Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

E zi de sobor ceresc peste grădina începutului cel nou, de nou Ierusalim, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, însemnez prin cuvânt această zi şi aşez cuvântul în carte, şi de aceea rostesc mai întâi: pace!

Pace vouă, fii ai grădinii cuvântului Meu, căci în grădina în care sunteţi aşezaţi, se lasă din nori glasul Meu peste grădină, râu de cuvânt, izvorât din cer, care-şi are curs în nori ai slavei, măi fiilor, nu în nori de ploaie, tată, ci în nori de ploaie de cuvânt, şi curge cuvântul din râul său şi udă această grădină, precum norii de ploaie udă cu apă pământul.

Eu sunt Domnul, Cel ce umplu pământul şi cerul de glasul cuvântului Meu, dar cine, tată, Mă aude? că nu are nimeni urechi de auzit, nu are lumea credinţă în lucrarea lui Dumnezeu cea dintre început şi sfârşit, cea de şapte veacuri şi mai bine, şi iată, această profeţie de şapte vremi s-a împlinit, şi dacă s-a împlinit, s-a sfârşit, şi Eu am luat-o de la capăt şi aşez nestricăciune pe pământ, aşez om nou pe pământ, om născut din cuvânt. Nu mai aşez om făcut, şi aşez de data aceasta om născut prin cuvânt. Eu număr din nou de la capăt, încă un pic mai număr, un pic, un pic, şi nu mai număr apoi, căci timpul se face sul şi nu se mai numeşte timpul timp.

Măi fiilor, de când a început să se numere timpul? Iată taină vă spun vouă azi, că timpul s-a numărat de om şi şi-a început numărătoarea după ce omul a fost aşezat pe pământ, după ce Eu l-am luat pe om din Eden, după ce omul a luat ştiinţă, tată. în Eden era altfel omul, nu era cum este acum, măi fiilor, şi e mare taină omul din Eden. De aceea vin mereu şi te rog, fiule de azi, să nu mai cauţi să ştii nimic din cele de pe pământ, din cele de la om, căci omul era altfel în Eden şi nu ştia ce ştie omul de pe pământ. Altfel a fost omul întocmit, nu cum este el acum. Şi numai după ce s-a făcut altfel decât era în Eden, numai după aceea a fost să numere omul, şi şi-a numărat timpul său; ba a numărat şi timpul său din Eden, dar după aceea, tată, căci după ce a gustat din cele oprite, omul a ştiut ce ştia Dumnezeu.

Timpul, măi fiilor, s-a numărat începând cu ieşirea omului din rai, şi iată, una este legea raiului, şi alta este legea omului de pe pământ, şi mare taină poartă această piatră pe care sunteţi voi aşezaţi prin cuvânt, iar pe piatra voastră este săpată Verginica, trâmbiţa Mea cea de apoi. Verginica este piatra voastră, şi această temelie a scris sfârşit peste timpul omului, măi fiilor. E greu de înţeles aşa precum în cer, chiar şi de voi e greu de înţeles, pentru că voi încă sunteţi pe drum, şi pentru că Eu încă îmi continui drumul spre venirea cea văzută. în cer, măi fiilor, nu tot aşa se vorbeşte. Cu cerul e altă lege; e lege de rai cu cei din cer, care şi-au recăpătat sufletul şi trupul ca în rai. E grea această taină adâncă, dar suntem pe drumul ei, măi fiilor, şi îi vom ajunge capătul, şi ea se va descoperi, şi se va cunoaşte bine Scriptura cea de răscumpărare a trupurilor, Scriptura cea de Eden veşnic şi nezdruncinat, căci Edenul aşteaptă pe cei de pe urmă, care au cheia de la Dumnezeu. Amin.

Verginica este cu Mine, este întru Mine, şi Eu întru ea sunt, şi suntem veniţi cu mare bucurie, cu mare slavă cerească şi cu mare aşezare de slavă, căci ea este trâmbiţa Mea, precum pe pământ a fost, precum în trup a fost. Dar iată ce trâmbiţează ea, căci pământul şi trupul se fac noi, şi se împlineşte Scriptura aceasta.

