Trâmbiţarea lui Dumnezeu şi a sfintei Virginia peste cetatea Pucioasa. Sărbătoarea sfântului apostol Andrei şi a sfintei Virginia

Israele, românul Meu popor, numai într-o sărbătoare aş sta cu tine, poporule, iubitul Meu. Doresc sfinţii sărbători cu tine pe pământ ca şi în cer, căci cerul s-a coborât pe pământ ca să lucreze cu tine şi pentru tine şi pentru Mine, că sunt ars de dor pentru salvarea neamului omenesc, care a căzut din rai acum şapte mii de ani şi jumătate.

O, nu ştiu oamenii să citească în Scripturi, nu ştiu şi nu înţeleg cele scrise în Scripturi. Nu ştiu nici slujitorii bisericii, că ei citesc alte cărţi şi fac alte cărţi, că sunt plini de mândrie şi de fală pentru numele lor, nu pentru numele Meu. Ei se folosesc de numele Meu ca să-şi facă ei fală cu numele Meu, şi nu să Mă cinstească pe Mine. Oamenii citesc de la oameni, nu de la Dumnezeu. Oamenii nu mai au umilinţă înaintea lui Dumnezeu. Aş voi, poporul Meu, să zidesc în toţi oamenii o inimă curată şi un duh nou înăuntrul lor. Un duh drept, înnoitor de viaţă aş voi să le dau la oameni, iar tu eşti unealta Mea şi Mă ajuţi la lucrul Meu de înnoire a lumii. Amin. Să stai mereu la lucru cu Mine, poporule plămada Mea. Tu eşti plămada neamului Meu român, ales de Tatăl Meu pentru Mine ca să fie neamul care-Mi dă locaş întru a doua Mea venire. Şi iată, Mi-a pregătit Tatăl locaş, ca acolo unde sunt ai Mei cu care Mă ajut, să fiu şi Eu, şi să lucrez inimă curată şi duh drept să înnoiesc întru cele dinăuntru ale oamenilor. Şi voi lucra. Amin.

Vin cu Verginica, vin cu sfinţii, vin cu apostolul Andrei. Vin la sărbătoarea cerului în mijlocul tău, Israele iubit de cer. Verginica este serbată de sfinţi şi de îngeri, şi de Tatăl şi de Fiul şi de Duhul Sfânt. Ea coboară pe cărarea cărţii ei, şi Eu cobor cu sfinţii şi cu ea. Ea este serbată de cer, împreună cu apostolul Meu cel întâi chemat la lucrarea de vestire a mântuirii care a venit din cer şi s-a făcut trup pe pământ ca să fie mântuire pentru oameni. Apostolul Andrei a lucrat peste România la începutul ei, la naşterea ei între neamuri, iar Verginica a lucrat peste ea acum când Eu vin Mire pe pământ ca s-o fac ţară de nuntă şi să-i dau slava Mea întru venirea Mea, şi să-i dau coroană de cer nou şi de pământ nou, în care va locui dreptatea. Vin să zidesc în ea om nou şi inimă curată, şi duh drept să înnoiesc în ea. Amin.

Sunt cu duh de sărbătoare peste grădina cuvântului Meu, şi din ea ies cu Duhul Meu, Care Se face cuvânt dătător de viaţă. Sunt cu duhul sfinţilor cei veşnic vii, că aceasta este plata sfinţilor. Voiesc să fac sfinţi din oameni, şi duhurile sfinţilor voiesc tot aşa, dar îmi trebuie sfinţi între oameni şi cu ei să lucrez şi să măresc numărul sfinţilor pe pământ, căci sfinţii au viaţă veşnică. Cine este sfânt pe pământ, să se sfinţească încă şi să lucreze cu cele sfinte din el peste oameni şi să zidească împărăţia cerurilor în oameni, căci oamenii bisericii de pe pământ scriu cărţi despre Domnul şi despre sfinţi, dar n-au putere să zidească pe Dumnezeu în om, căci ei nu sunt sfinţi cu cele dinăuntru ale lor, şi n-au inima curată şi n-au duh drept întru cele dinăuntru ale lor. Dar iată, şi Eu scriu carte despre ei şi pentru ei, şi le spun că şcoala şi cartea de pe pământ a secat mintea cea cerească a omului, că nu este sfinţenie în cei ce fac cartea şi şcoala peste oameni, şi Eu aş voi să-i iert pe aceştia ca pe fiul risipitor care a folosit averea tatălui său în desfătări şi desfrânări lumeşti, care l-au sărăcit şi l-au adus la duh de pocăinţă. Fiul risipitor şi-a pierdut moştenirea, dar a fost iertat de tatăl său pentru că şi-a recunoscut greşalele şi nevrednicia, şi prin umilinţa lui l-a veselit pe tatăl său, că mare bucurie se face în cer când cel păcătos se întoarce la Dumnezeu recunoscându-şi greşalele care l-au despărţit de moştenirea sa, precum este scris. Fratele fiului rătăcit a rămas mirat de bucuria tatălui său pentru întoarcerea fiului care şi-a cheltuit moştenirea, dar tatăl i-a spus aşa: «Fiule, nu te întrista. Toate ale mele sunt ale tale, dar acestuia, care a fost mort şi a înviat, se cade să-i dăm bucuria iertării, plata pocăinţei, şi va trăi din ale noastre, că el şi-a cheltuit moştenirea şi drepturile sale şi e sărac şi umil şi cere milă, fiule, cere semnul iertării».

