Numai un picuţ de atenţie, dragii mei, creştini ai poporului meu. Un picuţ să staţi în sfat din nou cu mama Gigi. Cel ce crede că eu sunt în sfatul acestui popor, cel ce nu se îndoieşte şi nu se sminteşte întru mine, cel ce crede întoarcerii mele, care a fost proorocită prin cartea acestei lucrări, cel ce este statornic în credinţă şi în lucrul meu din zilele acestea, acela se va învrednici să întâmpine în trup slava lui Dumnezeu, care a fost proorocită să se vadă în vremea aceasta. Aceasta a fost menirea acestui popor cules din lume. A zis Dumnezeu să nu mai fie din lume acest popor, să nu mai fie. Să fie din cer creştinul acestei lucrări coborâtă din cer. Dumnezeu a ales fiii acestui popor, din lume, ca să nu mai fie apoi din lume.
Măi mămică, să mă fi putut ruga şi eu, să fi putut şi eu mijloci, să fi putut şi eu îndrăzni şi spune Domnului Iisus Hristos aşa cum El I-a spus Tatălui când a plecat de lângă apostolii Săi, căci aşa a spus: «Tată, Eu vin la Tine, şi cât am fost cu ei, Eu i-am păzit în numele Tău. Din lume i-am scos, pentru că nici ei nu erau din lume, precum Eu nu sunt din lumea aceasta. Păzeşte-i Tu, de acum, pentru că Eu vin la Tine». Măi copii, aşa să fi putut avea şi eu îndrăzneală la Fiul lui Dumnezeu, Care este mijlocitor între noi şi Tatăl. Să fi spus şi eu: „Doamne, ei nu sunt din lume, precum nici eu nu sunt. Eu vin la Tine, păzeşte-i Tu, de acum!”.
Eu am trecerea cea mai mare în cer, fiindcă am fost trâmbiţă lucrătoare spre sfârşitul vremurilor, şi a locuit în mine cuvântul celor şapte tunete care au vorbit în timpul vedeniei apocaliptice, care au fost pecetluite de Dumnezeu până în zilele voastre, căci aceste zile au fost apucate de voi, şi voi n-aţi voit să înţelegeţi şi să credeţi. Au vorbit atunci cele şapte tunete, dar au fost pecetluite cuvintele acelea şi nu s-au scris, dar s-au scris în vremea voastră, măi copii. Au trâmbiţat în toată vremea, de atunci, îngerii lui Dumnezeu pe pământ, şi au adus spre împlinire toate câte s-au scris în cartea proorociilor lui Dumnezeu. Dar spre sfârşitul plinirii vremurilor a folosit Dumnezeu trâmbiţele cele ce erau scrise în carte ca să trâmbiţeze în vremea domniei fiarei apocaliptice, şi a ajuns Dumnezeu pe vremea trupului meu să sune din trâmbiţa cea de dinaintea celei de a doua arătări a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, căci scris este că se vor arăta la sfârşitul plinirii vremurilor cele scrise în carte.
Am trecere mare în cer, măi poporule al meu, şi ţie, mămică, îţi este greu să crezi în mine. Te îndoieşti, creştine, şi eu mă supăr pe tine, mămică, atunci când văd că mă tăgăduieşti.
Poporule al meu, nu mă mai tăgădui! Iată, te rog din nou: împacă-te cu mine, poporule al meu! Fă pace între mine şi tine, poporule al meu! Mă supăr pe tine, mămică, şi te las şi mă duc spre lume dacă tu nu mai vrei să fii copilul meu. Şi am să-mi fac mulţime de fii din pietrele cele de la răspântii, şi am să culeg ologii şi orbii şi surzii şi am să-i fac să meargă şi să vadă şi să audă şi să creadă că sunt de la Dumnezeu, din cer. Şi am să fac masă mare, cu bucate cereşti, şi mă voi bucura cu străinii care n-au fost ai acestui legământ, dar aceia mă vor iubi, şi eu îi voi scrie la numărătoare, ca să am cu ce mă arăta la Dumnezeu, măi poporul meu necredincios, care mă înstrăinezi de tine, care vrei să mă sărăceşti de tine. Am spus, şi dacă am spus, m-am pornit să împlinesc cele ce am spus. Am spus că voi începe să vă deschid ochii, să lucrez pe de-a rândul ca să vă îndrept cu dragoste spre mine, căci m-a trimis Dumnezeu în întâmpinarea ta, poporule al acestei lucrări. Eşti însemnat pe nume în cartea acestei lucrări, măi creştine. Am spus că voi lucra cu tărie şi cu trezire, şi voi lucra, mămică, veţi vedea că voi lucra, fiindcă tu eşti binecuvântat, măi poporule al meu, şi nu se poate şterge aceasta.