Verginico, intră, tată, în carte, că de mult n-ai intrat. Cartea Noastră e poarta Noastră spre cei din trup, şi ei mănâncă din carte şi se fac nestricăcioşi; se fac, pentru că mănâncă din cer, Verginico. O, intră, tată, în carte şi dă-le să mănânce şi să-şi desăvârşească ochii şi cuvântul proorocesc, care este aşteptat de cer. Pace ţie, Verginica Mea! Cuvântul tău sunt Eu, iar tu eşti cuvântul Meu. Amin.

– Pace ţie, grădiniţa mea de fii, grădiniţa mea de copii! Mă uit peste statura fiilor mei, şi vin cum vine o pasăre cu boabe în cioc şi le dă la pui boabe.

O, măi fiilor, mare este pentru cer taina acestei grădini, şi mare să fie şi pentru voi, şi mari să fiţi şi voi, după cum taina în care staţi e mare.

Suflă Duhul Sfânt peste grădină. Iată, mă aşez în carte. îl las mereu pe Domnul, măi copii, că poporul meu e slab în credinţă şi nu înţelege bine ce a fost şi cum a fost Domnul întru mine. E plăpând poporul în credinţă şi abia crede în cuvântul rostit de Domnul. De aceea fac eu aşa, de aceea nu-mi mai grăbesc graiul spre carte, dar de popor nu mă despart, şi îl slujesc mereu, şi îi aduc mereu cerul, şi îl îngrădesc de peste tot cu pază, căci locul meu este poporul meu, şi vreau să fac din el cer pentru Domnul şi pentru mine şi pentru cer.

O, e mare fericire în cer când Domnul grăieşte peste poporul acesta! Domnul grăieşte cu omul, şi cerul îşi face urechi de auzit cu ajutorul trupului lui Israel, şi să ştiţi, măi copii, că e dornic cerul să vă ajute, e dornic să vă audă cerându-i voi ajutor. Sunt dornici sfinţii să coboare la voi şi să lucreze plată pentru voi şi credinţă prin voi. Mi-e dor, fiilor, să lucrez prin voi, şi ce mare bucurie e pe duhul meu când aud copiii că mă strigă spre ei, că mă cheamă să lucrez pentru ei, că mă trimit să lucrez pentru ei şi că îmi dau de lucru pentru binele ceresc al lor!

E mare taina lui Dumnezeu care a fost lucrată prin mine, căci eu îl acopeream pe Domnul cu trupul meu, ca să poată sta înaintea lui Israel cel de azi, că omul, fiilor, nu poate vedea pe Dumnezeu şi să rămână omul viu, dar fiul cel credincios din lucrarea aceasta, a priceput bine şi a crezut bine taina lui Dumnezeu în trupul meu, şi iată taină, că Domnul a fost în mijlocul acestui popor şi mulţi nu L-au cunoscut nici măcar prin credinţă. Cu Moise vorbea Domnul din nori şi din rug şi din văzduh şi din cele nevăzute, şi Moise credea fără să vadă faţa Domnului, şi faţa Domnului era aceea a împlinirii cuvântului Său, rostit către Moise.

Dar faţa Domnului de azi, ce este, măi copii? O, şi veţi vedea tot mai desluşit de acum faţa Domnului în împlinirea cuvântului Său. Aceasta este faţa lui Dumnezeu: împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, iar împlinirea cea tainică a cuvântului Său este faţa cea nevăzută a Domnului. Această împlinire tainică a celor nevăzute e lucrare mare, măi fiilor. Cele nevăzute lucrate de Domnul prin acest popor şi înfăptuite prin cuvântul Său, rostit peste acest popor martor, aceste împliniri nevăzute sunt multe de tot, multe şi mari şi minunate, şi vă aşteaptă, măi fiilor credincioşi. Taina celor nevăzute e o taină frumoasă, şi de aceea Se luptă Domnul să vindece ochii acestui popor ca să vadă cu ei cele ce ochiul omenesc nu a văzut şi la mintea omului nu s-au suit.