Eu scriu carte pentru fiii cei risipitori de avere duhovnicească şi iubitori de desfătări şi de desfrânări lumeşti, că aş voi să-i iert pe aceştia ca pe fiul risipitor care a folosit averea tatălui său în cele risipitoare de avere pierzându-şi moştenirea, căci şcoala şi cartea de pe pământ seacă mintea cea cerească a omului, şi omul se pierde în cele pământeşti prin ştiinţă omenească, iar când vede că toate ale lui au fost pierdere şi nu câştig, se întoarce cu pocăinţă la Tatăl lui Cel bogat, şi cere milă, cere cu umilinţă, iar cine cere cu umilinţă, acela primeşte milă. Această lucrare a milei, voiesc s-o dau la toţi cei fără de Dumnezeu, că mare bucurie se face în cer pentru cel ce se pocăieşte şi se sfinţeşte. De aceea M-am făcut cuvânt din cer peste pământ, căci fiul cel risipitor de azi, nu se întoarce şi nu se umileşte mai înainte de venirea Mea, că scris este: «Din pricina fărădelegii, iubirea oamenilor se va răci». M-am coborât din cer cuvânt pe pământ ca să strig oamenii la pocăinţă, şi cobor cu sfinţii şi lucrez cu ei, nu singur, căci aşa lucrează Dumnezeu.

O, cel mai mare vrăjmaş al omului, care este? Care vrăjmaş îl desparte pe om de Dumnezeu şi de moştenirea sa? Numai un singur vrăjmaş are omul, şi acesta este păcatul. Păcatul dă loc diavolului, şi diavolul îi dă omului plata păcatului, dar Eu vin din cer pe pământ ca să stric lucrarea diavolului. Vin să-l ajut pe om să scape de păcat şi să se facă sfânt, om fără de păcat să se facă. Amin. O, ce dulce este o viaţă fără de păcat, căci numai aceasta înseamnă viaţă, iar viaţa e dulce, viaţa e miere şi lapte, viaţa e hrana sufletului, iar păcatul e moartea sufletului. Viaţa este ţara din care curge lapte şi miere pentru viaţă din viaţă. Amin.