Am venit spre tine, mămică, şi am spus aşa: «Poporule al meu, nu mai cârti, nu te mai răzvrăti, nu mai ispiti pe Dumnezeu, nu mai ucide duhul fratelui tău, nu mai fă aşa ceva, poporule al meu!». Aşa am spus, mămică, şi spuneţi voi, v-am spus, sau nu v-am spus aşa? Am spus, creştine, că dacă nu revii la starea de creştin după adevăr şi după curăţenie de inimă, am spus că voi mai trece încă o dată pe lângă tine şi am să-ţi ridic toată pacea pe care zici că o mai ai. Iată, am început pe de-a rândul să slăbesc puterea păcii. îţi iau pacea inimii, ţi-o iau, creştine, că şi tu, mămică, mi-ai luat-o, şi vrei să mă laşi de tot săracă de tine.
Am venit într-o vreme şi am spus că poporul meu e plin de pretenţii şi, bietul de el, nu ştie de ce moare mereu. E plin de pretenţii poporul meu, şi nici vorbă să vină spre umilinţă şi spre frică de Dumnezeu. Am datoria, pentru vremea aceasta, ca să te ridic spre mărturie, poporule al meu, şi dacă nu mă laşi să împlinesc, te iau, mămică, te iau din trup, ca să nu rămân fără tine, ca să nu te pierd de tot, pentru că tu nu ştii să te lupţi cu răul care te biruie, şi nici pe mine nu mă laşi să te ajut să lupţi. Vrei să lupţi fără mine, vrei să lucrezi fără mine. Dar tu eşti al meu, şi lucrul pe care-l faci fără mine, acela rămâne de tine, poporule al meu. Nu rămâne lucrul tău dacă pe mine mă tăgăduieşti, copilul meu, dragul meu copilaş, iubitul meu popor, că eu te iubesc, mămică, şi tu nu vrei cu iubirea mea, şi pui mărăcini şi ciulini între mine şi tine ca să nu trecem unii spre alţii, ca să nu fii una cu mine şi cu duhul meu şi cu lucrul meu, poporule al meu.
Măi copii, nu vreţi să credeţi în mine. Mai uşor vă este să credeţi în cuvintele celor rătăcitori, care nu sunt cuvinte din cer, dar iată ce vă dau aceştia! Şi să vedeţi cum voi lucra de acum ca să vă scap de cursa rătăcitorilor care s-au sculat să semene sămânţă rea în ogorul meu, ca să crească buruieni şi nu grâu curat şi nu cuvânt din cer. S-au sculat, mămică, s-au sculat, că sunt împuterniciţi de duhul cel rău al rătăcirii şi umblă să-mi omoare poporul, umblă din duh de prostie şi de îndărătnicie, din duh de semeţie, umblă să dezrădăcineze din creştin sămânţa cea din cer şi să semene necredinţă şi poticnire şi îndoială.
Am venit să iau cu mine la cer acest sufleţel de tinerel (George, din cetatea Valea Voievozilor, n.r.) şi am auzit cuvinte de judecată pentru aceasta. Ce să fac eu cu cei ce trec şi judecă peste cele lucrate de Dumnezeu? O, nici un fir de iarbă nu se mişcă fără voia şi fără ştirea lui Dumnezeu, măi mămică. Oare, Dumnezeu nu ştie ce face? Oare, se petrece ceva fără voinţa şi ştiinţa lui Dumnezeu? O, nu vă mai semeţiţi peste Domnul, nu mai grăbiţi limba voastră să verse nesocotinţă pentru cele lucrate şi dirijate de Dumnezeu. Viaţa şi moartea sunt dirijate, măi copii, sunt sub ştirea Domnului. Fiecare pas păşit pe pământ este ştiut de Cel ce a creat toate cele văzute şi nevăzute. Viermişorul cel din inima pietrei este sub ştirea lui Dumnezeu, mămică. Fiţi împlinitorii tainelor lui Dumnezeu şi nu fiţi judecătorii celor dirijate de Dumnezeu.
Sufleţelul acestui copil este în mână la mine. Eu sunt cea care duc acest popor în faţa lui Dumnezeu. Nici unul din voi nu puteţi în faţa lui Dumnezeu să ajungeţi fără mine, că eu v-am spus că aveţi pe voi pecete de la mine. Fiecare slujitor care şi-a făcut un popor pe pământ, stă în faţa cetei sale şi merge înaintea lui Dumnezeu pentru turma lui, dar nu vrei să crezi, creştine al poporului meu, nu vrei să crezi că nu poţi intra la Dumnezeu fără mine. Şi dacă nu crezi asta, te iau şi te duc eu decât să te prindă ziua aceea şi să te găsească în necredinţă sau în îndoială sau în clătinare.
Mi-a fost milă de această familie. Eu nu pot lăsa această familie, că aud din inimi curate ale acestei case, aud rugăciune curată: „Mama Gigi, să nu ne laşi să pierdem cărarea, să nu ne laşi în clătinare, să nu ne laşi spre îndoială sau spre necredinţă!”. Şi eu când aud rugăciune spre mine vin şi cercetez şi sprijinesc şi lucrez salvare şi nu las să piară pe cale copiii cei care strigă la mine şi care cred în mine.