O, măi fiilor, eu am cu mine pe sora Leana, şi se bucură cu mine, şi eu mă bucur cu ea, şi ne bucurăm cu toţii, fiilor. Ea a umblat mult lângă mine pe vremea trupului cel văzut al nostru, şi tot mult umblăm şi acum, căci mulţi din poporul acesta o cheamă în rugăciunea lor, şi ea se grăbeşte să le împlinească lipsurile de putere, căci ea are putere ca în cer, şi are trecere uşoară şi pătrunde uşor pe unde nu poate omul pătrunde. Aşa este cel ce este cu cerul. Ea a avut mare smerenie în trup, şi tot aşa lucrează şi în cer, faţă de toţi sfinţii. Cel ceresc care a venit din această lucrare, are trecere mare, măi fiilor. Rugaţi-vă la cei din cer care sunt din această lucrare. Măi copii, să nu mai suferiţi. Vă încurcă suferinţa. Eu voiesc să nu fie suferinţă în poporul meu, să nu mai fie nici în trup, nici în duh. Dar suferinţa cea în duh lăcrimează cerul. Suferinţa cea în trup vă lăcrimează pe voi, iar suferinţa cea în duh lăcrimează cerul şi puterea cerului. O mulţime de lucruri v-aş spune eu acum de prin poporul nostru, dar vreau să fiţi cu bucurie, că azi e zi de praznic sfânt, şi eu serbez la voi. Nu vreau să mă plâng la voi. Vreau să serbez ziua mea de înălţare când eu m-am unit cu cerul pentru mijlocire la Dumnezeu, pentru ca să port spre cer pe poporul meu.

Iată, timpul cel de până acum s-a depănat şi şi-a sfârşit depănarea, căci voi, măi fiilor, sunteţi numiţi în cer începătură nouă, după cum a fost făgăduinţa în Scripturi despre Paştele cel nou pe care Domnul îl aşează în împărăţia Sa, fiindcă aici este împărăţie cerească. împărăţie cerească înseamnă acolo unde toţi mănâncă Paştele Domnului. Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte este acolo unde în fiecare zi se mănâncă Paştele Domnului întru sfinţenie. E îngrozitoare pentru duhul rău această taină de viaţă fără de moarte, căci viaţa fără de moarte este Domnul Iisus Hristos fără de oprire în om. Şi fiţi atenţi, copiii mei, ca să arătaţi bine înviaţi prin acest veşnic Paşti al sărbătorii Mielului lui Dumnezeu, căci voi prin Sângele Mielului lui Dumnezeu aţi biruit. Voi nu trebuie să fiţi pământeşti, că mare este taina care vă cuprinde pe voi. Voi sunteţi semnul lui Dumnezeu între vremi, şi duceţi acest semn până la toate marginile, căci judecata Domnului se scrie de Dumnezeu până la margini. Amin.

Se binecuvintează masa mea de praznic cu voi, şi cele ce veţi gusta din masa mea, şi să vă fie fruct de sănătate de duh şi de trup şi de pace, măi fiilor.

Se binecuvintează credinţa şi viaţa şi împlinirea cea cu Domnul, pentru surioara mea, ca să aibă putere cu Domnul surioara mea. Iată, trag în jurul ei hotar şi însemnez hotarul şi curăţ mereu cele ale ei şi îi dau de la Domnul îngeri îngrijitori şi ştergar ceresc, ca să fie mereu ştearsă de necurăţia din jur, şi îi dau putere să vă asculte. Să vă asculte şi să vă iubească şi să vă vestească la poporul meu cel credincios şi la cel necredincios; şi îi dau duh şi cuvânt bun şi drept; şi îi dau duh de ascultare şi de atenţie, iar voi să-i vestiţi aceste daruri pe care eu azi i le dăruiesc, şi o rog să facă mai des rost de rugăciuni de dezlegare şi de împăcare şi de curăţire, ca să aibă ea putere din puterea cea bună, şi să vă asculte pe voi, copii ai cuvântului lui Dumnezeu. Cine iese din cuvântul vostru, iese din cuvântul lui Dumnezeu, dar poporul acesta nu pricepe această înfricoşată taină în care voi staţi.