O, Verginica Mea, trâmbiţa Mea din care Eu am sunat şi sun deşteptare peste cei păcătoşi! Suntem la hotarul de dinaintea soborului tău cu sfinţii în serbare şi în lucrare peste Israel cel mic, pe care-l avem în mijlocul neamului român. Pe Iacov l-am numit Israel, şi pe tine tot aşa te-am numit, ca să aibă poporul tău acest nume înaintea Mea. Am venit din cer, am venit cuvânt nou acum şapte ani când te-am ridicat pe tine ca să mergi cu Mine şi cu fiii trimişi peste tot poporul tău şi ca să-l strigi pentru întâmpinarea Mea şi a ta, şi am călătorit cu tine, tată, şi Ne-am purtat prin toate cetăţile pe unde am avut fii hrăniţi cu mana cea dulce a cuvântului Meu de pregătire. Am intrat cu tine peste tot, şi te-am pus să suni şi să aduni pe fiii acestui popor de peste tot, şi ei s-au adunat, şi ai făcut peste ei carte de mărturie între tine şi ei, şi ai semănat peste ei sămânţa pocăinţei, tată, că venise întuneric mare peste pământ, şi tu nu voiai să-i acopere întunericul pe cei hrăniţi cu lumina Mea prin tine, căci tu ai fost vasul Meu cel plin de lumina cuvântului Meu, şi a rămas cartea de mărturie între tine şi ei. Dar poporul n-a voit să se ferească de întunericul care a venit tot mai gros peste ei, căci cine nu iubeşte pe Dumnezeu, acela rămâne în întunericul cel fără Dumnezeu, căci Domnul este lumină. Peste tot ai sunat, tată. Peste tot ai strigat aşa cum cloşca îşi strigă puii când vede că vine furtuna şi întunericul. Toate cetăţile ţi-au deschis ca să intri, şi ai intrat, şi ai lucrat ca să-i deştepţi pe toţi, după cum mărturiseşte cuvântul tău cel de atunci, cartea cetăţilor poporului tău. Dar din cartea aceea lipseşte o carte, Verginico. De şapte ani Mă zbat cu tine, tată, ca să intrăm cu cuvântul cel pentru cartea mărturiilor în cetatea ta, în cetatea din care ai făcut şi tu parte, că tu ai strâns în jurul tău creştini, şi i-ai hrănit de aproape ca să-ţi fie aproape, dar aceştia s-au depărtat cel mai mult de tine, o, trâmbiţa Mea, şi casnicii tăi au fost vrăjmaşii tăi, după cum este scris: «Vrăjmaşii omului vor fi casnicii lui».

Eu, Verginico tată, nu pot să-Mi desăvârşesc arătarea slavei Mele cu cerul pe pământ, până nu Mă spăl de sângele celor ce au fost cu Mine şi cu tine şi n-au mai voit să iubească viaţa, şi au iubit păcatul, tată, păcatul care face necredinţă în om şi despărţire de Dumnezeu. Cei păcătoşi nu se mai gândesc la păcat şi la plata păcatului. Cei păcătoşi au pierdut frica şi sunt cuprinşi de duhul nepăsării, tată.

O, iată ce este de făcut. Vei intra, Verginico, în cetatea în care n-ai putut să intri când ţi-ai făcut intrarea şi cartea de mărturie pentru toate cetăţile poporului tău. Vei intra pe porţi, tată, nu pe deasupra. Pe deasupra numai lupul sare, dar păstorul cel adevărat intră pe porţi. Scrie, tată, cartea care a rămas nescrisă, cartea de mărturie pentru cetatea din care eşti şi tu. Amin.

– Sună trâmbiţa lui Dumnezeu peste creştinii din cetatea Pucioasa. Amin.

Doamne, binecuvintează puterea cuvântului meu ca să intru în cetate şi să pot lucra peste ea, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Doamne, Tu eşti cărarea mea. Mergi înaintea mea şi fă-mi cale în ei, că sunt reci toţi, şi au inimile ferecate de necredinţă şi de nepăsare şi de păcate. Doamne, fă din piatră carne. Despietreşte-le inimile cele reci şi moaie învelişul lor cel tare ca să intru pe porţi. Doamne, fă din inimile lor ferecate, fă porţi prin care să intru şi să pot sta să lucrez cuvântul vieţii. Doamne, facă-se voia Ta şi nu a lor. Amin.

– Verginico, Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Atotputernic şi pot tot ceea ce voiesc Eu. Amin.

Ridicaţi-vă, voi, porţi, şi vă deschideţi înaintea Mea ca să intru. Treziţi-vă, voi, cei care aţi fost cu Mine, ca să auziţi pe Cel Care a fost cu voi, Dumnezeu din cer pe pământ. Sună glasul trâmbiţei Mele peste voi. Deschideţi! Amin.

Intră, Verginico, şi sună din trâmbiţă şi întocmeşte-ţi cartea cea pentru cetatea ta. Tu eşti dintre sfinţi, şi eşti cu sfinţii în sobor de sărbătoare pentru ziua când te-am aşezat de-a dreapta Mea întru cele cereşti. Intră, tată. Binecuvântată să-ţi fie intrarea ta cu cuvântul în casa ta şi în cetatea ta de unde Eu am venit şi te-am luat ca să fii în cer. Se încheie cartea mărturiilor pentru cetăţile poporului Meu şi al tău. Intră, tată, căci necredinţa lor nu este piedică pentru cuvântul Meu. Eu sunt Cel ce pot tot ce voiesc Eu. Amin.