Am văzut acest tinerel, i-am văzut viaţa lui cuminte şi dragostea lui şi mersul lui, dar avea clipe de clătinare, de îndoială. Şi dacă l-am avut cuminte şi cu împlinire după viaţa de creştin, n-am voit să-i las inima în cursa aceea care vrea să prindă pe tot poporul meu. Am văzut şi înainte, am privit şi în viitor, că sunt cu duh ceresc, mămică. Şi dacă am văzut că n-ar avea putere de ajunsă să lupte cu duhul rău, care bate înspre copiii poporului meu, iată, dacă am văzut, am lucrat aşa cum vedeţi acum. Poporul meu nu vrea cu mine, dar eu sunt în tot timpul cu cercetare peste tot creştinul, mămică, fiindcă nu pot lăsa poporul să piară, şi de aceea am lucrat aşa acum.
Iată ce veste vă aduc: mergeţi, mămică, înspre sănătate de inimă, înspre curăţenie de inimă, înspre credinţă statornică. împăcaţi-vă cu mine, măi copii, şi nu mai luaţi în glumă ceea ce vă cer, căci cer să fie pace între mine şi voi, copii ai poporului meu. Cine nu vrea să se aşeze bine, cine caută să fugă din braţele mele, cine vrea să fugă, să fugă, mămică. Iată, eu voi fi mai iute şi îi voi ajunge, că nu vreau să-i las să cadă pe cale. Cu cine nu voi putea altfel, iată, aşa voi lucra, şi n-am lucrat nimic până n-am venit mai întâi să vestesc, şi apoi să mă aşez să împlinesc.
Sufleţelul acestui tinerel este acum cu mine şi vede lucrul pe care am să-l săvârşesc în vremea aceasta. L-am luat la mine, ca să vadă şi ca să creadă. Eu lucrez fără răgaz la lucrul bucuriei care va să fie şi să se vadă în zilele ce vin, şi voi scoate la iveală lucruri mari, fiilor. Toate cuvintele care mărturisesc despre vremea lucrului meu sunt scrise, şi vor mărturisi aceste cuvinte şi lucrul împlinirii cuvintelor mele. Dar ce ai să faci, poporule al meu, când vei vedea lumea care se va bucura mai mult ca tine? O, tu nu te-ai mai învrednicit să stai aproape şi să ştii ce face Dumnezeu în vremea aceasta.
Lăsaţi-vă spre vindecare, mămică. Dumnezeu este mare şi puternic şi drept şi credincios făgăduinţelor Sale, dar învredniciţi-vă să aveţi parte de făgăduinţele cele de la Dumnezeu. Nu vă vindeţi dreptul de copii născuţi prin această lucrare. Nu daţi altora slava care vă aşteaptă, că veţi plânge, să ştiţi că veţi plânge. Umiliţi-vă ca vameşul care-şi bătea pieptul cu smerenie, şi nu vă credeţi îndreptăţiţi că aţi stat cu Dumnezeu şi că veţi avea trecere. Veţi avea, măi copii, dar nu vă semeţiţi ca unii vrednici, şi ziceţi cu adevărată umilinţă: „Doamne, nu sunt vrednic, dar dacă Tu voieşti, intră şi stai la cârma mântuirii mele, stai în casa inimii mele şi împodobeşte-o cu ale Tale, că iată ce am făcut, că am pustiit casa inimii mele cu depărtarea mea de Tine. Vino, Doamne, şi fă-mă cum vrei Tu! Lucrează-mă Tu şi dă-mi o întrebuinţare în lucrul Tău!”.
Nu fugiţi de mine, copiii mei. Nu mă puneţi la încercare. De mine nu vă puteţi pierde. Eu vă găsesc oriunde vă veţi furişa. Nu mai căutaţi fără de mine, că eu sunt datoare cu voi în faţa lui Dumnezeu. Nu vă mai rătăciţi de mine, că puterea celor din cer este atotvăzătoare şi atotputernică, pentru că cei din cer sunt împuterniciţi de atotputernicia lui Dumnezeu, Care lucrează prin sculele Sale, măi copii.
Veniţi-vă în fire, copiii mei! Mama Gigi strigă la voi, veniţi-vă în fire, şi să fie pace între mine şi voi, copii ai poporului meu!
Acestui tinerel îi va fi slobozit sufleţelul, că eu am venit să-i dau slobozire de toate câte trebuie să-i dau. Şi va fi să vină să vă spună despre mine, fiindcă eu îl voi aduce spre voi să mărturisească despre mine şi despre puterea cu care sunt în lucru în zilele acestea. Binecuvântată să fie calea acestui sufleţel, şi fără opriri să-i fie spre cer, că eu am trecere mare, poporule al meu.
Pace vouă, măi copii! Pace şi senin pe inimioarele voastre, şi duh de credinţă şi de trezire!
Pace vouă, copiii mei, copii ai lui Israel! Amin, amin, amin.
25-03-1991