Se binecuvintează păstorii, măi copii, şi să se îmbrace cu putere şi să înţeleagă bine cum vine această îmbrăcăminte şi din ce este alcătuită această armătură. Peste ei să nu-şi facă loc descurajarea, dar să nu-şi lucreze descurajare, şi, din contra, să-şi cureţe din jurul lor tot ce pot curăţi cu mâinile lor, iar pe celelalte să le lase în grija Domnului. Eu le dau dar de sănătate, că mult este de folos acum darul acesta. Eu le dau darul răbdării şi al bunei prevederi, dar le-am dat daruri mari, le-am dat fii lucrători, le-am dat toiag făgăduit încă de mult, dar eu nu ştiu cât au înţeles ei atunci.

Iar vouă, fiilor din grădiniţă, care luaţi şi vestiţi împărăţia cerurilor, vă dau puterea împlinirilor peste voi; vă umplu guriţele cu izvor de râuri de ape vii, cu izvor de minuni lucrate prin cuvânt, şi cu duh de îndrăzneală peste vremea care îşi vede, de-acum, hotarul. Voi, şi piatra pe care staţi, purtaţi semnele Alfa şi Omega, dar să fiţi desăvârşiţi întru această credinţă.

Pe cei doi vestitori îi îmbrac în armătură cerească şi le lipesc aripioare ca să poată zbura pe deasupra răului pământului. Eu binecuvintez locul unde-şi aşează masa de vestire a Noului Ierusalim şi a întoarcerii omului spre cele nestricăcioase. Eu binecuvintez intrările şi ieşirile lor şi cuvintele lor, şi voi face din cuvintele lor săbii de Duh Sfânt, săbii de foc şi pară de foc, ca să învieze sufletul omului cel pământesc.

Se binecuvintează cele ieşite din carte înaintea oamenilor. Să ia oamenii şi să mănânce cuvântul lui Dumnezeu; să mănânce şi să-L simtă pe Dumnezeu.

Se binecuvintează paza cerească, cea care este în jurul lui Israel şi cea care este în jurul grădiniţei mele de copii. Sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil sunt în faţa ocrotitorilor cereşti.

Şi iată, binecuvintez cu binecuvântare cerească pe cei mai mititei, pe cei mai moi, pe copiii cei tinerei care urmează această lucrare, pe cei ce cântă în mijlocul lui Israel, pe cei ce strigă la mine. O, eu îi iubesc şi îi cercetez şi lucrez în gândul şi în mintea lor şi le fac curat în inimă, dar lucrez prin voi, copii lucrători. Eu stau în voi la lucru, şi voi să vă adunaţi spre lucru duhovnicesc, că mare bucurie e pe cer şi pe mine când are cerul la cine veni, când are unde să-şi plece capul ca să asculte cântarea celor răscumpăraţi.

Binecuvintez pe cei ce sunt învăţaţi de cer, şi pe cei ce învaţă din cer; pe cei ce se lasă învăţaţi, şi pe cei ce învaţă în numele meu, căci eu sunt învăţătoare în poporul meu, şi lucrez prin fii.

Iată, ziua cea lungă de prăznuire o pecetluiesc cu cuvântul meu cel ceresc. Pace ţie, Israele iubit, care mă iubeşti! Iubeşte-mă, că eu mult te iubesc.

Pace ţie, grădiniţa mea de copii! Luaţi din grădiniţă şi daţi această hrană şi celorlalţi din Israel, căci grădiniţa e la mijloc, măi fiilor. Pace vouă, întru sărbătoare binecuvântată! Eu mă odihnesc întru ale mele şi mă întăresc întru cele ale mele, întru ai mei. Amin, amin, amin.

14-12-1994