– Doamne, am intrat şi sun, că Tu mi-ai fost cale de intrare. Amin. Facă-se voia Ta precum în cer, Doamne.

Amin, amin zic vouă: eu sunt trâmbiţa lui Dumnezeu, iar după această trâmbiţă sună Domnul, cea de a şaptea trâmbiţă. Amin, amin, amin.

Până acum n-am putut să vă strig, pentru că n-aţi putut voi să mai vreţi să credeţi în mine cea care sunt pururi vie precum toţi sfinţii sunt, şi nici acum nu vreţi şi nu puteţi, şi nici eu nu pot, dar poate Domnul puterilor, că El a spus: «Eu sunt Domnul Cel Atotputernic, Domnul puterilor».

Sunt şapte ani de când mi-a dat Domnul trâmbiţa să sun peste cetăţile poporului meu, de când mi-a ridicat glasul duhului meu ca să sune şi ca să fiu eu glasul Celui ce strigă peste pustiul inimilor poporului meu. Dar peste voi n-am putut să-mi las glasul, că v-aţi ascuns. Şi unde v-aţi găsit să vă ascundeţi! Sub poala preotului v-aţi ascuns, ca să-l nimiciţi şi pe el ca şi pe voi, ca să fie nimicit prin voi, şi v-aţi ascuns sub scutul celor necredincioşi ca să le întăriţi puterea necredinţei lor şi a voastră. Sub glasul hulitorilor şi al defăimătorilor v-aţi ascuns, ca să întăriţi prin voi necredinţa lor şi lucrarea lor cea rea şi ca să nimiciţi lucrarea lui Dumnezeu, cea care are cuvântul vieţii veşnice.

O, ce-aţi făcut! O, cine v-a pus să faceţi împotrivire şi necredinţă şi rătăcire de la viaţa cea creştină care v-a ţinut vii până ce eu am plecat la cer ca să fiu cu voi din cer şi ca să vă ajut şi mai mult, şi să cereţi Domnului tot ce voiţi în numele meu şi să primiţi de la Dumnezeu? O, cu ce a fost rea viaţa pe care v-a învăţat Domnul s-o trăiţi şi să n-o părăsiţi ca să aveţi viaţă? O, de ce aţi părăsit viaţa, viaţa cea cu Dumnezeu? Eu am fost îndemnul Domnului, Care vă îndemna la viaţă fără de păcat şi sfântă. Şi dacă n-aţi vrut, de ce aţi hulit viaţa şi învăţătura ei, care curge din cer, şi nu stă în cer, şi vine pe pământ, ca să fie luată de oameni?

Am stat între voi jertfă de suferinţă, că mă aşezam în faţa Domnului ca Moise ca să nu fiţi pedepsiţi voi pentru cele greşite din voi. Am avut o viaţă de lacrimi şi de durere fără mângâiere, căci trupul meu numai într-o suferinţă a petrecut. M-am dat duşmanilor Domnului şi ai mei şi ai voştri, care mă luau de lângă voi şi mă duceau în temniţele lor ca să mă chinuiască pe mine şi pe Domnul şi ca să fiţi voi păziţi de plata greşalelor voastre şi să nu pieriţi. Am plâns şi am suspinat mereu pentru toate uşurătăţile voastre, căci ce puţin îl iubeaţi pe Dumnezeu! Plângeam în închisoare şi ziceam: „Scoate-mă, Doamne, şi mă du la ei ca să nu-i înghită rătăcirea din lume şi faptele lumii”.

N-am venit acum la voi ca să vă las carte mare, că e cartea lui Dumnezeu pe pământ, şi peste voi lăsată. Dar scriu în cartea voastră întrebare peste voi: de ce m-aţi părăsit? De ce, mămică? De ce, oare, m-aţi părăsit? Copii şi nepoţi, rude şi vecini ai mei ucenici, de ce, oare, m-aţi părăsit? De ce, oare? Şi de ce nu v-aţi întors la hrana care v-a crescut ca să fiţi creştini pe pământ? De ce nu v-aţi întors când aţi văzut că se împlinesc lucrările Domnului cele proorocite pe vremea când eram cu voi? De ce nu v-aţi întors? De ce nu vă întoarceţi? O, ai cui sunteţi acum? Ai cui mai sunteţi voi, oare? Voi ştiţi să răspundeţi? Am venit să pregătesc poporul cel credincios pentru venirea Domnului cu sfinţii Săi după cum scrie în Scripturi. Voi ce veţi face în clipa aceea dacă vă va găsi Domnul mâncând şi bând şi însurându-vă şi măritându-vă şi fugind de Dumnezeu? Unde vă veţi face ascunzătoare?

