujbă. Vine vremea să fiţi daţi afară din biserică. Voi, în tot timpul şi în vremea aceea să nu vă pierdeţi curajul, şi mai mult să vă încurajaţi, şi cu toţii să cunoaşteţi venirea Mea, căci Domnul nu vine pe vreme bună, ci pe ploaie şi furtună. în pilde vorbesc. Voi, creştinilor, respectaţi preoţii, oricât ar fi de aspri cu voi, ca să nu cădeţi în blestemul legii lui Dumnezeu.

Vă poruncesc vouă, creştinilor, să fiţi plăcuţi la cuvinte, ca totdeauna cuvântul vostru să fie plăcut şi dres cu sare, ca să dea mare dar celor ce ascultă. Luaţi seama la toate cuvintele pe care le vorbiţi, ca să nu fiţi oameni care seamănă semănătură în vânt, căci cuvintele rele strică şi cuvintele bune.

... Vă spun, vouă, femeilor creştine, să vă purtaţi cu îmbrăcăminte cuviincioasă, cu sfială firească, cu mintea întreagă, nu cum se poartă femeile Gomorei şi Sodomei, nu cu împletituri de aur pe păr, nu cu flori în păr, nu cu cercei, nu cu mărgele, nu cu inele, nu cu brăţări, nu cu scârţâietori la picioare, nu cu pungile pe mână, nici cu haine de lux, ci cu fapte bune, aşa cum se cuvine femeilor creştine să fie cu teamă de Dumnezeu. Creştinul care-şi îmbracă femeia în lux, îi scoate marfă de calitate lui satana, şi mai târziu o va pierde.

Bărbaţi şi femei creştine, şi voi, copii creştini, ascultaţi pe Domnul. Vă spun vouă, părinţilor, creşteţi copiii în învăţătura legii lui Dumnezeu. Bătrânelor creştine, vă spun ca la nişte mame mironosiţe, fiţi cu înfăţişare cuviincioasă, nu fiţi robite de vorbele lumeşti, ci fiţi învăţătoare de bine, ca să faceţi cuminţi şi pe cele tinere.

... Fiilor creştini, urmăriţi ce vă spun în această vorbire. Fiţi, măi fiilor, creştini împlinitori. Lepădaţi lucrurile întunericului şi îmbrăcaţi-vă cu lucrurile luminii, căci s-a apropiat ziua, şi Dumnezeu nu Se lasă să fie înşelat, căci Eu adevăr grăiesc, măi creştinilor, că la ziua judecăţii vei secera, măi creştine, ce ai semănat în viaţă. Mai bine vă zic vouă, măi creştinilor, pentru că vremea s-a scurtat: împăcaţi-vă cu Dumnezeu, ca să gustaţi cele ce ochiul vostru nu a văzut, urechea nu a auzit şi la inima voastră nu s-au suit, căci minunat loc a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.

Dacă acum, după ce veţi auzi ce v-am scris prin mâna vasului Meu, dacă nu vă veţi îndrepta, voi trimite pe pământ întuneric mare şi vor ieşi fiarele din culcuşurile lor şi vor veni asupra oamenilor ca să se hrănească. Şi voi porunci să sară şi peste voi, ca să fiţi răpiţi, pentru că nu M-aţi ascultat când Eu am fost cu voi. Voi porunci norilor să reverse pe pământ ploaie să spele pământul, şi voi deschide porţile cerului şi voi da foc pe pământ, ca să ardeţi ca lemnele.

... Creştinilor, creştinilor, îndreptaţi-vă. Puneţi la inimă sfaturile Mele şi îndemnurile Mele. Ascultaţi-Mă, fiilor, că vă voi ameninţa cu boli grele şi veţi chema moartea să vă ia, să scăpaţi de bolile care vor cădea peste voi, şi moartea nu va veni, că moartea va fugi de voi.

... Veniţi, veniţi, creştinilor, la Dumnezeu! Aşa vă cheamă Domnul, căci voi sunteţi prietenii Mei, şi Eu sunt prietenul vostru. Dacă voi faceţi voia Mea, nu vă voi mai numi robii Mei, căci robul nu ştie ce face stăpânul său, şi vă voi numi pe voi fii şi vă voi face vouă cunoscute toate lucrurile Mele, căci cei care au fost la început nu au darurile voastre.

Aşa vă îndemn, fiilor, creştinilor, nu ştiu ce nume să vă mai pun, căci creştinii de la început n-au fost ca voi. Creştinii cei de la început n-au fost făţarnici cum sunt creştinii cei de acum. Creştinii cei de la început au avut prooroci pe oameni şi mult îi ascultau, mult îi socoteau şi îi preţuiau, şi ce poruncă dădeau, acea poruncă o împlineau. Nu treceau peste poruncile care se dădeau de prooroci; se fereau să nu strice cuvintele proorocilor. Dar voi, creştinilor de astăzi, aveţi pe Sfânta Treime Care vă profeţeşte, şi multe lucruri s-au lucrat cu voi şi multe minuni s-au lucrat cu voi. Cu ce curaj, măi creştinilor, stricaţi lucrurile pe care le face profeţia Sfintei Treimi? Creştinii cei de la început nu curveau, şi în mare curăţenie îşi duceau viaţa. Pe creştinii cei de la început îi conducea legea, dar la voi, măi fiilor, S-a pogorât Dumnezeu şi vă conduce cu toate lucrurile. Pentru ce nu mai ascultaţi sfaturile profeţiei de azi? că sunt trei Puteri: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

... Să ştiţi voi, creştinilor, căci cel ce-şi ascunde fărădelegile sale şi nu le mărturiseşte la duhovnic, acela nu poate fi iertat. Creştinul care-şi mărturiseşte fărădelegea sa la duhovnic şi se lasă de a mai face fărădelege, acela îşi spală inima şi o luminează cu lumina Duhului Sfânt; intră Duhul Sfânt în ea şi o stăpâneşte.

... Eu sunt Alfa şi Omega. Am profeţit aceste cuvinte. Cine le împlineşte, va fi fericit, iar cine le calcă în picioare, va fi în mari ameninţări, ca fiii Gomorei. Pun sfârşit.

Pace poporului Meu, şi binecuvântat să fie! Amin.

20-01-1963