Pace, iubiţii Mei, pace de la cer peste acest aşezământ sfânt în care este adăpostit Dumnezeu Cuvântul şi cerul lui Dumnezeu! Duhul Sfânt este plinitorul lucrării Sfintei Treimi, şi Se va arăta Dumnezeul Duhului Sfânt în zilele ce vin, căci purtătorii Duhului Sfânt vor împărţi Duh Sfânt.
Pace vouă, şi credinţă fără de sfârşit în Dumnezeu şi lucrare cerească să fie lucrată de voi, după cum v-a fost menirea de la Dumnezeu. Fiţi cuminţi în toată vremea, şi cu toată luarea-aminte luaţi din cele cereşti şi împliniţi-le, căci aşa am spus când M-am suit către Tatăl: «Mă duc, căci dacă nu Mă duc, nu voi putea veni înapoi la voi. Mă duc, şi vă voi trimite pe Mângâietorul, pe Duhul Sfânt, Care va lua dintru ale Mele şi vă va aduce vouă şi vă va învăţa pe voi de la Mine». Ferice celui ce va crede până la sfârşit în această făgăduinţă, căci Eu împlinesc toate făgăduinţele Mele pentru cei credincioşi făgăduinţelor cele cereşti, cele scrise în cartea Mea, căci cartea Mea, sunt Eu. Eu sunt Cuvântul şi adevărul cuvântului, Eu sunt, şi vor vedea toţi cei ce se îndoiesc întru Mine, vor vedea şi vor crede, dar aceia se vor deosebi cu mult de cei ce au crezut înainte să fi văzut cele rostite prin cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul, şi cine se hrăneşte cu acest fruct, acela întru Mine rămâne, şi Eu întru acela rămân, după cum am făgăduit, căci scris este: «Credincios este Dumnezeu întru făgăduinţele Sale».
Un picuţ, iubiţii Mei, şi Mă voi arăta la vedere, credincios făgăduinţelor Mele, căci cele scrise de aceea au fost scrise, ca apoi să se împlinească. Bucuraţi-vă de darul credinţei care este purtat de voi, căci aici Dumnezeu rosteşte şi se împlineşte, pentru că este credinţă în cele ce vin şi sunt rostite de Dumnezeu, fiindcă aşa este Scriptura aceea care spune: «Totul este cu putinţă celui ce are credinţă», şi Domnul va ieşi cu putere peste întunericul necredinţei acestei vremi. Iată, este aproape această biruinţă, şi ferice celui ce a avut parte să înţeleagă şi să ştie ce face Domnul în vremea aceasta. Ferice celor pecetluiţi întru taina acestei vremi, că aceia vor avea pe Dumnezeu, şi Se va vedea Domnul întru aceia, şi se va împlini Scriptura care spune: «Unde este înţeleptul şi cărturarul veacului acesta?».
Pacea Mea peste voi, şi peste acest sfânt acoperământ, şi peste taina cea lucrată în aceste hotare, căci Domnul va vorbi în limba Sa dumnezeiască prin această lucrătură. Am spus apostolilor când ei M-au rugat să-L vadă pe Tatăl Meu: «Oare, nu ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu în Tatăl, şi cine vede pe Fiul, vede pe Tatăl?».
Creştinul care a făcut parte din acest popor şi a ascultat cuvântul Sfintei Treimi prin lucrarea cea dinăuntrul acestui popor, creştinul care a crezut în această lucrare de cuvânt ceresc, acela a crezut că Eu sunt în Verginica şi că Verginica este întru Mine. Aceasta a fost lucrarea cea de la Dumnezeu în vremea voastră, măi copii, dar a trebuit să fie ascunsă de faţa lumii această iesle. Iată, Verginica este acum lucrătoare de la Mine, căci M-a purtat pe Mine şi am vorbit încă o dată pe pământ. Şi dacă Eu am vorbit prin ea, iată, ea vorbeşte prin Mine, şi de la Mine ia şi vă dă vouă, căci al Meu este cuvântul lui Verginica, şi n-a mai fost în Israel o lucrare ca aceasta. Cine are urechi şi minte din cer, să audă şi să înţeleagă lucrul lui Dumnezeu Cuvântul. Ea M-a purtat pe Mine vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi iată, este trimisă de Sfânta Treime să pregătească acum calea slavei Domnului, Care iarăşi Se va arăta, după cum este scris. Ea este întru Duhul Meu, şi Eu întru duhul ei. Ea lucrează întru Mine, căci de la Mine a fost, şi de la Mine este ea. Amin.