V-am hrănit din greu cu cele de la Domnul ca să fiţi creştini între oameni, şi toţi, aproape toţi dintre voi aţi hulit numele meu şi dragostea mea cea pentru Domnul şi pentru voi. Dacă eu am greşit Domnului, ca un om, sau vouă, era Domnul judecătorul şi miluitorul meu. Nu trebuia să faceţi voi aceasta, că eu v-am iubit, şi n-a fost vinovat cuvântul Domnului care curgea peste voi prin gura mea cea lucrată de Dumnezeu pentru cuvântul Său. Dar eu am dus o viaţă de chin pentru ca să fiţi voi creştini şi pentru ca să fiţi urmaşii mei, ucenicii mei să fiţi şi nu vrăjmaşii mei. Şi iată-i pe cei ce n-au fost hrăniţi şi învăţaţi şi miluiţi cât aţi fost voi, şi aceştia au fost credincioşi şi ascultători Domnului şi s-au lăsat tocmiţi de Domnul ca să fie urmaşii mei cei duhovniceşti, că voi n-aţi vrut să mă urmaţi. Dar eu sunt vie şi nu pier în veci, că am fost şi sunt trâmbiţa lui Dumnezeu, şi sunt purtată mai departe prin pasul celor credincioşi.

Se miră o lume întreagă de voi cum de m-aţi părăsit! Lucrarea cuvântului lui Dumnezeu a fost şi este adevăr, şi adevărul se împlineşte şi se face cale a lui Dumnezeu peste pământ şi cale a omului spre cer. Dar voi pe ce cale păşiţi? Ce cale aveţi sub picioare? Marea e plină de valuri aspre şi de furtună şi de piraţi. O, care vă este bărcuţa? Care vă este malul şi ţărmul? Unde vă sunt copiii, unde vă sunt? O, îmi acopăr ochii duhului, că nu pot purta ruşinea pentru voi şi pentru copiii voştri. De ce, oare, de ce v-aţi făcut lume, lume fără Dumnezeu? Vine lumea spre Dumnezeu şi se face sfântă cu viaţa, şi voi v-aţi făcut din creştini, lume, şi lumii îi vine sfârşitul acum, iar creştinilor sfinţi le vine începutul veacului cel nou cu Domnul, veacul cel fără de sfârşit, despre care scrie în Scripturi.

O, cum să privesc eu la voi? V-aţi făcut din creştini, păgâni, căci viaţa voastră este păgânie. Aţi deschis poarta casei mele şi a intrat în ea lume păgână. Cum veţi răspunde Domnului pentru această nelegiuire? Domnul a avut lucrare cerească şi tron al cuvântului Său în casa mea, şi pe casa aceasta scrie „cer”, iar voi aţi întinat acest cuvânt scris. Aţi lăsat pe copiii voştri să înveţe să moară şi nu v-a fost milă de ei, căci mai întâi aţi murit voi. Iar când copiii voştri vor fi treziţi de conştiinţa care va veni din cer peste ei, copiii voştri vă vor judeca pentru că i-aţi lăsat să moară întru toate. Şi iată, alţii sunt fiii mei şi ai Domnului, dar voi şi pe aceştia i-aţi hulit. Dacă m-aţi hulit pe mine, şi pe ei i-aţi hulit, precum este scris în Scripturi. Dar cei huliţi de voi sunt cei credincioşi, cu care eu merg şi vestesc peste lume pe Domnul, Care vine ca să dea fiecăruia după cum este fapta fiecăruia.

O, n-aţi vrut să vă sfinţiţi, n-aţi vrut. A venit Domnul să-Şi pregătească poporul pentru sfinţenie şi pentru ca să stea înaintea Lui la venirea Lui, că trebuie popor pregătit pentru această mare zi, ziua venirii Domnului, dar voi n-aţi vrut să vă faceţi sfinţi cu viaţa şi cu portul şi cu hrana şi cu apa şi cu fapta. Nu mai este nimic curat pe pământ. Numai om întinat, numai lucru întinat este.

Ziceţi că eu am mâncat carne, aşa cum zic despre Domnul cei care zic că Domnul a mâncat carne şi peşte. O, dacă eu n-aş fi mâncat carne, aşa cum ar fi voit Domnul, nimeni nu s-ar mai fi apropiat de această lucrare, că n-ar fi lăsat carnea ca să vină să asculte de la Dumnezeu. Dacă eu nu mâncam carne, ar fi fost vândut strigătul lui Dumnezeu încă din scutece. Şi dacă n-ar fi îngăduit Domnul însuratul şi măritatul şi născutul copiilor voştri şi traiul cel plăcut omului, n-ar mai fi putut Domnul să Se facă cuvânt în vreme de întuneric şi de fărădelege, căci vânzători ar fi fost toţi cei care ar fi trecut pe la gura izvorului acesta. Dar Domnul vă spunea încă de pe atunci că vine vremea cea cerească pe pământ şi nu va mai mânca creştinul carne şi ouă şi lapte, căci creştinul va fi pregătit cu pregătire mare pentru ziua Domnului, Care vine pe norii slavei pe pământ ca să stea la masă cu poporul Lui cel sfânt.

Peştele pe care-l mâncaţi voi este mult mai greu pentru sufletul omului şi pentru trupul omului, este mult mai rău decât carnea. Vaca şi oaia şi găina nu mănâncă mortăciuni, dar peştele mănâncă trup de om, sânge de om, spurcăciune din om. Peştele mănâncă trup de vietăţi din ape, mănâncă toată necurăţia care este dată de oameni pe ape, şi nimic nu mai este curat în ape. Domnul i-a chemat la El pe pescari şi i-a făcut apostoli pentru oameni ca să-i scape de această îndeletnicire cu peştele, şi i-a pus să postească şi i-a învăţat cele ce n-au ştiut din legea cea pentru oameni, şi i-a învăţat legea cea pentru sfinţi, aşa cum v-a învăţat Domnul şi pe voi, căci creştinului îi sfinţeşte Domnul şi apa şi hrana şi viaţa, şi toate sunt sfinţite pentru viaţa cea curată de creştin. Omul curat poate curăţi cu Domnul, dar omul întinat şi mâncat şi băut nu poate curăţi cu Domnul, ci poate spurca totul, prin viaţa lui cea întinată. Ţuica, despre care Domnul v-a spus să n-o aveţi pe masă nici cât picătura cea mai mică, acum este făcută de creştin, ca şi în curtea casei mele. Televizorul, icoana lumii, icoana la care se închină lumea zi şi noapte s-a făcut icoană şi pentru creştini mai mult decât icoana Domnului. Şi dacă ar trimite Domnul un vrăjmaş care să-i fure creştinului televizorul s-ar duce creştinul la judecată ca să se descopere hoţul care i-a adus paguba aceasta. Vai, că se va întâmpla ca şi cu omul căruia i s-a furat o oaie, şi el rugându-se la Dumnezeu ca să-i arate pe cel ce a furat oaia, îi va veni un lup în faţă, şi acela va fugi de lup şi nu se va mai gândi la oaia cea mâncată de lup, şi se va gândi la el că e păgubit de sufletul din el.

O, unde sunteţi, voi, creştini ai cetăţii mele? De ce-aţi umblat fără de staul? Lupul era flămând după voi. De ce-aţi umblat fără Păstor? E mai bine în lume fără Domnul? A fost rău cu Domnul? Şi acum e mai bine fără Domnul în viaţa voastră? Sunteţi scrişi în cer, şi cerul se uită după voi ca după fiii cei risipitori care şi-au pierdut moştenirea şi pe Tatăl lor. Lucrez cu duh drept peste voi. Acum şapte ani când am pornit cu pecetea cea vie peste fiii cetăţilor poporului meu, era Domnul în haina milei îmbrăcat, dar acum e Domnul în haina dreptăţii, şi eu tot la fel. Vă amintesc de cuvântul Domnului care zicea: «O, strada Nuferilor, o, stradă plină de sfinţi! Ai grijă, stradă, să nu te faci de ruşine!».