– Pace vouă, copiii mei! Mama Gigi coboară sfat aici la voi, şi iarăşi grăieşte ce este de grăit. Cu pace să stăm cu toţii în sfat ceresc şi să lucrăm după sfatul ceresc. Ferice celui ce nu iese afară din cele cereşti, ferice celui ce are ca tată pe Dumnezeu, că acela nimic nu face fără cuvântul şi fără binecuvântarea Tatălui său, şi acela stă pe temelie de piatră în toată vremea. Ferice celui ce cunoaşte şi este întru această legătură de cuvânt ceresc. Ferice celui ce nu tăgăduieşte pe Dumnezeu, Care locuieşte întru această lucrare de cuvânt şi de învăţătură din cer şi nu de pe pământ. Fiul care are încredere în tatăl său, acela iubeşte pe tatăl său şi merge după el şi întru cuvântul său, căci cuvântul tatălui este temelia fiilor celor credincioşi. Cel ce nu recunoaşte pe tatăl său întru lucrările sale, acela nu stă pe temelia cea din tatăl, dar copilul care crede în binecuvântarea tatălui său, acela rămâne întru această putere şi întru moştenirea tatălui său.
Mama Gigi stă de vorbă cu cel tinerel din cetatea mea de la Valea Lungă, stă cu el în sfat şi vorbeşte dintre cei din cer cu el, căci iată, măi copii, am doi tinerei care s-au dus să-şi aleagă o cărare. Am pe acest tinerel, şi mai am şi o tinerică, doi tinerei care au plecat şi şi-au ales o cărare, şi după ce şi-au ales-o, vin cu ea la Domnul şi arată Domnului cărarea lor.
Domnul Se uită acum pe cărarea lor, Se uită, Se uită, şi de lângă Domnul mă uit şi eu, măi copii. Mă uit şi iar mă uit, şi văd ce este pe ea, şi văd până la capătul cărării. Văd cărarea toată, şi iată, îi văd pe ei la capăt de cărare, pregătiţi să înceapă să meargă înainte pe cărarea aceasta. Dar ochii trupului n-au cum să vadă înainte ca să ştie ce să facă şi ce să aleagă. Ochii trupului aleg ceea ce nu se vede, dar ochii duhului văd ceea ce nu se vede. Eu sunt cerească şi din cer privesc, şi mă uit de aici şi până la capătul acestei cărări.
O, cărarea aceasta, măi copii, şi şcoala acestei cărări este cel mai dureros cui care este bătut de fiecare călător în lumina ochiului lui Dumnezeu. Sunt multe cărări, care au numiri diferite ale înţelepciunii pământeşti şi fireşti, dar nu sunt nici una din ele atât de dureroase pentru Dumnezeul înţelepciunii, nici una ca şi această cărare pe care, iată, sunt gata să plece la drum cei doi tinerei din turma mea. Această cărare e puţin spus că nu-şi termină capătul la Dumnezeu şi la mântuire de suflet, dar cu mult mai mult de atât, această cărare minte pe Dumnezeu şi îl tăgăduieşte prin însăşi faţa ei ascunsă în spatele adevărului dumnezeiesc.
Iată, copiii mei, tinerei ai turmei mele, voi sunteţi din turma mea, şi eu sunt acum din cer peste turma mea, şi am pus şi pe creştetul vostru pecetea acestei taine cereşti care este de Dumnezeu lucrată pe pământ în vremea aceasta. Aveţi pecetea mea pe voi, şi această pecete nu se poate şterge niciodată, şi ea va fi, şi va mărturisi pentru sau împotriva celui ce poartă această pecete cerească. Adevăr adevărat grăiesc că nu numai cerul, dar şi pământul va cunoaşte şi va vedea această înscriere de pe creştetul fiilor acestui popor însemnat de Dumnezeu în zilele voastre. Dar iată, nu vă stau împotrivă prin cuvânt, nu vă stau, că nu am cum, fiindcă voi sunteţi intraţi pe calea acestei cărări. Nu vă stau împotrivă, de vreme ce n-aţi voit să aveţi binecuvântarea lui Dumnezeu, întru a Cărui lucrare sunteţi înscrişi. Nu pot face nimic mai mult acum, decât să mă pun în zdruncin cu duhul cel ceresc şi să merg pe urma voastră şi să lupt să nu vă pierd. Spun aşa, că drumul pe care vi l-aţi ales voi este o lărgime şi nu o îngustime aşa cum cere Domnul în zilele acestea. Este un lucru greu şi pentru mine, şi pentru cer, căci voi acum ieşiţi de sub învăţătura mea, fiindcă eu nu pot să mă amestec la un loc cu lumea, căci lume sunt cei care vă învaţă de acum pe voi calea, şi aceia nu sunt purtători de Dumnezeu, şi eu nu pot fi amestecată cu aceia.