Vă amintesc că Domnul vă sfinţise, şi vă învăţa să fiţi sfinţi cu inima şi apoi cu viaţa. Iar după plecarea mea la cer, voi v-aţi întinat inima şi apoi viaţa. Vă făcuse Domnul fii şi vă spunea mereu să nu fiţi murdari pe hăinuţă, că în chip nevăzut vă vizitează Duhul Sfânt. Vă făcuse Domnul acoperământ din lucrarea cuvântului Său, acoperământ de vreme rea şi de scăpare de moarte, şi nimeni dintre sfinţi n-a avut norocul pe care l-aţi avut voi. Nici Avraam n-a avut aşa trecere ca voi, căci cu el Domnul a vorbit mult mai puţin, dar cu voi a mâncat Domnul la masă mereu, mereu, şi când Se întorcea înapoi, era cu lacrimi pentru cele ce vedea la voi şi în voi.

O, ce noroc aţi avut voi, dar aţi dat Domnului cu piciorul şi sunteţi nişte copii rătăciţi de Tatăl vostru. Ba unii din fiii voştri s-au încumetat să se facă slujitori ai Domnului, ai Tatălui ceresc, pentru oile Tatălui ceresc, zic ei. O, ei n-au fost în stare să poarte grijă de sufletul lor, dară să mai răspundă pentru sufletele altora! Aceştia sunt cei mai de plâns dintre toţi cei care s-au pierdut din lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, care păstoreşte pe poporul cel credincios de pe pământ.

Nu vă mai aduc aminte de cele ce le-aţi călcat fără de lege. Nu vă mai amintesc de cele ce nu le-aţi ţinut pentru Domnul, dar vă amintesc că m-aţi părăsit. V-am păstorit cu Domnul douăzeci şi cinci de ani, şi apoi m-aţi părăsit şi aţi luat alţi păstori, şi v-au păstorit păcatele de tot felul şi v-au împietrit şi v-au ferecat. Dar sun peste voi, sun din cer pe pământ peste voi, cei din cetatea cuvântului lui Dumnezeu. Sun şi întocmesc carte de mărturie între mine şi voi. Sun şi iar sun. Sun cu toată puterea ca să vă desfac urechile şi inimile. Sun ca după fiii risipitori care şi-au pierdut moştenirea şi pe Tatăl lor. Sun ca peste unii ruşinaţi pentru faptele şi pentru necredinţa lor. Sun peste voi şi vă pun la îndemână duhul pocăinţei care aduce iertarea peste fiii cei risipitori. Puţini mai am vii dintre voi, puţini, puţinei, iar ceilalţi v-aţi cheltuit averea duhovnicească şi darurile şi veşmântul cu care aţi fost de Domnul îmbrăcaţi, iar acum sunteţi goi.

Sun din trâmbiţă peste voi. întoarceţi-vă, voi, cei căzuţi de la credinţă, întoarceţi-vă la viaţă cu credinţă şi cu sfinţenie şi cu pregătire pentru venirea Domnului! întoarceţi-vă la Tatăl Cel ceresc şi ziceţi cu umilinţă, voi, cei greşiţi: „Doamne, am greşit la cer şi înaintea Ta şi nu mai suntem vrednici să ne numeşti fii ai Tăi, dar iartă-ne prin pocăinţă şi prin viaţă sfântă de-acum, şi fă-ne şi pe noi ca pe unii din slugărimea Ta, ca să nu pierim fără Stăpân, ca să avem Stăpân, Doamne, ca să avem nume, Doamne, că vine vremea să se ţină mulţi după cei aleşi ai Tăi, ca să le poarte numele şi să scape de cele ce vin peste pământ”.

O, aruncaţi-vă la mila Domnului şi cereţi milă. Cereţi, voi, cei greşiţi, voi, cei despărţiţi de mine, cereţi împăcarea. Cereţi voi, că eu nu pot să cer pentru voi, că voi nu sunteţi împăcaţi cu mine. Voi m-aţi părăsit, m-aţi urât, m-aţi vorbit de rău, şi Domnul v-a auzit. El este ochi şi urechi peste tot, şi scrie tot.