N-am voie să spun cuvânt, de vreme ce n-am avut voie să-l spun de la început, căci n-aţi lucrat întru mine pentru alegerea acestei cărări, şi nici nu se putea întru mine aşa ceva, căci eu nu dau cuvânt pentru risipirea oilor turmei mele. Acum voi mergeţi între lupi, între călcători ai celor sfinte, între necredincioşi, căci credincioşi sunt numai cei ce împlinesc toate cuvintele lui Dumnezeu; şi mergeţi printre cursele cele ascunse de ochii voştri, şi eu voi avea din greu de luptat cu moartea care va sta la pândă să vă înghită, căci păcatul şi rătăcirea de la adevăr este moarte, este ucidere de duh. Voi avea de îndurat lupte grele pentru voi, şi iată ce vă spun la începutul drumului pe care vi l-aţi ales: drum bun nu pot să vă spun, şi nici binecuvântare nu este pentru aceasta, dar vă spun că voi lupta cu tot cerul să nu vă pierd, şi când voi vedea că moartea îşi va lărgi gura să vă înghită, atunci voi lucra cu tărie şi cu milă de suflet şi nu de trup. Şi voi lucra, să ştiţi că voi lucra, pentru că eu am de dat socoteală de voi la Dumnezeu, şi de la mine vă cere Domnul, nu de la cei care vă vor învăţa calea. Eu voi ruga pe copiii mei cei treji şi bine aşezaţi cu mine, îi voi ruga să vă ajute şi ei, şi voi face împreună cu ei tot ce se va putea face din partea lui Dumnezeu pentru ca să nu cădeţi în cursa acestei cărări, că, să ştiţi, este străină de Dumnezeu cărarea pe care plecaţi voi acum. Nu vă înşelaţi ca să nu mă credeţi ce vă spun, căci voi ziceţi că se învaţă despre Dumnezeu şi se merge cu Dumnezeu pe această cărare. Dar iată, Scriptura a rostit cuvânt de judecată şi nu de binecuvântare pentru învăţătorii legii, şi aşa spune: «Vai vouă, morminte văruite! Vai, că strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Că iată, din pricina voastră vine nenorocire peste fiii neascultării». Aceasta este Scriptura care stă împotriva lor, aceasta este, măi copii, şi Domnul nu are ce alege din ei. Mereu şi iar mereu a spus Domnul: «Unul la zece mii dacă va putea intra cu cerul», şi voi mergeţi acum pe mâinile lor. O, ce greu va fi pentru mine, ce veghe, ce luptă voi duce şi ce voi avea de trudit în urma voastră! Eu în urma voastră va trebui să lupt pentru voi şi nu înaintea voastră. Aşa m-aţi lăsat voi, în urmă şi nu înainte, căci după ce aţi ales şi aţi pornit, după aceea aţi căutat spre mine. Iată, rog pe copiii mei, pe Marian şi pe Victoria, să vă ajute alături de mine, să lupte alături de mine, să nu vă lase singuri pe acest drum prăpăstios. Voi veghea în urma voastră, ajutată de ai mei, şi dacă moartea cea neagră se va lupta să vă doboare, atunci mă ridic peste ea şi vă iau, mămică, vă iau din faţa ei, ca să nu pieriţi de tot, şi să vă scap până în sfârşit.
Privesc şi iar privesc până la capătul cărării voastre, şi este multă trudă pe mine. Luptaţi-vă şi voi, dar dacă veţi ieşi de la mine, nu vă voi lăsa să ieşiţi, veţi vedea că nu vă voi lăsa, şi vă voi lua, măi copii, ca să nu rămân fără voi, ca să vă scap de iad, mămică.
Binecuvântată să vă fie puterea cea bună care este de la Dumnezeu întru cei credincioşi, puterea cea bună, măi copii, căci grea şi anevoioasă şi plină de curse este cărarea pe care plecaţi acum. Binecuvântată să fie puterea copiilor mei care se vor lupta alături de mine şi cu veghe asupra paşilor voştri, dar începutul şi calea voastră nu pot, nu pot, mămică, s-o blagoslovesc, pentru că eu binecuvintez numai pe cele ce vin de la cer spre lucrare.
Mama Gigi a stat în sfat aici pentru cei ce pleacă pe o cărare aleasă de ei. Fiţi credincioşi, fiţi tari, fiţi cuminţi şi atenţi, căci vă trebuie putere mare pe acest drum. Eu nu pot să vă opresc, n-am dreptul acesta, de vreme ce nu mi l-aţi dat, dar am datoria faţă de Dumnezeu pentru fiecare suflet care este înscris în sulul acestei lucrări.
Pace întru cele cereşti şi din cele cereşti să fie pentru cele cereşti întru care veţi sta, dacă veţi sta! Aveţi grijă cum mâncaţi învăţătura pe care o veţi avea împărţită de la cei ce vă vor învăţa pe voi pe calea aceasta. Voi mai sta în sfat cu voi atâta timp cât veţi avea gândul spre cele cereşti, spre cele venite prin lucrarea cea din cuvânt coborâtă în mijlocul acestui popor în care şi voi sunteţi înscrişi.
Pace şi bunăvoire în toate gândurile cele statornice pe care le veţi păstra, dacă le veţi păstra, şi pe care le aveţi moştenire de la părinţii voştri cei trupeşti, căci părinţii voştri sunt întru Dumnezeu, dar au durere părinţii voştri. Amin, amin, amin.
29-09-1991