Sun peste voi ca să vă desfac auzul şi inima. Nimeni nu poate striga la Dumnezeu pentru voi. Numai voi puteţi striga dacă veţi voi mila şi iertarea lui Dumnezeu, dar nu uitaţi ce vă spun: mila şi iertarea lui Dumnezeu, nu a omului. Strigaţi la mila Domnului şi staţi aşteptând-o apoi. Eu sunt cea care vă iert acum pentru toate câte aţi greşit faţă de mine cât am fost cu voi şi după ce am plecat la Domnul. Vă iert şi vă dezleg de toate câte aţi făcut rău faţă de mine, cea care am purtat şi port şi din cer lucrarea Domnului peste cei credincioşi. Vă iert şi vă dezleg de toate piedicile, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin. Vă iert ca să puteţi trece în sus la Tatăl cu rugăciunile voastre cele pentru pocăinţă şi pentru iertare. Chiar şi dacă nu voiţi să vă iert, chiar şi dacă nu credeţi că vă iert, chiar şi dacă nu credeţi că aţi greşit, eu vă iert pe toţi cei care ştiţi şi care nu ştiţi că aţi greşit. îi iert şi pe cei care prin voi au hulit pe Dumnezeu în această lucrare. îi iert şi pe cei din lume care au fost aţâţaţi de voi să se ridice cu necredinţă împotriva lucrării lui Dumnezeu şi a poporului care este acum cu mine şi cu Domnul. Iar voi rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă descopere adevărul Său cel din lucrarea cuvântului Său care v-a însoţit şi pe voi atâta vreme. Amin.

Doamne, am sunat peste cetatea cuvântului Tău. Doamne, să ia toţi din glasul trâmbiţei mele. Să ia şi cei din neamul meu cel după trup, cei din casa mea; să ia şi rudele şi vecinii mei cei aduşi de credinţa lor lângă mine şi lângă Tine, Doamne; să ia şi naşii, şi finii; să ia şi cei mai de departe de străduţa cea care a purtat lucrarea cuvântului Tău, că eu, Doamne, am făcut cum mi-ai poruncit. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, tu eşti îmbrăcată cu duhul dreptăţii, că vremea de acum, aceasta este. Tu ai iertat greşiţilor tăi toate cele greşite precum şi Eu am iertat şi am spus: «Oricine va greşi împotriva Fiului Omului, i se va ierta». Dar să nu rămână cineva neîmpăcat cu Duhul Sfânt, Verginico, fiindcă acest păcat rămâne împotriva celui ce-l face. Cine L-a cunoscut pe Dumnezeu, şi apoi s-a despărţit de El părăsindu-L, acela are acest păcat asupra sa. Acesta este cel mai greu păcat pe care-l face omul cel cunoscător de Dumnezeu, căci fără cunoaşterea lui Dumnezeu, păcatul nu are putere asupra omului păcătos. Dar acum Eu sunt cuvânt peste pământ şi nimeni nu mai poate spune că nu M-am vestit pe Mine însumi până la toate marginile mai înainte de venirea Mea cea slăvită. Era scris că nu va veni ziua Mea cea mare până nu Mă voi vesti pe Mine însumi peste tot pământul.

Poporul Meu, poporul Meu cel credincios, am sărbătorit, fiule, în mijlocul tău. M-am făcut sărbătoare de cuvânt peste tine. M-am slăvit în trâmbiţa Mea, căci ea a fost slava Mea. Cuvântul Meu este slava Mea. Israele, să fii, fiule, treaz şi viu, şi să primeşti hrana Mea din gura Mea. Eu am lucrat în mijlocul tău şi am pus pe Verginica să-şi scrie cartea de mărturie peste cetatea ei care doarme în necredinţă de când ea a plecat la cer. Iar tu, poporul Meu cel credincios, îi eşti martor că ea lucrează în sobor aşa cum este lucrarea cea din cer. Ea s-a uşurat de apăsare, că şi-a încheiat cartea cea peste cetăţile ei, carte care a fost întocmită acum şapte ani. Iar tu, popor iubit şi credincios, să sărbătoreşti cu bucurie serbările cereşti care sunt din cer cu tine, şi să fii binevestitor prin lucrarea Mea cu tine, că Eu Mă vestesc că sunt cu tine, Mă vestesc până la toate marginile. Amin.

Aşează-te în Duhul Sfânt, poporul Meu iubit, şi aşa să stai, şi aşa să te găsesc, căci Duhul lui Dumnezeu lucrează pentru tine şi te înnoieşte mereu ca să străluceşti, poporul Meu. Amin, amin, amin.

13-12-1997